(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)
Prima ascundere (descriere): fața Lui nu este revelată; adică Creatorul nu se manifestă față de om conform cu Numele Lui – Cel Bun care Face Numai Bine. Mai curând este contrarul – El îi dă o boală omului sau îl face să sufere din cauza venitului insuficient, sau pentru că mulți vor să le înapoieze banii împrumutaţi, făcându-i viața amară. Toată ziua lui este plină de griji și necazuri. Sau omul suferă din cauza sănătăţii şubrede ori pentru că nu este respectat. Orice plan îşi face, nu reuşeşte să-l ducă la bun sfârșit, fiind în permanenţă frustrat.
În felul acesta, evident că omul nu vede Fața Bună a Creatorului, şi este aşa dacă el este convins că anume Creatorul este cel care îi face lui aceste lucruri, fie ca pedeapsă pentru încălcări ale legii, fie pentru a-l răsplăti în cele din urmă. Este conform versetului: ”pe cel iubit de Domnul, El îl corectează”, și la fel: ”cei drepţi încep prin a suferi, deoarece Creatorul dorește să le dea în cele din urmă o mare pace”.
Totuși, omul nu cade în greşeala de a spune că toate acestea vin peste el datorită destinului orb, sau naturii, fără vreun motiv sau explicaţie. Mai degrabă, omul îşi întărește convingerea că urmare a Providenţei Lui, Creatorul îi produce toate acestea. Asta se consideră, totuşi, că-L vede pe Creator din spate.
Dubla ascundere, la care cărțile se refera ca fiind “ascunderea în ascundere”, înseamnă că omul nu poate vedea nici măcar spatele Creatorului. El spune, mai degrabă, că a fost părăsit de Creator care nu mai veghează asupra lui. Omul atribuie destinului orb şi naturii toate suferinţele prin care trece, întrucât căile Providenţei devin atât de complexe în ochii săi, încât îl conduc către negare.
Aceasta înseamnă (de exemplu) că omul se roagă și face acte de caritate pentru necazurile sale, dar nu i se răspunde în niciun fel. Și tocmai atunci când încetează să se mai roage pentru necazurile sale, el primeşte răspuns. Ori de câte ori omul răzbeşte şi, crezând în Providență, își îmbunătățește faptele, norocul se întoarce de la el și îl prăbuşeşte iarăşi fără milă. Iar atunci când omul neagă și începe să-și înrăutățească faptele, el are foarte mult succes și este lipsit de griji.
Omul nu își asigură cele necesare într-o manieră potrivită, ci prin înșelăciune sau prin profanarea Şabatului. Sau, toţi cunoscuții care respectă Tora și Mitzvot (poruncile) sunt săraci, bolnavi și sunt disprețuiți de oameni. Acești devotaţi poruncilor (Mitzvot) i se par a fi nepoliticoşi, lipsiți de inimă și atât de ipocriți încât nu poate suporta să se afle printre ei nici-o secundă.
Dimpotrivă, toţi cunoscuţii cei răi, care-i batjocoresc credința, au mare succes, sunt înstăriţi și sănătoşi. Ei nu cunosc boala; sunt inteligenți, virtuoși și manieraţi. Sunt fără griji, încrezători și liniștiți tot timpul, zi de zi.
Când Providența aranjează lucrurile în această manieră pentru un om, se numește “ascundere în ascundere”. Asta, pentru că atunci omul cedează sub propria apăsare și nu-și poate întări credința că durerea sa vine de la Creator pentru un motiv anume, care este ascuns. În cele din urmă, individul eșuează, devine necredincios și afirmă că Creatorul nu veghează deloc asupra creaturilor Lui și tot ce vedem, există datorită destinului și naturii oarbe. Asta înseamnă să nu vezi nici măcar spatele Creatorului.
DESCRIEREA REVELĂRII FEȚEI
De îndată, însă, ce omul descoperă mirodenia – Lumina pe care o absoarbe în trupul său – prin întărirea în credința în Creator, el se va arăta demn de Providență, cu Fața Lui revelată. Asta înseamnă că Divinitatea îl tratează pe om potrivit cu Numele Său, “Cel Bun care Face Bine”.
Astfel (de exemplu), omul primește din abundență, de la Creator, binele și pacea adâncă și este mereu mulțumit. Iar asta pentru că dobândeşte un trai uşor şi împlinit, fără să mai trăiască experienţa necazurilor sau tensiunii, nu mai cunoaște boala, este deosebit de respectat de ceilalţi, duce până la capăt orice-şi pune în minte, fără efort și reușește în tot ce-și propune.
Iar când dorește ceva, omul se roagă și i se răspunde imediat, căci El răspunde întotdeauna la orice cerere pe care omul I-o adresează și nici-o rugăciune nu este respinsă. Când omul se întăreşte prin fapte bune, el reușește încă şi mai bine, iar atunci când este neglijent, succesul îi scade proporțional.
Toţi cunoscuţii omului sunt cinstiţi, sunt înstăriţi și sănătoşi. Sunt deosebit de respectaţi în ochii oamenilor și nu au nici-o grijă. Sunt liniștiţi tot timpul, zi de zi. Sunt deștepţi, corecţi iar omul se simte binecuvântat să se afle printre ei.
Dimpotrivă, toţi cunoscuţii săi care nu urmează calea Torei au un trai sărăcăcios, probleme din cauza datoriilor mari și nu reușesc să aibă nici-un moment de odihnă. Sunt bolnavi, suferinzi și lipsiţi total de respect în ochii oamenilor. Aceştia i se par fără minte, nemanieraţi, nevolnici și cruzi cu oamenii, necinstiţi și atât de lingușitori încât este de nesuportat să fii cu ei.
Numele Lui ne arată că El este binevoitor cu toate creaturile Sale, în toate formele pe care le poate lua binele, suficient pentru fiecare gen de primitor dintre cei ai lui Israel. Cu siguranță, plăcerea unuia nu este asemenea plăcerii altuia. De exemplu, unul care se angrenează în înţelepciune, nu se va bucura de onoare și bogație, iar un altul care nu e preocupat de înțelepciune nu se va bucura de mari realizări și plăsmuiri ale minţii. Astfel, El dăruiește bunăstare și onoare unuia și realizări minunate ale minţii, celuilalt.
Cererea omului de a i se întări credința în Providența Lui asupra lumii, în timpul perioadei de ascundere, îl va aduce către examinarea cărților, a Torei și la tragerea de acolo a Luminii şi a înţelegerii modului în care să-şi întărească credinţa în Providența Lui. Aceste iluminări și concluzii pe care omul le primeştee prin Tora, sunt numite “mirodenia Torei”. Când acestea se adună într-o anumită măsură, Creatorul se îndură de om și pogoară asupra lui spiritul de Sus, adică Abundența Superioară.
DESCRIEREA ASCUNDERII FEȚEI
- Chinurile din cauza venitului insuficient, sănătăţii şubrede, degradărilor, eșecurilor în împlinirea planurilor și a insațisfacției în plan emoţional, cum ar fi neparticiparea la necazurile unui apropiat.
- Rugăciunea rămasă fără răspuns. Insatisfacţia resimţită când acţiunile cuiva se îmbunătăţesc şi satisfacţia când acestea se înrăutăţesc. Obţinerea susţinerii cuiva într-o manieră necinstită: înşelând, furând sau profanând Şabatul.
- Toţi cunoscuţii cinstiţi ai omului sunt săraci, au sănătatea șubredă și au degradări de tot felul, în timp ce cunoscuţii săi cei răi îşi bat joc de el în fiecare zi, mergându-le bine ca sănătate, bunăstare, trăind o viaţă fără griji.
- Toţi cunoscuţii neprihăniţi, care respectă Tora și Miţvot, i se par cruzi, egoişti, ciudaţi sau proşti din naştere și lipsiţi de politeţe şi ipocriţi. A fi cu ei este de nesuportat fie chiar şi în Grădina Edenului, şi nu poate să le suporte prezenţa nici-o secundă.
DESCRIEREA REVELĂRII FEȚEI
- Primirea din abundență a binelui și a păcii și obținerea unui trai ușor și împlinit. Omul nu simte niciodată lipsurile sau boala, fiind respectat oriunde s-ar duce, împlinind cu ușurință orice plan îşi pune în minte.
- Atunci când se roagă, omul primeşte imediat răspuns la rugăciuni. Atunci când îşi îmbunătăţeşte calea omul devine o persoană plină de succes iar dacă își înrăutățește drumul, pierde şi succesul.
- Toţi cunoscuţii săi care urmează calea cea dreaptă sunt înstăriţi, sănătoşi, nu știu ce e boala, sunt foarte respectaţi de oameni și trăiesc în pace și liniște. Iar cunoscuţii care nu urmează calea cea dreaptă sunt săraci, plini de necazuri și suferinţe, bolnavi și decăzuţi în ochii oamenilor.
- Omul îi consideră pe toţi cunoscuţii merituoşi ca fiind inteligenţi, manieraţi, rezonabili, cinstiţi și plăcuţi, astfel încât este o delectare să se afle printre ei.
(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)