(Deuteronom, 33:1 – 34:12)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porțiunea VeZot HaBraha (Iată binecuvântarea) este ultima din Tora. Ea este dedicată măreției lui Moise. În această porţiune, Moise binecuvântează triburile lui Israel și subliniază unicitatea fiecăruia și a lotului său aparte.
Moise moare la vârsta de 120 de ani. Înainte de a muri, el urcă pe muntele Nebo și este îngropat într-o vale din țara Moabului. Copiii lui Israel jelesc moartea lui timp de treizeci de zile după care îl acceptă pe Ioşua ca moștenitor al lui.
Comentariu
„Iată binecuvântarea” este porțiunea care încheie Tora și găsim în ea aspecte noi care nu ies la iveală imediat. De-a lungul Torei, se vorbește despre omul din noi. Este descrisă corectarea inimii noastre, a dorințelor noastre, ridicarea noastră deasupra propriului egoism și munca prin care inversăm egoismul, după cum este scris: „Am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora ca mirodenie” pentru că, „Lumina din ea reformează.”
Întregul nostru egoism devine bun. În loc să exploatăm, să înșelăm și să-i furăm pe ceilalţi, trebuie să acționăm în sens contrar – în dăruire şi iubire faţă de ceilalţi. Noi percepem Lumea Spirituală, Superioară, prin calitatea de a dărui celorlalţi. Aceasta este într-adevăr întreaga corectare pe care trebuie să o facem noi înșine. Este întregul proces pe care trebuie să-l parcurgem și pe care îl finalizăm în această porțiune, la încheierea corectărilor pe care Tora le detaliază.
De-a lungul porțiunilor, ne corectăm treptat prin Lumina pe care o atragem din Tora. Nu este un lucru simplu de făcut pentru că trebuie să știm cum să atragem Lumina. În cele din urmă, când am atras suficientă Lumină de-a lungul întregii Tora, după ce ne-am corectat egoismul, ajungem la ultima etapă, în care punctul din inimile noastre – punctul lui Moise, care ne-a însoțit, ne-a pregătit, ne-a explicat, și a avut grijă de noi – își încheie activitatea.
Nu există moarte în spiritualitate. De fapt, nu există moarte nicăieri; este doar modul în care noi percepem lucrurile. Când spunem despre cineva că este „mort” sau „în viață”, numai nouă ni se pare în acest fel, când, de fapt, există reînnoire în toate formele de materie.
Multe Midrașim (interpretări) se ocupă de faptul că moartea lui Moise nu este moarte. Se consideră că „s-a ridicat la Dumnezeu”. De fapt, „moartea” lui Moise este ultimul grad al corectărilor din deșert, care au corectat numai unele dintre Kelim (vasele) noastre, partea numită Galgalta veEynaim, adică vasele de dăruire. Acum trebuie să ne ridicăm la nivelul următor al corectărilor, la Ereț Ysrael (țara lui Israel). Ereț provine din cuvântul Rațon (dorința), iar Ysrael (Israel) vine de la cuvintele Yașar El (direct la Dumnezeu).
Acum trebuie să ne corectăm dorințele mai grele – dorințele lui Ereț Ysrael – care sunt la un nivel mai înalt decât gradul lui Moise, într-un grad numit Ioşua. De aceea, în noi apare un nou lider – Ioşua. Anterior, el era lângă Moise, crescând alături de el. Acum el ne însoțește și ne conduce spre corectările următoare.
Acesta este și motivul pentru care nu are sens ca Tora să vorbească despre corectările viitoare, deoarece suntem deja pregătiți pentru ele și le vom face; vom realiza corectarea țării lui Israel și a întregii lumi. Acesta este rolul gradului următor, gradul lui Ioşua, în care țara lui Israel, țara frumuseții, se extinde către restul lumii.
Moartea lui Moise înseamnă că am trecut prin 120 de grade, care sunt de trei ori patruzeci. Acestea sunt cei patruzeci de ani pe parcursul cărora a fost crescut în casa lui Faraon și a apărut în el gradul pe care-l numim „înclinația rea”, „șarpele cel mare”, „Faraon”. A mai petrecut încă patruzeci de ani în casa lui Ietro, preotul din Midian, și a condus poporul lui Israel prin deșert timp de încă patruzeci de ani. În total, este nevoie de 120 de ani pentru a realiza în noi punctul din inimă, Moise.
Întrebări şi Răspunsuri
Tora începe cu litera Bet, iar Cartea Zohar scrie că este aşa, deoarece Bet reprezintă Braha (binecuvântare). De asemenea, Tora se termină cu porțiunea „Iată binecuvântarea”. Ce este o binecuvântare și ce este atât de special în legătură cu ea?
O „binecuvântare” este o forță de Sus. Când ne conectăm la un grad mai înalt, obținem forța care ne corectează, una care lipsește în gradul nostru. Deși ni se pare că putem schimba lumea noastră, că o putem repara și o putem face mai bună, de fiecare dată când încercăm, vedem că dăm greş, ca să nu spunem mai mult.
Aceasta este ceea ce cred mulți în ziua de azi.
După cum vedem, economiștii, finanțatorii și industriașii continua încă să mai creadă că există ceva ce pot face pentru a îndrepta situația. Pe de o parte, sunt neputincioşi și nu știu ce să facă, pe de altă parte, însă, încearcă. Aceasta este o cale sigură spre disperare, neputință și un mare strigăt, așa cum este scris: „Și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei” (Exod 2:23). Este la fel cu situația din Egipt, atunci când și-au construit orașele, Pithom și Rameses. Când construcția a fost gata, au văzut că tot ce construiseră atâta amar de vreme, nu era în favoarea lor.
Suntem exact în aceeași situație astăzi. Cu toate acestea, în cele din urmă, încep să apară gradele corespunzătoare. Începem să ne gândim la viața noastră, la ceea ce trebuie să obținem, la modul în care putem evolua și la modul în care putem să ne susținem sufletul și trupul.
În cele din urmă realizăm faptul că ceea ce urmărim, pur şi simplu, nu stă în putere noastră și că avem nevoie de o forță mai mare care să ne ajute. De aceea este scris: „Am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora ca mirodenie” pentru că „Lumina din ea reformează”. Pentru a reuși, avem nevoie de îndrumare, de cunoașterea a ceva ce nu avem. Toţi sunt neajutoraţi, începând de la toţi liderii mondiali în jos, fără însă ca cineva să ştie de ce. Acești oameni continuă să se impună, încercând să facă ceva, dar toate eforturile lor sunt inutile.
Se pare că suntem în faza Egiptului. Asta înseamnă că totul a fost prestabilit? Dacă da, ce ar trebui să facem?
Evident că totul este prestabilit; trebuie numai să punem în aplicare planul.
Dar nu se va întâmpla de la sine?
Când un copil merge la școală, curriculum vitae este deja pregătit: toate testele, lucrările și tot ceea ce copilul va învăța la școală. Dar copilul nu știe toate lucrurile astea. Totul este însă în beneficiul copilului. Odată ajuns în școală, copilul învaţă mereu lucruri noi. I se dau noi exerciții, iar el trebuie să le facă. Acesta este modul în care se dezvoltă copiii.
Dar un copil nu poate ști dacă va crește pentru a fi inginer sau doctor sau va renunța în ultimul an de liceu.
Nici copilul, nici profesorul nu ştiu să dea un răspuns la asta. Cu toate acestea, dacă citim ce scriu psihologii, biologii și geneticienii despre copil, vom vedea că se simt destul de încrezători în ceea ce privește previziunile referitoare la ce se va întâmpla cu el.
De fapt, nu cunoaștem încă toate sistemele, și totuși, totul este deja predeterminat, nimic nu este nou. Nu acesta este locul în care se găseşte libera noastră alegere; noi nu hotărâm nimic în niciun moment de-a lungul drumului. Libera noastră alegere constă numai în a fi într-un mediu bun, care să ne însoțească pe calea corectă şi scurtă, spre acele stări a căror experienţă trebuie să o trăim.
Când ne uităm înapoi la viața noastră, adesea simțim că nu controlăm cu adevărat situațiile pe care le trăim.
Adevărat. Noi am acționat însă, lucrurile s-au întâmplat pur şi simplu într-un fel sau altul şi, nu întotdeauna cum ne-am dorit.
Copiii, de asemenea, nu au nici o alegere reală până la o anumită vârstă.
Nu numai copiii nu au nici o alegere reală; nici unul dintre noi nu determină nimic în viața lui, indiferent dacă suntem la vârsta de douăzeci, treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani. Singurul lucru pe care îl determinăm este relaţia noastră cu ceea ce se întâmplă și unde vrem să mergem. Numai așa ne putem schimba destinul. Trebuie să trecem prin diferitele etape ale evoluţiei, dar putem să trăim experienţa acestora, ca fiind bune sau, nu atât de bune.
Cu alte cuvinte, înțelegerea sistemului și perceperea acestuia ne transformă într-o persoană care „dăruieşte”?
Bineînțeles, așa ne schimbăm destinul. Simțim că participăm la acțiuni într-un mod semnificativ, introducând grade și trepte mai bune, care ne vor promova înspre obiectivul nostru.
De exemplu, atunci când începem studiile, este clar că trebuie să le şi finalizăm. Este posibil să le parcurgi încasând „lovituri”, teste ratate, trebuindu-ţi mai mulți ani pentru a le finaliza. Este, însă, posibil şi să parcurgem perioada de studii în mod pozitiv și fără probleme, căpătând laude și premii.
Totul este o chestiune de abordare, de încurajări și de exemplul oferit de mediul social. De aceea, cea mai bună alegere a noastră este să ne aflăm într-un mediu propice în care să ne putem dezvolta mai repede și mai bine. Totul depinde de cum suntem pregătiţi.
În prezent, mulți oameni de știință îşi fac griji în legătură cu soarta lumii; par să fie de acord că asistăm la un colaps global. Ce fel de lume le lăsăm copiilor noștri?
Se spune: „Și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei”. Am ajuns într-o situație în care nu avem încotro merge. Toată munca pe care am făcut-o cu egoismul nostru este ca și munca din Egipt. Am vrut să dezvoltăm sisteme, să construim clădiri, să creăm orașe precum Pithom și Rameses. Acestea sunt orașe frumoase pentru egoism, dar în scrieri li se spune Arei Miskenot (orașe ale suferinţei), care sunt nu numai sărace, cât și periculoase.(*) Putem să rămânem în ele, să ne înecăm în praf și să nu ne mai ridicăm niciodată. Și totuși, există un punct de cotitură de la care putem să trecem la gradul următor.
_______________
(*) Cuvântul Miskenot derivă din cuvântul Miskenut (mizerie/suferinţă), dar și din cuvântul Sakana (pericol).
Care este gradul următor? La ce binecuvântare ar trebui să ne așteptăm acum sau pe care ar trebui să o chemăm?
Trebuie să înțelegem că acolo unde cel răul cade, cel drept se va ridica. Cu alte cuvinte, se pare că punctul în care ne aflăm în prezent
constituie de fapt, o invitație pentru noi să ne ridicăm. Trebuie să ne lăsăm egoismul în urmă, şi nu să-l anihilăm. Acum, putem lucra cu el într-un mod diferit.
Trebuie să-l transformăm într-un „ajutor împotriva noastră”, pentru a deveni sprijinul nostru împotriva lui însuşi. Trebuie să înțelegem că, în acest moment, suntem invitați să ajungem în lumea plină de Lumină, la următorul grad.
Întreaga noastră lume este în egoismul nostru și trebuie să ne ridicăm la o lume care este în întregime deasupra acestuia. Este scris: „dragostea acoperă toate greşelile” (Proverbe 10:12). Mai jos este ura, iar deasupra este iubirea. Dacă ne unim, vom descoperi Lumea Spirituală între noi, cea a vieţii eterne, a armoniei și abundenței.
Presupunând că noi putem atinge acea stare, nu însă şi restul lumii, ce se va schimba, dacă se va schimba ceva?
Este posibil să o faci și individual, la fel de bine.
Astăzi suntem foarte dependenți unii de ceilalţi, deci ce contează cine o face?
Cu toții trebuie să o facem. Cei care o realizează îi vor ajuta pe ceilalţi să facă același lucru; ei vor face să circule schimbarea și vor dezvălui informațiile peste tot, contribuind astfel la crearea unui nou mediu.
Primul lucru de care lumea noastră are nevoie este un mediu care să încurajeze oamenii să se unească, care să ne învețe că în mod inevitabil suntem cu toții conectați, acum că lumea a devenit circulară. Toată lumea scrie despre asta. Oamenii de știință se dedică acestui subiect și publică eseuri pe internet. Cu toate acestea, nu suntem conectați între noi, deși prin Natura lucrurilor trebuie să fim conectați. Pentru prima dată a apărut o prăpastie între noi şi Natură, care în Ghematria este Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, Creatorul ne apare ca un sistem general, integral și global. El dorește ca noi să ne conectăm pentru a ne apropia de El. Cu cât ne unim mai mult, cu atât mai mult vom reuși. Lipsa unității dintre noi este problema, pentru că nu avem nici o dorință. Detestăm această legătură, de aceea trebuie să construim un mediu, care să ne influențeze încontinuu gândirea, în sensul că este bine să fii conectat.
Pare să fie o muncă personală a cuiva. Ce se întâmplă însă cu conducerea? La urma urmei, ca indivizi, ce putem noi schimba?
Trebuie să facem ca lucrurile să se întâmple. Astăzi putem fi toți influenți, pentru că toți suntem prezenți pe internet, pe Twitter, pe Facebook și așa mai departe. Astăzi, oricine poate face diferența.
Dar ne-am obișnuit să fim dirijați, iar noi suntem încă dirijați de instituții și autorități.
Vedem că aceste autorități nu pot face nimic. Toate comisiile, protestele, organizațiile care apar peste tot, țipă că au lucruri pe care doresc să le facă. Dar ce fac de fapt? Doresc același tip de revoluție ca acum două sau trei secole? Toată lumea știe că acestea nu vor funcționa în lumea de astăzi.
Este posibil să apară cineva inteligent care să vadă lucrurile în această lumină?
Nu, pentru că acești oameni nu studiază Cabala. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să fie cineva care se ridică din sistemul circular, integral. Acest sistem există numai în cei care studiază Înțelepciunea Cabala. Acești studenţi se conectează între ei în grupuri și atrag Lumina Reformatoare prin strânsa lor legătură.
Acești oameni fac corectări numite Mițvot (porunci/fapte bune). Cuvântul, Mițva (singularul de la Mițvot), provine din cuvântul Țavta (împreună). Când se unesc și atrag Lumina, Lumina îi corectează, ceea ce înseamnă a împlini poruncile (Mițvot). Ei corectează cele 613 dorințe care există în fiecare dintre ei, prin conectarea cu ceilalți. Când sunt corectaţi, ei devin legaţi între ei.
Fiecare grup care studiază Înțelepciunea Cabala devine o lume corectată în miniatură. Când această cunoaștere va circula, ei vor purta cu ei puterea de a arăta lumii cum trebuie să ne unim și ce trebuie să facem.
Nu se spune, oare, că se va naște un nou lider, un nou Moise? Să presupunem că se naște un lider precum Moise. Ce calități ar trebui să aibă el pentru a ne ajuta în timpul crizei? Sau este o problemă de grup?
Nu este vorba de un lider sau un anumit tip de personalitate; ci este vorba de un grup mare de oameni având punctul din inimă conectat cu al tuturor celorlalţi. Ei atrag Lumina Reformatoare și prin ei Lumina traversează întreaga umanitate. Acesta este rolul poporului lui Israel, acela de a fi „lumină pentru națiuni”.
Aceasta este o mare responsabilitate; depinde de noi?
Nu avem de ales. Nici Moise nu și-a dorit responsabilitatea, spunând că „vorba şi limba îmi sunt încurcate.” (Exod 4:10). El a respins acest rol greu și angajant, la fel ca şi toți ceilalți. Cu toate acestea, trebuie să o facem.
Lumea ne-o cere prin atitudinea lor antisemită. Ei spun că depind de noi și că noi suntem cei care suntem vinovați de problemele lumii. Și totuși, dacă lumea depinde de noi înseamnă că avem puterea de a schimba lucrurile.
Din Studiul celor zece Sfirot
„Înţelepţii noștri au spus: (Midraș Raba, Porțiunea „Iată binecuvântarea”), «Creatorul i-a spus lui Israel: „Priveşte, toată înțelepciunea și întreaga Tora este ușoară: oricine se teme de Mine și respectă cuvintele Torei, toată înțelepciunea și întreaga Tora sunt în inima lui”». Astfel, nu avem nevoie de niciun merit prealabil aici; și numai în virtutea fricii de Dumnezeu și a respectării Mițvot, omul este recompensat cu toată Înțelepciunea Torei.”
Cabala pentru student, „Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”, pct. 21
Acesta este răspunsul; nu avem nevoie de nimic altceva. Frica înseamnă că încercăm să împlinim o ordine simplă: să vrem să ne unim pentru că nu avem de ales. În ziua de azi, Natura și lumea ne obligă să o facem.
Pentru a ne uni, trebuie să construim un mediu care ne educă prin intermediul mijloacelor de informare în masă, internet, radio și alte mijloace. În curând, milioane de oameni nu vor mai avea un loc de muncă; ei vor trebui să învețe și să primească sporuri la venitul lor ca recompensă pentru că învaţă cum să se unească. Fiecare persoană va lucra timp de 2-3 ore zilnic, deoarece nu va mai fi suficient de lucru pentru mai mult de atât. Restul timpului şi-l vor petrece studiind.
Studiul va atrage forța vitală, puterea luminii și prin ea vom reuși în toate. Această muncă în sine va fi un loc de muncă.
Potrivit statisticilor, astăzi numai două procente din populația globală trebuie să lucreze în agricultură, și numai 10% mai sunt necesari în industrie, comerț și orice altceva. Atunci când stabilim o lume echilibrată și un consum mai echilibrat, atunci când oprim consumurile excesive, nouăzeci la sută din populația lumii nu va avea nimic de făcut.
Sună ideal; toţi vor dori să lucreze doar două ore pe zi, să studieze în restul timpului și să fie plătiţi pentru asta.
Nu este așa de simplu. Studiul constă din două părți: primirea de informații și primirea educației sociale. În prima secțiune, elevii vor învăța despre lume și li se va explica sensul unui sistem integral. Asta va include explicarea motivelor pentru care există criza mondială, ce sunt natura umană, libera alegere, scopul creației, corectarea creației și ceea ce trebuie să realizăm în cele din urmă. Acesta este un studiu despre viaţa noastră și despre întregul proces al evoluției noastre.
Partea educației sociale va consta în exerciții de grup care să permită oamenilor să experimenteze psihologia noastră în mod direct. Ei vor învăța cum să se conecteze cel mai bine cu ceilalți și să descopere ce ne motivează ca ființe umane. În acest fel, oamenii vor învăța psihologia și, în felul acesta, vor simți sufletul din ei.
Acesta este modul în care ne vom conecta prin suflete. Vom începe prin a dobândi gradul următor de existență, gradul „vorbirii”, gradul uman (Adam), care este asemenea (Domeh) Creatorului, după cum este scris: „Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău!” (Osea 14:1).
Termeni
Concluzia sau, încheierea Torei
„Concluzia” se referă la încheierea învăţăturii. Este sfârșitul primelor corectări în pregătirea noastră, când obținem prima corectare și apoi intrăm în țara lui Israel, unde continuăm corectarea. La această încheiere, trăim experienţa primei corectări a celor 248 de organe și 365 tendoane, adică a celor 613 dorințe. O numim „dăruire pentru a dărui” sau „gradul deșertului”.
Binecuvântarea
O „binecuvântare” este pogorârea Luminii Superioare asupra materiei (substanței) noastre, asupra vieții noastre. Este imposibil să se facă orice corectare sau orice altceva bun în lume fără Lumina Superioară, care este cea care operează și cea care face.
Există un eseu foarte frumos în „Introducere la Cartea Zohar”, numită „Eseul literelor”, care explică faptul că Tora trebuie să înceapă cu litera Bet, deoarece numai în Lumina Superioară care vine de la Creator, în gradul Bina, putem face corectări.
Triburi
Aşa cum trupul nostru este alcătuit din diferite organe, cum ar fi creierul, inima, ficatul, rinichii și plămânii, „corpul sufletului” constă din douăsprezece elemente primare, cunoscute sub numele de Yod–Hey–Vav–Hey (HaVaYaH), în fiecare dintre ele fiind trei linii. Deoarece HaVaYaH este alcătuită din patru litere, dacă le înmulțim cu trei linii pentru fiecare dintre ele, vom obține douăsprezece părți, cunoscute sub numele de 12 triburi.
120
„120” este de 3 ori 40. Fiecare Parțuf (față), fiecare suflet, se împarte în trei părți: Roș (cap), Toh (corp), Sof (sfârșit). Corectarea completă în Roș, Toh, Sof, este de patruzeci, ceea ce este gradul Bina. Noi devenim corectați prin gradul Bina, prin binecuvântare.
Moartea
Când o persoană încetează să utilizeze gradul actual și urcă la gradul următor, se consideră „moarte”. Gradul anterior este privit ca fiind mort, deoarece nu mai este folosit.
Liderul
Acesta este Roș-ul (capul) gradului, precum un cap. Israel este numit „liderul lumii”. Israel conține literele cuvintelor din limba ebraică, Li-Roș (eu am Roș-ul). Un „lider” este gândul, intenția care conduce și totul se judecă după intenţie.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)