(Înapoi la pagina PRELEGERI: ORDINEA CREAŢIEI – click)
PRELEGEREA 2
Cum știe o persoană să-și echilibreze sinele între materie și spirit?
Nu știu; pur şi simplu nu știe. Individul află din studierea realității că există cinci lumi. Cea mai mică este lumea noastră, lumea materială. Toate celelalte lumi sunt lumi spirituale în care nu există materie, aşa cum există aici, în lumea noastră, ci numai dorințe, forțe, gânduri. Și dacă în lumea noastră ni se pare că putem controla materia, cel care se ridică la un nivel superior, deasupra lumii noastre își dă seama deja că materia este o consecinţă, ea este activată și nu o putem controla.
Totul este în interiorul omului: cu cine să te căsătorești, unde să lucrezi, care va fi profesia ta. Totul este sigilat din interior; deja este. Dar dacă vrei să schimbi situaţia, trebuie să te ridici la nivelul de deasupra ta, întrucât toate aceste aranjamente au fost făcute pentru tine și plantate în tine de Sus, inclusiv modul în care au coborât și au intrat în trupul tău, iar atunci când te afli la nivelul rădăcinii, de acolo poţi face schimbarea. Dar în starea noastră, în viața noastră, nu vom putea niciodată să schimbăm nimic.
Să ne uităm la întreaga istorie umană. Putem să ne uităm la oricine. Individul ar putea fi sărac, bogat, puternic sau sănătos, nu contează. Ar putea fi cineva care este înțelept și totuși nu poate face nimic cu viața lui. Vorbiţi cu bătrânii voştri și întrebaţi-i, iar ei vă vor spune că „aşa trece viaţa”. Nimeni nu poate controla materia.
Suntem acum în starea opusă, unde întreaga lume, cu toată tehnologia, economia și toate celelalte lucruri, este în totală lipsă de înțelegere a modului în care să funcţioneze mai departe; ce poţi să faci, cum să supraviețuiești și să te salvezi de lipsa de înțelegere? Suntem într-o stare teribilă, cea mai îndepărtată de echilibru. Și ce ne poate veni în ajutor? Să avem control asupra materiei? Nimic, pentru că materia este doar o consecinţă.
Aceasta înseamnă că, înainte de a dobândi cunoaşterea și puterea de a exista și de a schimba ceva la un nivel care este puțin mai înalt decât materia, noi nu vom avea nicio clipă de linişte. Lumea va părea tot mai rea pentru fiecare generație care vine.
Îi spunem spirit. De ce se spirit? Dacă nu luăm înseamă îmbrăcămintea, ce rămâne se numește spirit, adică materia însăși. Dacă îl luăm pe om şi îi dăm la o parte toată carnea și oasele și orice are pe el, ce rămâne din el?
Fapt este că nu-l putem vedea cu ochii, sau să-l mirosi cu nasul sau să-l prindem în braţe, şi cu toate astea el este persoana și nu carnea care îl îmbracă. Carnea, știm deja cum să o înlocuim, cum să o ascundem, cum să o realizăm. Dacă mergem mai departe, putem înlocui orice în interiorul unei persoane și persoana respectivă va rămâne aceeași, ceea ce înseamnă că de fapt carnea nu înseamnă nimic.
Problema noastră este că nu cunoaștem această putere care se află în interiorul omului, care se numește om, și nu cunoaștem nici forțele care acționează asupra noastră, asupra acestei persoane din interiorul nostru; nu știm. Pentru că atunci când ne raportăm la lumea realității noastre înconjurătoare, ne raportăm la substanțe – minerale, vegetale, animale. Nu ne raportăm la forțele care le acționează.
Oricine se ridică la nivelul la care poate înţelege forțele din realitate și forțe din oameni, se află în control. Omul nu poate controla nimic, să nu ne amăgim pe noi înșine. Nici gândurile noastre, nici senzaţiile, nimic. Iar dacă o persoană încearcă să controleze ceva, atunci se dovedește a fi în detrimentul altcuiva. Asta nu se numește control.
Ce este controlul?
De pildă, trebuie să aud de la voi că a bea acest tip de apă este mai sănătos și mai benefic decât un alt tip de apă. Așa că încep, adică o aleg pe una în loc de cealaltă și asta se cheamă că eu „controlez”, controlez o dorință. Iau în locul ei o altă dorință și o folosesc pe aceea. Dar asta nu se numeşte control. Adevăratul control este să ajung în lumea spirituală, într-o lume superioară, la un nivel superior, deasupra realității mele. Îmi observ realitatea de acolo și apoi aleg ce este bine. Asta se numește control.
Aşadar, orice şi oricât dezvăluim în natură, prin toate cercetările noastre și cu ajutorul oricărui fel de știință, noi descoperim doar un singur lucru: anume că totul se comportă conform unui set definit de legi absolute, predeterminate, care nu se schimbă niciodată. Totul funcționează pec ale de cauză și consecinţă; totul este organizat după formule. Deci, ce vom schimba? Până unde vrem să pătrundem și să determinăm ceva? Și în conformitate cu ce inteligență? Nici eu nu înțeleg asta. Este imposibil.
Spune-mi, există ceva în viața noastră, chiar și la nivel uman – gânduri, dorințe, hormoni, gene sau legile fizicii cuantice, indiferent ce, unde să putem schimba ceva?
Noi studiem doar modul în care acestea există, întrucât o schimbare este posibilă doar de la rădăcină, unde se află cauza tuturor rezultatelor din această lume. La origine, unde se nasc toate lucrurile, unde există un nivel cauzal. Dacă intri acolo, dacă poți fi acolo, doar atunci poți provoca o schimbare.
De ce candidează toată lumea pentru a guverna? Pentru că de acolo determini ce se va întâmpla mai târziu în țară.
Asta este; la asta trebuie să ajungem. Și dacă punctul din inimă s-a trezit în cineva și dacă acela simte că are o anumită conexiune, un impuls către ceva mai mult, ceva mai înalt, o stare superioară, înseamnă că el o poate dobândi. Este indicele că poate fi „ales în guvern” ca să spunem așa, să stabilească regulile, să schimbe situația și asta trebuie să realizăm noi.
Toate dezastrele și necazurile, toate lucrurile care ni se întâmplă într-un fel sau altul, făcându-ne să fim nemulțumiți de viață, sunt toate acolo pentru a ne împinge să ne ridicăm puțin și să controlăm realitatea.
Acestea sunt mesaje care vor să ne trezească, așa că vom avea nevoie de acest control, care este ceea ce omul trebuie să dobândească. Iar Înțelepciunea Cabala spune că fiecare individ va ajunge în cele din urmă la acest control.
Gândul nu are viteză. Viteza sa este pur și simplu infinită, durată zero, viteză infinită, este modul în care funcționează gândirea. De ce? Luați fiecare celulă a trupului nostru, modul în care se conectează ea cu toate celelalte celule. Informațiile sunt transferate cu o viteză infinită.
La fel se petrec lucrurile între toate elementele universului nostru; informațiile, cunoașterea, se extind cu o viteză infinită. Altfel nu ar exista deloc reguli.
Care sunt legile pe care le descoperim? Sunt cele prin care revelăm întregul sistem, cum este acesta construit și cum se mișcă. Dacă se mișcă, atunci se îndreaptă înspre echilibru cu o anumită viteză – stelele, planetele, tot felul de obiecte, gaze și alte lucruri. Descoperim legi care nu sunt aleatorii, indicând faptul că totul este conectat la tot. Tot acest sistem știe totul despre sine. Nu este vorba de o explozie aici după care, mai târziu, unele informații din această explozie vor ajunge la celălalt capăt într-un anumit interval de timp. Nu este aici vorba de viteza luminii. Vorbesc despre informații. Informația se extinde cu o viteză infinită și puterea ei are, de asemenea, o frecvență infinită. Și așa se petrec lucrurile în corpul nostru.
Deci, oricine ajunge la nivelul gândurilor, nivelul intențiilor se consider a fi în control. De îndată ce sunt dobândite unele cunoștințe referitoare la Cabala, totul începe să fie înțeles. Îmi doresc să vă deschideţi ochii și să vedeţi lumea spirituală și de acolo, să începeţi să determinaţi totul în această lume.
Gândul Creației este de „a da creaturilor Sale”. Realitatea constituie un singur gând, care nu se schimbă. Este un gând al dăruirii, al dăruirii benevolenţei. Dacă nu ne raportăm la acel gând care include întreaga realitate în mod egal, atunci intrăm într-un anumit dezechilibru faţă de acesta. În funcție de amploarea dezechilibrului, suferim.
Pur și simplu nu ne dăm seama, nu îl simțim și chiar și când auzim despre asta, auzim și, dacă am putea simți că este așa, am face o schimbare. Deci problema noastră este să deschidem ochii și să vedem că este așa. Înțelepciunea Cabala îl ajută pe individ să vadă și odată ce vede, cu siguranță el va vrea să se rectifice.
Ţi-ai putea băga mâna în foc sau să sari de la etajul al zecelea, dar nu o vei face, pentru că înţelegi că, dacă nu o faci, este mai bine pentru tine. Aşadar, a dărui sau a primi, oricum ar fi, vei face ceea ce este bine pentru tine și cu asta punct. Prin urmare, întreaga noastră problemă este să vedem ce ne este ascuns acum și atunci nu va mai exista nicio problemă, vei fi un copil bun, care va face tot ce este necesar pentru binele tău. Toată dificultatea este doar în a ne deschide ochii.
Dacă totul este scris, atunci de ce să depunem un efort?
Nu este scris când vei face trecerea. Se poate întâmpla acum cu întreagă această cale și să ajungi la echilibrul cu Forţa Superioară, cu benevolentul „Gând al Creației” și să intri în această nirvana spirituală, literalmente binele, benevolenţa, completitudinea, eternitatea; fiind permanent într-o aventură care nu se termină niciodată. O poţi face acum sau poţi suferi încă douăzeci de încarnări și aici este diferența.
După ce punctul din inimă se trezeşte în individ, atunci el devine cu adevărat responsabil. Toţi ceilalţi care încă nu au un punct în inimă trezit trăiesc, între timp, precum animalele, neavând cu adevărat niciun liber arbitru.
Omul obişnuit trăiește așa cum trăiește, născut conform hormonilor și genelor, mergând înainte până își termină viața. Tot așa am trăit și în încarnările anterioare. Din momentul în care ți se dă un punct din inimă, care se numește „o parte divină de sus”, înseamnă că ți s-a dat un punct dintr-o stare care ți-este opusă. Când îţi evaluexi inima, care este suma atributelor tale, în raport cu acest punct, care face parte dintr-o stare ce-ţi este opusă, din realitatea exterioară, gândul de a da, de a dărui, atunci poți face deja o comparație și poți afla ce înseamnă că trebuie să te egalizezi și cu acel ceva către care eşti atras. Înainte ca individul să aibă posibilitatea de a face această comparație, nu există nimic care să-i poată fi solicitat. Individul se află pur și simplu în natura sa și este considerat a fi ca un animal.
Odată ce individul are în el aceste două discernăminte, el începe să simtă ceva deranjant, incomod, care nu știe ce este. El nu poate găsi un răspuns în această lume, întrucât acest punct este situat în realitatea exterioară care face parte din Lumea Superioară, la un nivel superior. Deci, din momentul în care individului i se dau aceste două puncte care există deja în el, el începe să ceară și să solicite. Din acel moment, individul este considerat ca având posibilitatea de a face o alegere. Este de fapt singurul sau unul dintre singurii care își pot schimba destinul.
Este posibil să trezeşti la copii punctul din inimă înainte ca acesta să apară?
Este aproape imposibil, ceea ce înseamnă că individul trebuie să evolueze și să sufere, până când acest punct se trezește în el.
Pentru ce este necesar trupul?
Trupul, adică această carne, ni se pare că există. El nu există. Nu există în acest fel, dar așa îl simțim că există. Avem astfel de simțuri, încât simțim că există.
Chiar dacă ne uităm prin ochii unui câine, de exemplu, prin simțurile unui câine sau simțurile altei creaturi, ne-am vedea într-un mod diferit de cum ne vedem acum. Un câine ne vede ca un fel de nor de mirosuri diferite. Știm asta. Adică noi nu avem trup. Există numai nişte forțe. Și atunci când înțelegem lucrurile altfel, este întrucât suntem construiți în așa fel încât să înţelegem în acest fel. Dar trupul nu există cu adevărat.
Am învățat acest lucru și în lecția de dimineață de astăzi, că nu există nimic în afară de realitatea superioară, Gândul creației, Gândul creației de a dărui tuturor fiinţelor create. Și suntem incluși în acest gând, în egalitate de formă și echilibru. Acesta este singurul lucru în care ne aflăm.
Iar toate lumile, inclusiv această lume, sunt o ascundere faţă de simțurilor noastre. Suntem deja în cea mai bună stare posibilă care există, în singura stare care există și avem o singură problemă – simțurile noastre sunt încețoșate. Nu putem simți acea stare, dar simțim ceva mult mai puțin decât atât. Trebuie să ne curățăm simțurile, să ne trezim, să ne ridicăm, să ne ridicăm și să simțim adevărata stare. Nimic nu se schimbă, cu excepția percepției realității, a înțelegerii acesteia. Nimic altceva nu se schimbă.
Adică ceea ce se schimbă cu adevărat este acea parte din noi care percepe realitatea. În afară de asta, nu există nimic. Prin urmare, dacă te gândeşti să schimbi ceva în afara ta, nu este decât o greșeală. Nimic nu te va ajuta, nu poți schimba nimic și acesta este singurul lucru pentru care lumea suferă. Se acumulează în permanenţă experiențe amare pentru a realiza în cele din urmă că nu ne ajută cu nimic și că nu aceasta este calea.
Trebuie doar să ne rectificăm simțurile și atât.
Și crede-mă, vei vedea o imagine complet diferită, că te afli la sfârșitul rectificării, în eternitate și în completitudine, și nu am cuvinte pentru a descrie asta. Iar trupul? Nu există niciun trup. Şi această lume? Nu există nicio această lume. Este pură imaginație.
Prin gânduri, prin dorințele noastre, prin mintea noastră, putem realiza orice. Viteza gândirii este infinită, nu ca viteza luminii. Gândurile se extind cu o viteză infinită. Puterea gândirii poate pătrunde prin orice materie fără limitări. Putem obține cu siguranță un control complet asupra realității.
Treptat, veți vedea că aceste ascunderi (HaAlamot) numite lumi (Olamot) dispar pur și simplu și totul devine transparent și nu există nimic în afară de lumină care să umple totul.
Chiar și cei care s-au aflat în moarte clinică ne spun despre asta. Ei spun, totodată, că nu există nimic. Ei încă se văd acolo pe masa de operație, dar de fapt se ridică deja și devin incluși în lumină. Faptul că nu suntem nici măcar capabili să simțim realitatea Superioară și să ne observăm pe noi înșine din afară, aceasta este o problemă. Și de aceea am spus că, odată ce ochii individului sunt deschişi, totul devine în regulă. Individul știe deja ce să facă, așa că problema noastră este să ajungem să ne deschidem ochii.
Dar ce se întâmplă atunci cu trupul?
Pur şi simplu încetezi să-l mai simţi. Cum? Ei bine, uneori se întâmplă să nu-ţi mai simți trupul și să te afli într-un fel de stare euforică; nimic nu te face să te doară. Deci este posibil să te simți așa pentru o clipă. Aşadar, dacă este posibil pentru un moment, atunci este posibil pentru tot timpul și la gradul de rectificare pe care îl dobândeşti, în felul acesta, neutralizezi ceea ce se numește trupul tău, până la a nu mai exista. Nu ești prezent, treci bariera dintre viață și moarte. Prin aceasta, deschizi lumea spirituală în care intri. Pur și simplu încetezi să fii atașat de trup, acesta nu mai este un factor determinant pentru tine; dar pentru moment, păstrează-ţi-l.
(Înapoi la pagina PRELEGERI: ORDINEA CREAŢIEI – click)