inapoi la PAGINA GRUPULUI (link)
O inimă frântă – 1 (Rabaș – Dargot HaSulam, art. 252)
„O inimă frântă și o inimă înfrântă, o Doamne, nu sunt de disprețuit”, „El vindecă sufletul frânt.” O inimă frântă înseamnă că inima omului nu este întru totul cu Creatorul, așa cum este scris în „Introducere la Studiul celor zece sefirot” (pct. 129). Dacă el regretă că inima sa nu este în întregime cu Creatorul, atunci el are un Kli, numit „lipsă”, iar Creatorul îi umple lipsa.
*****
O inimă frăntă – 2 (Rabaș – Dargot HaSulam, art. 800)
Atunci când munca este făcută cu credinţă deasupa raţiunii, omul are întotdeauna nevoie de mila Creatorului, pentru a-l susține, întrucât nu are nimic altceva. Exact asta se întâmplă atunci când inima, care este voința de a primi, numită „trup”, este frântă și chinuită de remuşcări și nu poate primi niciun sprijin din partea trupului, așa este spus „Cel ce îl iubește pe Creator, trupul său este înfrânt, astfel sufletul va domni ”.
Atunci, însă, când și inima înțelege ce face el, Omul nu mai are nevoie de mila Creatorului și poate deja să spună: „Puterea mea și puterea mâinilor mele”, ceea ce înseamnă că propria lui înțelepciune l-a ajutat și nu mai are nevoie de ajutorul Lui. În acel moment, se poate spune că disprețuiește ajutorul Lui.
inapoi la PAGINA GRUPULUI (link)