CABALA REVELATĂ – Transcript curs. 12

Diferenţa între Cabala şi religie

Întrucât Cabala se ocupă cu legătura pe care o persoană o are cu “Forţele Superioare”, cu “Creatorul”, cu spiritualitatea, este de obicei considerată a fi o religie.

Cabala nu este o religie dar este asociată cu aceasta întrucât oamenii religioşi cred în existenţa unui “Creator”, au un fel de relaţie cu “Creatorul” prin rugăciune şi, totodată, acţionează, fac fapte pe care le simt, fiind asiguraţi de tradiţie, că “Creatorul” le cere aceste lucruri şi, făcând aceste lucruri, o relaţie de apropiere se construieşte în contextul religiei.

Dacă au toate aceste lucruri – o conexiune, existenţa Creatorului, fapte care îi apropie – ei bine, ce altceva mai poate exista?

De fapt, altceva nici nu mai există.

Este numai o problemă de cum se realizează asta, de forma (paradigma) în care se petrece totul.

Cabala nu este o religie, ci o metoda, o stiinţă.

Este o modalitate de a realiza o conexiune directă cu Creatorul. Foloseşte metode asemănătoare cu cele folosite de religie, dar modelul său este complet diferit. Diferenţa apare dacă un om abordează aceste elemente cu un scop interior sau exterior.
Cabala descrie un proces considerat a fi unul interior. Diferenţa între cele două abordări este foarte evidentă şi dacă abordezi metoda Cabalei şi o aplici aceloraşi elemente din religie, o persoană care face asta poate avea o experienţă complet diferită – o conexiune directă cu Forţa Superioară şi o înţelegere şi realizare sporită, nu doar în ceea ce priveşte plăcerile vieţii, dar şi asupra realităţii minţii Creatorului.

Aceasta este adevărata relaţie.  

Sa aruncăm o privire asupra diferenţei, si ce poate face o persoană cu aceste elemente în aşa fel, încât să dobândească o astfel de relaţie.

Vom citi un articol scris de Rav Michael Laitman, numit Diferenţa dintre Cabala şi Religie. În acest articol se subliniază cu exactitate diferenţa. Este un lucru mărunt, dar adevăratul înţeles poate schimba vieţi. El spune:

Religia presupune că D-zeu îşi schimbă atitudinea faţă de persoană în funcţie de faptele persoanei. Ştiinta Cabala susţine că Forţa Superioară este constantă, şi că acţiunile unei persoane nu o pot afecta în niciun fel. În schimb, acţiunile persoanei  o pot schimba pe ea. Va putea percepe Forţa Superioară în mod diferit, dacă propriile schimbări sunt îndreptate către a dobândi o asemănare mai mare de formă. Va putea sa Îl perceapă pe Creator ca fiind bun şi darnic. Prin creşterea diferenţelor între calităţile sale şi cele ale Creatorului ea va ajunge să simtă atitudinea Creatorului ca fiind negativă.

Când privim locul unde trăim, mediul care ne înconjoară, observăm că suntem complet dependenţi de mediu. Acesta ne poate face orice.

Există forţe puternice pe care încercăm să le înţelegem. Încercăm să învăţăm despre ele prin ştiinţă, şi despre cum să le controlăm; facem tot ce putem pentru a le controla, pentru că sunt misterioase. Iar când înţelegem că nu le putem controla, atunci încercăm o altă abordare, încercăm să facem o înţelegere cu ele. Le cerem diferite lucruri. Facem tot felul de sacrificii. Încercăm să facem fapte care credem că vor avea un efect asupra acestor forţe pe care nu le putem controla în mod direct.

Toate aceste înţelegeri însumate reprezintă ceea ce numim “rugăciuni” întrucât noi ne raportam la tot ceea ce vedem în funcţie de cum înţelegem lucrurile, şi credem că natura ne va răspunde precum facem noi. Adică, dacă facem o faptă bună pentru cineva, şi acea persoană va face ceva bun pentru noi. Aşa vedem noi lucrurile. Asta este o trăsătură a egoismului nostru şi datorită acestuia, noi nu înţelegem legile naturii şi presupunem că legea naturii este şi ea egoista – dacă voi face o fapta bună, şi ea va face ceva frumos pentru mine. Asta pentru că suntem egoişti şi tot ceea ce vedem ne apare sub această formă. Şi atunci încercăm să îmbunătăţim situaţiile din viaţa noastra şi condiţiile către forţe mari prin a ne purta frumos cu oamenii, făcând ceva caritabil sau ajutând animalele sau ceva pentru societate, sau făcând sacrificii personale. Toate cu speranţa de a obţine o atitudine favorabilă din partea acestor forţe misterioase.

Există multe exprimări în textele cabalistice care indică invariabilitatea atitudinii Creatorului  faţă de fiinţele create: “Eu nu îmi schimb Numele”, “El este bun şi dăruieşte bunătate creaţiilor Sale, bune şi rele”, “Lumina Superioară este complet statică”. 

Sunt sigur ca aţi văzut aceste exprimări în scripturi şi rugăciuni şi, ele par cu adevărat misterioase – la ce se pot referi toate astea?

Toate se referă la calitatea Creatorului, calitatea de a dărui, nu este ceva ce se schimbă, nu este ceva ce putem cere să se schimbe, şi mereu funcţioneaza la fel, mereu face acelaşi lucru. Este ceea ce se defineşte prin “Lumina este în repaus”.  Este, totodată, înţelesul Şabat-ului. Şabat-ul este considerat a fi cea mai puternică conexiune cu cel mai înalt stadiu pe care un om îl poate dobândi în această lume şI, de-asupra acesteia, o conexiune cu Lumea Aţilut. Iar aceasta este considerată a fi o stare de repaus.

Ce inseamna “repaus”? Lumina se află în repaus întrucât are o calitate care nu se schimbă niciodată. Mereu creează şi are grijă de întreaga creaţie. Este o atitudine permanentă de dragoste.
Cabaliştii care şi-au depăşit natura, natura lor egoistă, natura inferioară, şi care au înţeles lumea spirituală, ne povestesc despre această calitate constantă a Luminii Superioare şi ne spun că natura funcţionează complet diferit de modul în care credem noi, atunci când încercăm să negociem cu ea. Vedem că Forţa Superioară nu se schimbă, şi nici nu trebuie să se schimbe pentru că dacă rămâne constantă, dacă este darnică, atunci nu poate câteodată să dăruiască şi altădată – nu, pentru că atunci nu ar mai fi darnică. Astfel, este, fie o Forţă Superioară sau nu este o Forţă Superioară şi, daca aşa cum spune religia, Creatorul este bun, atunci dacă nu simţim că aşa este, atunci problema este de fapt la noi şi nu la Forţa Superioară.

Asadar, o rugăciune se numeşte auto-judecare sau auto-analiză. Asta se întâmplă atunci când o persoană nu apelează la Creator şi se judecă singură şi se analizează, cu privire la Forţa Superioară Invariabilă … Pe măsură ce persoana se schimbă, ea se rectifică în functie de Creatorul Absolut şi Invariabil.

Această atitudine faţă de sine şi faţă de Creator constituie diferenţa dintre Cabala şi religie. Chiar dacă religia cere anumite schimbări personale, religia se bazează pe a ruga (a pretinde) de la Creator. În această lume religiile sunt asemănătoare celor mai vechi credinţe, care în mod extensiv practică mituirea Forţelor naturii.

Astfel că, dacă nu le putem mitui, pentru ce ne rugăm? Pentru ce le invocăm? Trebuie sa le cerem să ne schimbe în aşa fel încât să le putem înţelege. Trebuie să ne schimbam modul de percepţie şi să nu Îi cerem Creatorului să ÎŞi schimbe atitudinea Lui faţă de noi.

Ştim lucrurile acestea datorită cunoaşterii pe care ne-au adus-o cabaliştii, întrucât aceasta nu este ceva care a fost creat din natura noastră, ci vine de la cei ce au ieşit din acest stadiu al naturii şi ne-au adus această idee prin cărţile de Cabala, şi bineinteles prin Tora şi celelalte scripturi care fac parte din Cabala, şi de aceea spunem că acestea sunt cuvintele lui D-zeu, întrucât provin dintr-o natură superioara omului. Şi ele ne spun să avem o atitudine diferită, complet opusă faţă de ceea ce cerem, în procesul nostru de evoluţie. Şi de aceea se spune că legea Torei este opusă “legii stăpânilor”.
Tora este Lumina Superioară; iar “Stăpânii” reprezintă trăsătura nativă, natura noastra egoistă.

In acest articol el spune:

Credinţa în schimbarea de atitudine a Creatorului faţă de o persoană duce la invidie: cine este iubit mai mult de Creator şi cine este “ales de divinitate”? Asta duce la rivalitate, nu doar între oameni, dar şi  între religii. Reprezentanţii diferitelor confesiuni se ceartă referitor la rugăciunile la care Creatorul va inclina mai mult să răspundă.

Să privim acest model, această diferenţă între Cabala şi religie în felul următor. Vedem în religie că exista oameni în această lume care cred într-o forţă Superioară – Creatorul.  Există evenimente sau forţe, situaţii care ajung la oameni de la Forţele Superioare. Forţa Superioară este responsabilă pentru tot ce ţine de această concepţie. Aceste evenimente sunt privite drept pozitive sau negative de oamenii din această lume. Atunci când o persoană percepe aceste evenimente drept negative, ea începe să se poarte aşa cum îi dictează religia. Va face lucruri care sunt menite să aibă un efect asupra situaţiei, să o schimbe din negativă în pozitivă.
Aşa cş, va face acte de caritate; va face sacrificii, va face lucruri pentru comunitate, totul pentru a schimba situaţia, pentru a obţine un rezultat bun.

De asemenea va avea o cerinţă numită “rugăciune”. Totul depinzând de mila Creatorului, care o vede exprimată în discrepanţa care are loc aici în atitudinea Creatorului. Cu alte cuvinte, Creatorul nu ar fi acelaşi – câteodată va face un lucru bun pentru mine, altă dată  El îmi va face ceva rău. În această combinarie de fapte şi cerinte ale noastre, vom influenţa situaţia şi astfel, în loc de a obţine un rezultat rău sau o atitudine negativă din partea Creatorului, prin aceste lucruri va fi schimbată într-una pozitivă, o experienţă pozitivă pentru cel care se roagă. Aşadar, percepţia omului asupra Creatorului plus atitudinea schimbătoare a Lui; este variabilă – poate să fie pozitivă sau negativă. Şi, de fapt, omul nu descoperă nimic despre natura adevărată a Creatorului întrucât funcţionează într-un sistem bazat pe un principiu, care există pentru el aici – acela de a avea numai bine. Dar acesta este “binele” în termeni de definire a acestui principiu, care este egoismul.

Acesta fiind: “Nu vreau ca lucrurile să se schimbe. Nu vreau să păţesc nimic rău din partea Creatorului, vreau ca situaţia mea să rămână la fel, şi vreau ca atitudinea Creatorului să se schimbe în jurul meu, atâta timp cât mă aflu într-o situaţie bună şi confortabilă”; nu doar pentru mine. Poate că o persoană nu acţionează egoist, nu încearcă să se poarte egoist, poate îşi face griji pentru familia sa, pentru naţiune, pentru ecosistem,  totuşi, ceea ce încearcă să facă este să Îl convingă pe Creator să-şi schimbe atitudinea considerată a fi rea.

În modelul Cabalist avem exact aceleaşi elemente: Avem un Creator; avem oameni în lume, şi avem evenimente care îi afectează. Unele evenimente sunt resimţite de cabalişti ca fiind pozitive sau negative. Acum, întrucât un cabalist porneşte de la principiul că totul este bun – toate acţiunile Creatorului nu se schimbă; mereu sunt bune – aşadar, toate evenimentele care au loc în viaţa unui om sunt bune; şi atunci, unde este locul unde o persoană poate face apel la benevolenţă, ca aici, unde o persoana religioasă se poate ruga pentru un final fericit, pentru ca Creatorul să îi arate benevolenţă?

Punctul de variaţie şi de invariaţie este complet diferit în aceste două modele. Aici vedem un Creator şi toate aceste forţe ca fiind invariabile; iar aici găsim că atitudinea persoanei este invariabilă. Persoana nu se schimbă, nu evoluează. Creatorul, fiind invariabil, şi forţele ce vin de la El fiind neschimbate, înseamnă că singurul loc în care se produc schimbări este în atitudinea omului. (Oamenii) sunt – mai mult sau mai puţin – capabili să simtă benevolenţa din spatele acestor evenimente pe care le trimite Creatorul. ŞI, întrucât rugăciunea pe care o face Cabalistul este o rugăciune pentru a percepe atât invariabilitatea acestor evenimente cât şi însuşi gândul din spatele lor, ea funcţionează printr-un princpiu complet diferit.

Acest principiu care ne guvernează este Gândul Creaţiei care hotărăşte de ce tot ceea ce se întâmplă este un lucru bun. Astfel, persoana cere în mod constant să îl facă să înţeleagă cum de totul aici este bun, iar rezultatul: persoana însăşi ajunge la înţelegerea fiecărui eveniment, care arată bine sau rău, că este de fapt, o altă exprimare a invariabilităţii intenţiei bune care vine din partea Creatorului. Drept rezultat este creată o înţelepciune personală pentru persoană, prin atitudinea sa. Adică, omul se schimbă, omul evoluează şi această dinamică este constantă, pe când aici, aceasta este o stază constantă.

Cu alte cuvinte, aceasta este denumită de cabalişti ca, “repausul sfânt”, “repausul sacru”, nu pentru că nu este conectat la Sfânt şi la Sacru, ci pentru că nu doreşte de fapt să Îl schimbe. Aşadar rugăciunea sa nu schimbă de fapt realitatea unei persoane. Această rugăciune doar dă unei persoane – este de fapt un truc psihologic – care ne dă o pace interioară care spune ”totul este ok”, chiar dacă înţeleg sau nu modul în care funcţionează legile naturii, sau care este de fapt atitudinea Creatorului. Mă face să mă simt bine, să spun “totul va fi bine în viitor, în altă lume, în altă viaţă, şi te rog nu schimba nimic în jurul meu, dar Tu îmi vei împlini dorinţele pentru că lumile au fost făcute pentru om.”

Într-adevăr, lumile au fost create pentru om, dar lumine au fost făcute pentru a ridica omul prin toate lumile, până când omul va dobândi ceea ce Creatorul intenţiona ca el să dobândească, adică, să fie echivalent cu Creatorul.

Şi doar datorită faptului că înţeleptii cabalişti au folosit această metoda şi s-au ridicat la nivelul de la care ne-au putut da scripturile şi instrucţiunile, le putem citi acum, prin punctul nostru de vedere egoist. Acesta este adevăratul înţeles a ceea ce ne-au dat ei şi este modul în care putem dobândi ceea ce scrie în scripturi.

Creatorul nu ascultă, însă, vorbele pe care le spunem, în schimb, citeşte ce se află în inima noastră. Aşadar, este inutil să pierdem timp şi energie spunând fraze frumoase care nu au nici o valoare de simţire. Singurul lucru care ni se cere este să tindem către Creator cu toata fiinţa noastră, să înţelegem esenţa dorinţelor noastre şi să-I cerem Creatorului să le schimbe. Mai important, nu trebuie niciodată să încetăm să comunicăm cu Creatorul.

Ascultaţi-ne şi data viitoare.

error: Content is protected !!