Liberul arbitru – Partea 1
Aceasta este una dintre cele două lecţii dedicate “liberului arbitru”. Vom arunca o privire asupra a cee ace este şi unde există liberal arbitru.
Liberul arbitru este un subiect extrem de important şi atunci când îi învăţăm pe noii stundenţi despre conceptele de bază ale Cabalei, într-o situaţie de zi cu zi, de viaţă, de obicei le dăm un chestionar şi le punem câteva întrebări pentru ca ei să poată să ţină evidenţa privind percepţiile lor de la începutul acestor lecţii pentru a se putea uita pe le mai târziu şi să constate cum aceste percepţii s-au schimbat.
Una dintre întrebări este următoarea:
“Unde am libertatea de a alege?”
Aproape fără excepţie, în fiecare caz, sute şi mii de studenţi, adica toţi, răspund “Am libertate în absolut tot”, pentru că acesta este de fapt nivelul de conştienţă; gândul că noi putem alege totul. Asta se datorează faptului că la acest nivel Creatorul ne este complet ascuns. Cu alte cuvinte, nu avem idee despre legile care creează şi ne controlează situaţiile. Dar a şti ce este libertatea, este extrem de important, întrucât ne petrecem mult timp urmărind şi construind lucruri, poate, pe parcursul unei vieţi, bazându-ne pe ceea ce considerăm că este o expresie a esenţei noastre, ceva ce am ales să fim şi să construim. Poate pentru unii oameni este spiritualitatea; pentru alţii sunt alte lucruri. Dar cum poţi să exprimi ce este esenţa ta când, de fapt, nu ştii ce esti “Tu” cu adevărat. Căutarea “Eu-lui” – “Ce este Eu-l meu?” este de fapt căutarea acelei libertăţi – experienţa de a nu fi limitat de ceea ce nu sunt eu, de a nu fi constrâns de forţe din afara “Eu-lui” şi de a putea să îmi aleg drumul în viaţă bazându-mă pe ce Eu îmi doresc, de a obţine rezultatul pe care mi l-am dorit.
În lecţiile anterioare, am învăţat că suntem afectaţi atât de forţe interioare cât şi exterioare din întreaga creaţie, iar aceşti parametri interiori şi exteriori, functionează constant asupra noastră. Forţa interioară, parametrul interior ce lucrează asupra noastră, faptul că existăm într-un triunghi îngust, între a căuta plăcerea şi a evita durerea – acestea fiind forţele interioare ale programului meu – dar subestimăm efectul naturii noastre create, a dorinţei de a primi. Este atât de puternic cu privire la cum răspundem la lucruri întrucât ne purtăm asemenea unui robot în fiecare situaţie, atâta timp cât funcţionăm în funcţie de acel program, noi credem că alegem să facem diferite lucruri, dar nu putem alege în afara acelor parametri de a ne îndrepta spre plăcere şi a evita suferinţa. Şi tot ceea ce facem este făcut în mod egoist. Nu contează cum se vede din afară.
Gradul în care egoismul ne controlează viaţa – ei bine este evident; doar uitaţi-vă la lume şi veţi vedea relaţiile pe care le au oamenii. Arată foarte frumos în exterior, dar ce se întâmplă cu adevărat este că orice fel de dăruire, tot ce pare a fi un act altruist este de fapt un calcul pentru auto satisfacţie. Chiar şi darea de mari sume de bani, sau efortul personal de a ajuta săracii şi a-i vindeca pe bolnavi, există în acestea un calcul, că plăcerea îi va reveni persoanei, atâta timp cât lucrează în parametrii dorinţei de a primi. Va fi sub forma de mulţumiri ale altora sau va fi sub forma plăcerii gândului că este superior celorlalţi, chiar dacă nu le spune asta. Este întotdeauna un plan prin care să primească plăcere în dorinţa de a primi. Guvernează tot, şi atâta timp cât funcţionăm în aceste condiţii, este o plăcere constantă care ne permită foarte uşor să fim ghidaţi de la o situaţie la alta, datorită unei presiuni interioare.
Presiunea exterioară este în mediul nostru. Mediul nostru constă din toate stadiile dezvoltării noastre anterioare pentru a fi ceea ce suntem acum, care include tot ceea ce a avut loc înainte şi, totodată, situaţia în care ne aflăm momentan. Să privim cum arată situaţia noastră în termeni de unde venim.
În starea noastră originară când am fost creaţi drept creaţia unei creaturi, cele patru faze ale Luminii Directe, în aceste condiţii, a fost un suflet în relatie cu Creatorul, fără nici un fel de limitări în acea conexiune. Acesta este sufletul colectiv, Adam ha Rişon. De fapt, acesta este încă stadiul în care trăim, cu excepţia faptului că am pierdut orice senzaţie a condiţiei noastre adevărate.
Şi acest stadiu a fost coborât printr-un numar de faze prin forţa dezvoltării, care reprezintă creşterea dorinţei şi, totodată, a voinţei de a primi decât cea de a dărui, şi a venit drept dorinţa independentă a creaturii.
Aceasta se reflectă în experienţa noastră în felul următor. Această stare este experimentată mai mult ca un fel de matrice. O pânza care contine 600.000 fragmente independente, suflete individuale, toate legate între ele. Relaţia, unuia cu altul, şi influenţa dintre ele este enormă. Toate sunt de fapt interconectate, în felul în care au fost conectate în starea lor originară, dar conştientizarea relaţiei s-a pierdut pentru fiecare fragment individual. Tot ce se face într-unului dintre fragmente – ceea ce este o dorinţă individuală – se resimte în toate prin această interconexiune. Adică, există o influenţă, o influenţă enormă ce se resimte în întregul sistem fiind dată condiţia şi acţiunea interioară a unei dorinţe a oricăreia dintre acestea. Adică nimic din interior de aici nu functioneaza ca fragment individual. Noi credem că o face. Aceasta este impresia noastra căci este rezultatul ascunderii stării nostre adevărate.
În loc să simţim interconexiunea, ceea ce simţim cu adevărat este mai mult aşa – că o persoană există independent faţă de noi; se foloseşte de alţii şi îi exploateaza pe alţii, dar condiţia pe care o simţim este mai mult astfel – conectată la nimic. Adevărul este că acest suflet colectiv este mediul nostru şi exercită o mare presiune asupra noastră sub forma societăţii – presiuni sociale; modul în care tot, din mediul nostru ne afectează. Aşa mult din ceea ce simţim (şi vom vedea cât de mult), vine de aici şi nu de aici.
După cum puteţi vedea, suntem influenţaţi din toate părţile – interior şi exterior – şi totuşi libertatea se poate obţine în lumea materială, în această viaţă, şi nu în altă lume aşa cum spune religia. Dar necesită un efort special, iar efortul este de a ne ridica deasupra naturii noastre, şi asta va deveni clar pe parcurs.
Să privim cum se întâmplă asta în lumea naturală. Animalele ne arată că există o calitate în natură care urăşte cu adevărat sclavia; urăşte lipsa de libertate. Daca iei un animal şi îl pui în captivitate, mai ales un animal sălbatic, va slăbi şi în majoritatea cazurilor va muri. Chiar şi cu animalele noastre de casă, animalele domesticite, trebuie sa faci o înţelegere cu ele. Trebuie să le compensezi pentru pierderea lor prin a le da multă mâncare, dându-le un anume adăpost şi multa atenţie, şi într-un fel construim o parte a ecuaţiei
pentru dorinta lor de a primi, altfel nu vor înţelege ce se întâmplă, vor înţelege numai pierderea libertăţii.
Acesta este modul în care natura este construită. Libertatea este o forţă puternică şi totul este ghidat către acea libertate.
Animalele nu fac greşeli întrucât ele functionează complet în termenii legii naturii. De pildă, veţi vedea o pisică care poate sări pe o masă sau pe un zid, şi dacă veţi privi cu atenţie, şi am văzut asta cu camere cu încetinitor, pisica va face un salt, dar este un moment în care pare a fi practic ridicată, şi aterizează exact unde doreşte. Este ca şi când se află pe drumul unei energii care o poartă acolo. Şi animalele nu fac greşeli întrucât nu se mişcă prin conştientizare; ele nu evaluează nimic.
Un animal care se naşte ştie ce este bun de mâncat; ştie unde să găsească mâncarea. Şi niciuna din acestea nu vin din inteligenţă, este totul instinctiv, este totul acolo gata pentru animal. Chiar dacă nouă ni se pare că el face o greşeală, că de exemplu un animal este mâncat de către un altul, pentru care animal este greşeala? Cel mâncat sau cel care îl mănâncă?
O vedem drept o greşeala pentru că suntem parţial la acel nivel al animalului, pentru că o parte din noi se află în animal, şi nu putem vedea cu adevărat în afara sistemului, şi aplicăm acest aspect şi credem că vedem că ceva pierde şi altceva câstigă, în timp ce animalul funcţionează în termenii naturii şi face parte dintr-un sistem care funcţionează ca o celulă într-un organism sau un organ dintr-un corp – celula din organ, organul din corp – care lucrează doar pentru satisfacerea întregului organism, nu la nivel individual, şi tot ce se întâmplă se întâmplă inclusiv atunci când este timpul să trăiască sau să moară, şi totul se face în concordanţă cu legile naturii pentru că animalul este constrâns de aceasta.
Astfel, putem vedea cât de bine programat este totul la acest nivel. De fapt, ceea ce numim “instinct” înseamnă programare la acest nivel.
Puteţi privi condiţia animalului, cel puţin un biolog, poate, vedeţi unde se află greografic un animal, apoi vedeţi ce perioadă a anului este, şi veţi putea determina, ţinând cont de, să spunem vârsta animalului, şi mulţi alţi factori, care va fi următoarea stare a animalului, pentru că ştim factorii ce îl influenţează şi putem înţelege, pentru că suntem superiori nivelului sistemului, dar nu putem vedea asta despre noi înşine. Iar faptul că nu vedem asta este ceea ce numim “liberul arbitru”. Pentru oameni, alegerea liberă constă din lipsa unei informaţii; se bazează pe ignoranţă, pentru că nu putem vedea care sunt factorii care ne influenţează. În schimb avem impresia că de fapt nu există, că toate aceste condiţii pe care le avem sunt aleatorii, ţin de soartă şi că omul are propriul răspuns la tot şi că îşi alege singur calea. Asta de fapt inseamnă a nu simţi ce ne influenţează.
Deci, avem o idee vagă despre liberul arbitru, dar nu o putem defini. Continuăm să căutăm libertatea în toate felurile în sistemul uman. Una dintre cele mai clare metode prin care putem vedea o astfel de întorsătură şi căutare a libertăţii este în evoluţia sistemului politic.
Ce se intamplă în organizaţiile oamenilor este că totul este bine până când simţim un fel de restricţionare în abilitatea noastră de a ne împlini dorinţele. Sistemul pare să ne dezamăgească şi atunci apare un fel de revoluţie, apare o necesitate pentru schimbare, întrucât simţim un fel de nedreptate din afară. Şi asa, vedem căderea multor sisteme de-a lungul timpului, de la vânător / culegător, acel gen de sistem, până la “pur şi simplu nu este de ajuns şi nu ne permite să ne împlinim anumite dorinţe”, aăa se întâmplă şi în organizaţii mari; deci asemănător, individul vede că nu poate să împlineasca ceea ce îşi doreşte, astfel apar formele de democraţie. Aceasta se schimbă în mod constant, dar nu reprezintă decât o expansiune la nivelul egoismului. Deşi trecem prin acest proces, este un proces predeterminat şi nu ajungem niciodată cu adevărat la libertate, întrucât se bazează întotdeauna pe expansiunea naturii noastre, iar locul şi punctul libertăţii aparent nu este acolo.
Stiţi voi, ar putea fi, faptul că la acest punct al libertăţii nu este atât de vast pe cât credem că este; acesta este doar un mic factor determinant, ceva foarte mic în scopul experienţei noastre. Dar, deşi este ceva mic, este ceva foarte puternic şi tot ceea ce este necesar.
În Cabala există o lege: ”Nu există ameninţare, (forţare, presiune) în spiritualitate”. Nu este posibil să ajungi la spiritualitate fără libertate. Cu alte cuvinte, un cabalist nu îţi va spune: ”trebuie să faci asta şi aia”. Întregul drum către spiritualitate trebuie făcut din libertate. Adică, trebuie să te simti liber, drumul însuşi trebuie să fie liber, iar scopul în sine trebuie să fie libertatea. Asta întrucât veţi face doar ceea ce consideraţi că este bine pentru voi. Acesta este modul în care acest sistem este construit şi astfel ne dezvoltăm. Aşadar, veţi alege doar ţinând cont de dorinţele voastre. Dar întrebarea este, “de unde vin dorinţele voastre, care sunt dorinţele voastre?”
Suntem “instalaţi” în această viaţă. Vă gasiţi într-o familie; nu aţi ales familia. Şi totuşi, sunt multe feluri de influenţă asupra voastră. Tot ceea ce sunteţi, caracterul vă este modelat de valorile mamei şi tatălui vostru, ale comunităţii, şcolii, grupului de prieteni. Tot ceea ce se dezvoltă în voi, în termeni de personalitate, ce apreciaţi, ce visaţi, care consideraţi că sunt limitele lucrurilor, toate sunt definite pentru voi de această situaţie. Şi ca un adolescent, s-ar putea sa ripostaţi, dar nici aceea nu este libertate, pentru că este mereu în opoziţie cu lucrurile care vă sunt prezentate, pentru că nu voi le creaţi; pur şi simplu răspundeţi la setul de alegeri. Cu alte cuvinte, dacă aveţi un vis despre cum va fi viaţa voastră, va fi într-una din variantele aşezate în faţa voastră. Este ca şi alegerea unor variante dintr-un meniu. Şi chiar şi atunci când părăsiţi această situaţie, influenţa şcolii şi a părinţilor şi păşiţi ca să vă faceţi un scop în lume, veţi observa că organizaţia şi presiunea societăţii încă vă afectează.
Lucrurile pe care le apreciem sunt cele la care ni se face reclamă. Dacă alegem să preţuim altceva, va fi şi asta un alt lucru din meniu. se bazează pe noi, a lucra în concordanţă cu programarea interioară, adică vom alege în funcţie de ceea ce considerăm că este bun pentru noi, în funcţie de dulce sau amar – ce vrem şi ce vrem să evităm? – şi vom alege dintre lucrurile pe care ni le prezintă societatea.
Asadar, dacă funcţionez ţinând cont de programare, pot spune că este aceasta libertate?
Chiar şi cele mai intime gânduri şi dorinţe – geneticienii ni le pot arăta – nu sunt de fapt ale noastre, toate sunt previzibile. De la o tendinţă către droguri şi alcool, până la a determina dacă o persoană are o fire criminală sau dacă este un cetăţean model, chiar şi stări extatice pe care le considerăm experienţe religioase, pot fi determinate prin programarea unor întrebări în creier.
Deci unde este libertatea acelor dorinţe care apar din individualul “Eu”? Aceasta este ştiinţa naturală şi ne arată cum aceste lucruri sunt determinate în natura noastră egoistă. Cabala ne arată ceva şi mai departe de asta într-un fel de genocid spiritual, căci nu suntem programaţi doar într-o viaţă, ci pe o multitudine de vieţi, iar dezvoltarea noastră este întinsă în faţa noastră în sistemul de Reşimot, adică, amintirea stadiilor în care am coborât de la rădăcina Sufletului nostru.
Deci, dacă suntem nişte roboţi care împlinesc programări egoiste sau dezvoltare spirituală, unde este libertatea în sistem? “Eu-l” personal, punctul libertăţii există, dar nu în tot. Suntem subiecţii forţelor care ne dezvoltă exterior şi interior. Dar precum există în Cabala un scop de a ne folosi natura interioară creată, care este dorinţa de a primi, şi de a o transforma în dorinţă de a dărui, există şi un punct de libertate în mediul ce ne înconjoară. Există o modalitate de a învăţa cum funcţionează sistemul de influenţă şi cum să-l folosim, cum să ieşim din el şi să ajungem la un nivel superior în viaţă, într-o Uniune cu Creatorul. Iar acest element este Esenţa Sufletului. Rădăcina Sufletului este dorinţa de a urca către libertate, şi nu este influenţată de niciun lucru din natura noastră egoistă, inclusiv întreg mediul interior şi exterior.
Dacă accedem la acest parametru, la acest singur parametru, dacă îl preţuim şi îl dezvoltăm şi ne dezvoltăm doar în legătură cu el, atunci putem depăşi nivelul de influenţă. Cabaliştii ne dau metoda de a face asta.
Data viitoare vom continua investigaţia noastră privind libertatea, citind un articol numit “Libertatea” al lui Baal HaSulam. În acest articol, ne este arătat cu exactitate care sunt parametrii de influenţă, cum funcţionează ei asupra noastră pe parcursul mai multor vieţi. Şi cum să folosim acea mică parte din ei, care ne permite să părăsim sfera limitată a percepţiilor noastre şi să intrăm în lumea spirituală şi să împlinim Gândul Creatorului, acela de a ne Uni cu El. Ne vedem data viitoare.