Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
21 Decembrie, 1955
Fie ca frunza căzută să se vindece şi lasă-i să spună că eu sunt în delegaţia Făcătorului lor, zburând printre zburători, Marele Tamarisk, pe care Cel de Sus îl asistă, măritul nostru profesor, Rav…
Am primit scrisoarea voastră şi fie ca Creatorul să ilumineze, calea noastră să fie calea cea dreaptă, şi ne vom îndrepta memoria pentru ziua memorială. Atunci ni se va da lumina memoriei care este bună pentru curăţarea aerului material şi vom respira aerul sfinţeniei care este viaţa adevărată şi eternă.
Aş vrea să adaug la ceea ce ai scris, precum urmează „Sunt sigur că am întâlnit cel mai mare agnostic, etc.”.
Ştim că este un obicei, aplicat peste tot în lume, că nu este bine pentru un profesionist înalt calificat să fie printre muncitori necalificati şi să înveţe din acţiunile lor. De exemplu, când un cizmar este printre cizmari nepricepuţi, îl fac să înţeleagă că nu merită să facă un pantof bun, ci să îl facă oricum o ieşi, şi că nu merită să facă un pantof bun şi frumos.
Sau un croitor, dacă este priceput, când este printre croitori nepricepuţi, ei îl fac să înţeleagă că nu merită să se străduiască să facă îmbrăcăminte aspectoasă, aranjată, şi care să i se potrivească proprietarului. Aşadar, ar trebui să fie atent să nu intre în contact cu ei.
Dar când un constructor este printre croitori, el nu poate învăţa din acţiunile lor rele deoarece nu este nicio conexiune între ele. Totuşi, în aceeaşi profesie, fiecare trebuie să fie atent şi să intre în contact numai cu oameni cu inima curată.
Conform celor de mai sus, cu fiecare om pe care îl consideri servitorul Creatorului, ar trebui să fii atent şi să vezi dacă este un profesionist calificat, însemnând că vrea ca munca să îi fie curată şi pură şi destinată pentru Numele Lui. Într-un final, va trebui să ştie că el nu este un muncitor bun, şi să caute sfat în sufletul lui prin care să fie muncitor calificat, şi nu un muncitor obişnuit care urmăreşte numai recompensa.
Dar un muncitor bun, calificat este cineva care nu se gândeşte la recompensă, ci se bucură de munca sa. Dacă, de exemplu, un croitor calificat ştie că o îmbrăcăminte i se potriveşte propietarului în fiecare punct, asta îi oferă plăcere spirituală mai mult decât banii pe care îi primeşte.
Aşadar, de ce cu oamenii care nu sunt din profesia ta nu este important să fii printre ei, deoarece tu te ocupi cu construitul, şi ei se ocupă cu tăbăcirea.
Dar cu oamenii care se implică în Tora, dar nu sunt meticuloşi în păstrarea îmbrăcăminții potrivite proprietarului ei, ei au doar o minte care este împotriva Torei, opusă punctului de vedere al Torei. Şi aici trebuie să fii mereu atent… şi să te ţii la o depărtare bună de aceşti oameni, la o distanţă de zbor de săgeată. Şi acest lucru nu este la fel cu oamenii de rând.
Aşadar, deoarece nu ai contact cu oamenii din Mizrah (est), nu ai nevoie de o atenţie aşa de mare.
Dar de oamenii din Aguadat Israel (formațiune politică de ultrareligioși), trebuie să te ţii departe.
Şi cu Hasizii, trebuie să ai o vigilenţă şi mai mare.
Şi cu oamenii care erau foarte apropiaţi de tatăl meu (Baal HaSulam) trebuie să fii foarte atent.
Şi iată motivul: În lumea Nekudim, Melech haDaat, nivelul Keter, care este primul Melech (rege), a căzut mai jos decât toţi Melachim (regii), în timpul spargerii. Aceasta fiindcă în timp ce, cei cu Aviut (grosime) mare sunt totodată și cei mai înalţi când au Masach, este şi mai rău când pierd Masach-ul. Din acest motiv, au căzut mai jos decât toți Melachim (regii).
Şi putem interpreta cuvintele: „Când merg pe calea Creatorului, au o dublă dorinţă de a primi: pentru corporalitate şi pentru spiritualitate”. Aşadar, cei care erau aproape de Baal HaSulam, în timp ce se înclinau, aveau un Masach şi un Aviut (grosime). Dar acum, că ei nu se mai predau şi nu au niciun interes să aibă Masach, întreaga lor muncă este să devină „evrei frumoşi” sau „Ravi” (mari rabini).
Acesta este Aviut fără Masach, şi în mod natural transmit ceea ce fac. Cât despre mine, eu nu am încredere în ei, şi nu este nimeni să îi pună la respect. Sunt succint, deoarece nu vreau să îi am în coaste, căci ştii regula: „Cineva este acolo unde se gândeşte”.
Ca să înţelegi această problemă mai clar, o să îţi dau un scurt exemplu: se ştie că între fiecare două nivele este un mediu făcut din ambele discernăminte împreună.
Între mineral şi vegetal este un mediu numit „corali”.
Între vegetal şi animal este piatra câmpului, care este un animal legat de pământ în centru, şi se hrăneşte din el.
Şi între animal şi vorbitor este maimuţa.
Aşadar, este o întrebare: Care este mediul dintre adevărat şi fals? Care este punctul alcătuit din ambele discernăminte împreună?
Înainte să clarific, voi adăuga încă o regulă: Se ştie că este imposibil să vezi un obiect mic, şi este mai uşor să vezi un obiect mare. Aşadar, când va spune câteva minciuni, nu va putea vedea adevărul – deoarece merge pe o cale falsă. Dimpotrivă, el spune că merge pe o cale a adevărului. Dar nu este o minciună mai mare decât asta. Şi motivul este că nu are suficiente minciuni pentru a-şi vedea adevărata stare.
Dar când o persoană a acumulat multe minciuni, minciunile cresc în el în măsura în care le poate vedea dacă doreşte. Aşadar, acum că vede minciunile, că merge pe o cale falsă, vede adevărata sa stare. Cu alte cuvinte, vede adevărul din sufletul său şi cum să se întoarcă pe calea cea dreaptă.
Prin urmare, acest punct, care este un punct de adevăr – adică el calcă pe o cale falsă – este jumătate între adevăr şi fals. Acesta este podul care conectează adevărul cu minciuna. Acest punct este de asemenea sfârşitul minciunii, şi de aici incepe calea adevărului.
Aşadar, putem vedea că pentru a fi recompensaţi cu Lișma (pentru Numele Ei), mai întâi trebuie să pregătim cea mai mare Lo Lișma (nu pentru Numele Ei), şi apoi putem dobândi Lișma. Şi similar, Lo Lișma se numeşte „minciună”, şi Lișma se numeşte „adevăr”.
Când minciuna este mică şi Mițzvot şi faptele bune sunt puţine, are Lo Lișma mică şi nu poate vedea adevărul. Aşadar, în acea stare spune că merge pe calea adevărată şi bună, însemnând că lucrează în Lișma.
Dar când se angajează în Tora toată ziua şi toată noaptea în Lo Lișma, atunci poate vedea adevărul, fiindcă prin acumularea minciunilor, minciuna sa creşte, şi vede că merge cu adevărat pe o cale falsă.
Şi după asta începe să îşi corecteze acţiunile. Cu alte cuvinte, simte că tot ceea ce face este în Lo Lișma. Din acest punct, omul trece la calea adevărului, la Lișma. Numai acolo, la acel punct, începe chestiunea „de la Lo Lișma ajunge la Lișma”. Dar mai înainte de asta, argumentează că lucrează Lișma, şi cum îşi poate schimba starea şi căile sale?
Aşadar, dacă o persoană este leneşă în muncă, nu poate vedea adevărul, anume că este scufundat în falsitate. Dar aprofundând Tora pentru a dărui mulţumire Creatorului său, omul poate vedea atunci adevărul: că merge pe o cale falsă, numită Lo Lișma. Şi acesta este punctul central între adevăr şi fals. Aşadar, trebuie să fim puternici şi încrezători pe calea noastră, astfel încât fiecare zi să fie una nouă pentru noi, așa cum totdeauna avem nevoie să ne înnoim fundamentele, şi apoi vom mărşălui înainte.
Prietenul tău, Baruh Șalom HaLevi Așlag.
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)