1. Ce este Înţelepciunea Cabala
Cabala este o înţelepciune, o ştiinţă care îngăduie omului, persoanei, să simtă şi să cunoască realitatea superioară.
2. Ce este o persoană (un individ) ?
Se foloseşte în textele de Cabala pentru a denumi creatura ce nu a depăşit încă Machsom-ul. Persoana este precum o cutie închisă ce are contact cu realitatea exclusiv prin cele cinci orificii care reprezintă simţurile noastre corporale.
3. Ce este Omul ?
Se foloseşte în textele de Cabala pentru a denumi creatura ajunsă în echivalenţă de formă cu Creatorul. Până atunci folosim termenul de “persoană”
4. Ce este Creatorul ?
Numele dat Esenţei în contextul Creaţiei. Esenţa nu poate avea un nume pentru că este incognoscibilă, însă în contextul Creaţiei folosim termenul “Creator” ca opus “Creaţiei”, pentru a denumi o manifestare specifică a esenţei. Mintea noastră este setată în aşa fel încât nu putem defini ceva printr-un nume decât prin contrast cu opusul acelui ceva: lumină – întuneric, bine – rău, pozitiv – negativ, etc.
5. Ce este Creaţia ?
Folosim termenul “Creaţie” pentru a defini procesul prin care Creatorul, conform Gândului Creaţiei (planul, proiectul Creaţiei) a creat creatura. Toate legile principale ce guvernează lumile spirituale şi lumea fizică, toate îşi au originea doar în Gândul Creaţiei.
6. Ce este “creatura” ?
Creatura este împlinirea Scopului creaţiei. Iniţial numim ceea ce va deveni “creatură”, ca “fiinţă emanată” iar pe Creator îl numim “Emanat” în raport cu fiinţa emanată. Vom numi fiinţa emanată cu denumirea de creatură din momentul în care îşi capătă conştiinţa de sine, conştiinţa individualităţii.
7. Ce este Realitatea Superioară ?
Realitatea Superioară este tot ce înconjoară persoana, adică ceea ce există chiar dacă nu este perceput de persoană şi se revelează pe măsură ce persoana îşi dezvoltă cel de-al şaselea simţ, prin care are senzaţia Creatorului.
8. Ce este realitatea noastră ?
Realitatea noastră este falsa imagine despre realitatea obiectivă a totalităţii, ce se crează în creierul nostru prin sistemul de percepţie corporal şi care ne crează senzaţia unei interiorităţi şi a unei exteriorităţi, “interioritatea” fiind senzaţia noastră de a fi o individualitate ruptă de o realitate pe care o percepem ca fiindu-ne “exterioară”.
9. Ce este ceea ce dă voie unui om să simtă, să cunoască şi să intre în Realitatea Superioară ?
Este dezvoltarea unui aşa-zis al şaselea simţ care să ne permită senzaţia, simţirea Creatorului. Realitatea Superioară este constituită din entităţi spirituale, care în genere poartă numele de lumini. Aceste lumini stau să intre în cutia închisă ce constituie persoana (vezi definiţia persoanei) dar sunt blocate datorită faptului că persoana este în ascundere (vezi definiţia ascunderii).
10. Ce este Realitatea ?
Existenţa noastră are loc într-o realitate completă şi totală, care nu depinde de nimic, este nemărginită, în care totul este interconectat, şi este plin cu plăcere infinită în completă cunoştinţă şi în contact cu tot ceea ce există în realitate. Realitatea, în totalitatea ei, este de fapt Creatorul care initial ni se revelază numai în aspectele sale materiale, atunci când percepem realitatea prin cele cinci simţuri corporale. Pe măsură ce accesăm lumile superioare ni se revelază şi realitatea superioară, spiritualitatea, adică lumina Creatorului.
11. Ce sunt Olamot ?
Cuvântul Olam, “lume”, din limba ebraică, are rădăcina “He’elem” care înseamnă “a ascunde”, “ascundere”. Aşadar “lumile” sunt niveluri de ascundere ale Creatorului. În lumea noastră, această lume, noi nu avem nicio senzaţie a luminii Creatorului sau a lumilor Superioare, fiind în complet întuneric, în totală ascundere a Creatorului. Forma de plural pentru Olam este Olamot.
12. Ce înseamnă ascundere ?
În lumea noastră, această lume, noi nu avem nicio senzaţie a luminii Creatorului sau a lumilor Superioare, fiind în complet întuneric, în totală ascundere a Creatorului. Nu Creatorul se ascunde de noi, pentru că nu există mişcare în creator, El este în total repaos; ci noi suntem într-o permanentă evoluţie. Iniţial suntem în ascundere, sistemul nostru de percepţie, cele cinci simţuri, fiind făcut în aşa fel încât să nu-L putem percepe pe Creator şi lumile Superioare, spiritualitatea.
13. Ce este lumea noastră ?
Lumea noastră este lumea fizică, corporală, cea pe care ne-o înfăţişează sistemul nostru de percepţie, cele cinci simţuri, ca fiind exterioară nouă. (vezi şi răspunsul nr.20)
14. Care sunt lumile superioare ?
Lumile Superioare, sunt cinci
- Adam Kadmon (AK) – Omul primordial
- Aţilut – Lumea emanaţiei, a rectificării
- Briya – Lumea creaţiei, a sufletelor
- Yeţira – Lumea formării, a îngerilor
- Asiya – Lumea acţiunii, a omului
Lumile se conţin una pe alta, cea superioară incluzându-le pe toate cele inferioare ei. Lumea Asiya include în consecinţă şi acel punct negru (spunem că e negru pentru că se află în total întuneric) care este această lume, lumea noastră.
15. Ce este Machsom-ul ?
Machsom-ul este bariera care separă această lume de lumile superioare, lumea corporală de lumile spirituale.
16. Care este Scopul Vieţii?
Conform Înţelepciunii Cabala, scopul vieţii este acela de a crea o creatură şi de a o înzestra (umple) cu plăcere infinită. Nimic din ce se întâmplă în această lume nu se petrece pentru niciun alt motiv decât acela de a crea o creatură şi de a o conduce către fericirea absolută.
17. Ce înseamnă “a umple” ? (vezi întrebarea nr.16)
În Cabala binomul “Creator – creatură” se traduce prin relaţia dintre “lumină” şi “vas”. Creatorul este lumină, creatura este vasul care este făcut să fie umplut cu lumină, să primească abundenţa, benevolenţa Creatorului.
18. Care este Scopul Creatorului ?
Scopul unic al Creatorului este de a face bine creaturilor sale. (vezi şi răspunsul la întrebarea nr.17)
19. Ce este ceea ce ţine o persoană în afara lumii spirituale?
Modul în care funcţionează sistemul nostru de percepţie, cele cinci simţuri, “programul” care conturează modul în care noi înţelegem realitatea şi crează o piedică în calea perceperii totalităţii acestei realităţi, adică a Creatorului.
20. Ce este sistemul de percepţie?
Este aparatul prin intermediul căruia ne facem o imagine despre “realitate”. Noi nu avem un contact nemijocit cu această realitate ci prin intermediul celor cinci simţuri, mai exact prin cei cinci intercesori (timpanul pentru auz, retina pentru văz, etc.) care înregistrează stimuli din realitate şi îi trasnformă în impulsuri electrice care sunt transmise la creier. Creierul le transformă într-o imagine care nu e realitatea însăşi ci un rezumat de moment al acesteia, imagine proiectată pe un ecran în spatele creierului. Percepţia este o sumă de astfel de imagini ce se succed clipă de clipă. Percepţia nu este o înregistrare fidelă a realităţii ci o aproximare a realităţii.
21. Ce este “egoismul”?
Egoismul se poate traduce prin grija de sine. Egoismul este programul care ne guvernează prin natura noastră şi care rezumă totul la sine: “Ce îmi iese mie din asta ? Cu ce mă afectează asta?” etc. ceea ce crează o viziune subiectivă a lucrurilor, o realitate subiectivă. Pe scurt egoismul este manifestarea dorinţelor de auto-satisfacere. Nu orice dorinţă de primire este considerată egoistă. Toate dorinţele ce ţin de subzistenţă şi su[pravieţuire sunt considerate fireşti, aşadar, nu sunt privite ca fiind egoiste.
22. Ce este al şaselea simţ ?
Nu trebuie să ne imaginăm că al şaselea simţ este o completare a celor cinci simţuri corporale, care să ne ajute să definim o percepţie perfecţionată. Nu ! Este vorba de un alt tip de precepţie, rezultatul unei dorinţe de împlinire în afara corporalităţii, care se manifestă atunci când niciun tip de dorinţă de primire nu ne mai satisface. Este nevoia de spiritualitate, care apare în momentul în care se trezeşte punctul din inimă (vezi întrebarea nr.27).
23. Cum de ne-a creat Creatorul egoişti ? De ce ?
“Programul” ce ne-a făcut să fim egoişti ne face să nu întreprindem nici cea mai infimă acţiune fără să existe o lipsă, o nevoie, o dorinţă pentru plăcere, pentru împlinire, fără să existe aşadar un interes. Pe măsură ce ne dezvoltăm, avem alte, noi nevoi, pentru că apar alte, noi lipsuri, care trebuie împlinite. Nu vom fi fost pregătiţi pentru a ne împlini nevoi spirituale fără să fi crescut la cele mai înalte cote dorinţele egoiste, de primire. Cu cât aceste dorinţe sunt mai puternice, cu atât golul pe care-l resimţim după împlinirea lor este mai greu de acoperit cu alte dorinţe de primire şi se trezeşte punctul din inimă. Creatorul îşi doreşte, de la început, în Gândul Creaţiei, ca creatura să ajungă în echivalenţă de formă cu El, aşa cum a fost înainte să coboare în această lume. Dar a oferit creaturii şansa de a-şi dori ea această revenire, nu automat ci conştient, prin propriile eforturi.
24. Care sunt nivelurile dorinţei de primire ?
Sunt cinci niveluri ale dorinţei, patru ale dorinţei de primire şi – ultimul – nivelul dorinţei de dăruire. Cele patru niveluri ale dorinţei de primire sunt:
- “mineral” – dorinţele de subzistenţă şi procrere (hrană, sex, adăpost)
- “vegetal” – dorinţele de prosperitate, avere
- “animal” – dorinţele de putere, influenţă
- “vorbitor” – dorinţele de cunoaştere, faimă, respect
Toate aceste dorinţe alcătuiesc inima (nu inima de carne, evident), iar dorinţele de dăruire, de spiritualitate, se dezvoltă prin trezirea “punctului din inimă”, singurul care nu este o formă de dorinţă de primire.
25. Care este relaţia dintre dorinţă şi împlinire ?
O dorinţă mică are nevoie de o împlinire mică. O dorinţă mare are nevoie de o împlinire mare. Cu cât ne aflăm la un nivel al dorinţelor superior, cu atât nivelul de împlinire va fi mai mare. Toate nivelurile dorinţei de primire sunt o ilustrare a modului în care noi percepem plăcerea.
26. Cum se reflectă nivelurile dorinţei de primire în istoria umanităţii ?
Istoria umanităţii este o fidelă ilustrare a dezvoltării dorinţei de primire de la nivelul mineral la cel vorbitor, sistemele de organizare a societăţii în decursul timpului fiind în directă relaţie cu dezvoltarea dorinţei de primire.
27. Ce este “punctul din inimă”?
Punctul din inimă este o scânteie din sufletul omului primordial care s-a spart, scânteie ce ne-a fost implantată în momentul naşterii. Între toate dorinţele ce alcătuiesc inima aceasta este singura dorinţă de spiritualitate, care se trezeşte în momentul în care începem să ne punem întrebări existenţiale. Punctul din inimă face parte dintr-o realitate mai mare, este picătura de divinitate din noi din care vom dezvolta sufletul, pe măsură ce accesăm lumile spirituale. Spre deosebire de celelalte dorinţe, acest punct din inimă creşte constant până când acaparează întreaga experienţă, întreaga existenţă şi ne poate duce în “lumea spirituală”.
28. Care sunt formele dorinţei ?
Dorinţa este materia primară a tot ceea ce există. Nu există nimic în realitate care să nu fie dorinţă. Dorinţele au două forme: “dorinţa de a primi” şi “dorinţa de a dărui”. Dorinţa de a primi este ceea ce defineşte natura creaturii. Dorinţa de primire este orientată către interior, către realitatea subiectivă. Ea ne face să trăim o existenţă limitată, rezultat al percepţiei separării noastre, ca individualitate, de restul realităţii. Dorinţa de primire ne face să resimţim permanent o lipsă de împlinire tradusă prin suferinţă, întrucât împlinirea oricărei dorinţe de primire este de foarte scurtă durată. Dorinţa de a dărui este îndreptată către exterior, către realitatea obiectivă. Împlinirea dorinţelor de dăruire este veşnică, nelimitată şi de aceea împlinirea în spiritualitate ne apropie de fericire.
29. Ce înseamnă mişcarea în spiritualitate ?
Cabaliştii spun că “lumea spirituală” este alcătuită numai din trăiri, stări ale trăirii, senzaţii, sferă de influenţă ce are legătură cu anumite atribute (calităţi interioare) şi că toată mişcarea în spiritualitate nu are nimic de-a face cu spaţiul şi timpul ci se referă la similaritatea sau disparitatea de formă dintre două stări sau calităţi.
30. Ce înseamnă apropiere în spiritualitate?
Două entităţi spirituale se consideră a fi apropiate sau îndepărtate în funcţie de asemănarea atributelor / calităţilor lor. Dacă nu există nici măcar o calitate similară între cele două entităţi, se spune că există o totală disparitate de formă şi cele două entităţi sunt depărtate precum estul de vest. Dacă există o singură calitate similară atunci se consideră că cele două entităţi spirituale sunt ca două cercuri tangente. Dacă mai multe calităţi sunt similare, disparitatea de formă este numai parţială şi ni le putem imagina ca două cercuri secantate. Dacă toate calităţile celor două entităţi spirituale sunt similare, atunci avem ceea ce se numeşte echivalenţă de formă şi ele devin una singură.
31. Ce înseamnă ascensiunea pe scara gradelor ?
Toată evoluţia creaturii, de la această lume, care reprezintă starea de totală disparitate de formă faţă de Creator, la starea de Gmar Tikun (rectificare finală), în care toate dorinţele noastre de primire şi-au schimbat intenţia în dăruire, adică am ajuns la starea de echivalenţă de formă cu Creatorul, nu este decât schimbarea graduală a proporţiei între dorinţele de primire şi dorinţele de dăruire. Creatura îşi schimbă treptat calităţile pentru a ajunge în echivalenţă de formă cu Creatorul, adică toate calităţile să fie similare.