(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)
Înainte de a clarifica istoria Înțelepciunii Cabala, dezbătută de mulți, consider că este necesar să începem cu o clarificare temeinică a esenței acestei înțelepciuni, pe care cred că atât de puțini o cunosc. Și, aşa cum e firesc, este imposibil să vorbim despre istoria a ceva înainte de a cunoaște în sine acel ceva.
Deși această cunoaștere este mai întinsă și mai adâncă decât oceanul, voi face un efort extrem, cu toată puterea și cunoștințele pe care le-am dobândit în acest domeniu, pentru a clarifica și face lumină din toate punctele de vedere, suficient pentru ca orice suflet să tragă concluziile corecte, așa cum sunt ele în adevăr, fără a lăsa loc greşelilor, așa cum se întâmplă adesea în astfel de probleme.
Cu ce se ocupă înţelepciunea Cabala?
Această întrebare vine în mintea oricui are o gândire corectă. Pentru a o aborda în mod corespunzător, voi oferi o definiție credibilă și statornică: această înțelepciune nu este, nici mai mult, nici mai puţin, decât o secvență de rădăcini, suspendate într-o relaţie de cauză și efect, conform unor reguli fixe, determinate, împletindu-se într-un singur scop înalt, descris ca fiind „revelarea Domnului Dumnezeu către creaturile Lui în această lume”.
Iar aici există o manifestare a particularului și a generalului:
La nivel general – întreaga umanitate, obligată să ajungă în cele din urmă la această evoluție imensă, așa cum este scris: “căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă” (Isaia 11, 9). „Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: „’Cunoaşte pe Domnul!’”, ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare” (Ieremia 31, 34). „Învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi.” (Isaia 30, 20).
La nivel particular – întrucât chiar înaintea perfecțiunii întregii omeniri, această regulă se aplică unui număr de indivizi aleşi ai fiecărei generații. Aceștia sunt cei care, în fiecare generație, sunt înzestraţi cu diverse grade de revelare a Sanctităţii Lui. Aceştia sunt profeţii şi aleşii Domnului.
Și, după cele spuse de întelepţii nostri, „Nu există nici o generație fără câte un Avraam sau Iacov.“ Aşadar, din câte vezi, revelarea Sanctităţii Lui se aplică în fiecare generație, cum au fost înţelepţii noştri, ca intelepţii nostri, pe care îi socotim demni de încredere şi îi preamărim.
Multiplicitatea Parţufim, Sfirot și a lumilor
Totuşi, după cele de mai sus, se pune întrebarea: atâta timp cât această înțelepciune are un singur scop, deosebit şi clar, de ce există atâţia Parţufim, atâtea Sfirot și atâtea conexiuni interschimbabile, atât de abundente în cărțile de Cabala?
Într-adevăr, dacă iei corpul unui mic animal, a cărui sarcină unică este aceea de a se hrăni astfel încât să vieţuiască în această lume suficient timp pentru a zămisli şi a-şi perpetua specia, vei găsi în el o structură complexă de milioane de fibre și tendoane, așa cum au descoperit fiziologii și anatomiştii. Și există acolo multe lucruri care aşteaptă încă să fie descoperite de oameni. Din cele de mai sus, se poate trage concluzia marii varietăţi de probleme și de canale ce trebuie conectate pentru a se ajunge la revelarea acestui scop sublim.
DOUĂ căi de manifestare – DE SUS în JOS ŞI DE JOS în SUS
În această înțelepciune se disting, în general, două ordini paralele, identice, ca două picături de apă. Singura diferență este că prima ordine se extinde de Sus în jos, către această lume, iar a doua ordine face parcursul de jos în Sus, urmând exact aceleaşi trasee și aceleaşi marcaje imprimate la rădăcină atunci când au apărut de Sus în jos.
Prima ordine este numită „ordinea coborârii lumilor, Parţufim și Sfirot„, în toate manifestările lor, fie că sunt de durată sau tranzitorii. A doua ordine constituie „dobândirile sau gradele de profeție și Duhul Sfânt”. Cel care este răsplătit cu asta trebuie să urmeze aceleași trasee și aceleaşi repere și să dobândească pe rând fiecare detaliu și fiecare grad, urmând întocmai aceleaşi reguli imprimate în ele atunci când au fost emanate de Sus în jos.
O revelare a Dumnezeirii nu se petrece dintr-o dată, ci treptat, într-o perioadă de timp, în funcție de puritatea dobândirii, până când descoperi toate gradele, de Sus în jos. Și pentru că acestea se succed în ordinea dobândirii, unul peste celălalt, precum treptele unei scări, le numim „grade” (pași).
DENUMIRI ABSTRACTE
Mulți cred că toate cuvintele și denumirile utilizate în Înțelepciunea Cabala sunt un fel de nume abstracte. Asta deoarece ele se referă la Dumnezeire și spiritualitate, care sunt dincolo de timp şi spaţiu, unde până și imaginația noastră nu are nicio putere. Din acest motiv, lumea a decis că, mai mult ca sigur, este vorba de denumiri abstracte sau chiar mai sublime și mai înalte decât acestea, deoarece sunt dintru început, complet lipsite de elemente imaginabile.
Nu este însă cazul. Dimpotrivă, Cabala folosește numai nume și denumiri care sunt concrete și reale. Este o regulă indiscutabilă pentru toți cabaliștii: „Orice nu putem dobândi, nu definim printr-un nume și un cuvânt”.
Aici trebuie știut că termenul „dobândire” (în ebraică: Hasaga) implică un grad final de înțelegere. Rezultă din această propoziţie „ceea ce poţi atinge cu mâna” (în ebraică: Ki Tasig Yadha). Asta inseamnă că, înainte ca ceva să devină complet inteligibil, ca atunci când poate fi atins cu mână, cabaliştii consideră că nu a fost dobândit, ci înţeles, cuprins cu mintea şi aşa mai departe.
ACTUALITATEA Înţelepciunii Cabala
Lucruri concrete se găsesc chiar și în realitatea materială pe care o avem în fața ochilor noștri, deși nu avem nici percepția, nici imaginea esenței lor. Astfel sunt electricitatea și magnetismul, numit „fluidum”.
În orice caz, cine poate spune că lucrurile denumite astfel nu sunt reale, când le cunoaștem pe viu şi în mod concret acțiunile? Nu am putea fi mai indiferenți referitor la faptul că nu avem o percepție a esenței propriu-zise a fenomenului, adică a electricităţii în sine.
Ceea ce numim astfel, este la fel de tangibilă și apropiată nouă ca și cum ar fi fost în întregime percepută de simțurile noastre. Chiar și copii mici sunt familiarizați cu termenul, „electricitate”, tot aşa cum sunt familiarizați şi cu alte cuvinte precum pâine, zahăr și așa mai departe.
Mai mult decât atât, dacă vrei să-ţi exersezi puțin instrumentele de analiză, iţi spun că, în general, deoarece nu există nici o percepție a Creatorului, oricare ar fi aceasta, este imposibil să se dobândească esența oricăreia dintre creaturile Sale, chiar și a obiectelor tangibile pe care le simțim cu mâinile noastre.
Aşadar, tot ceea ce știm despre prietenii și rudele noastre în lumea acţiunilor din fața noastră nu este altceva decât „a lua cunoștinţă de acțiunilor lor”. Acestea sunt determinate și născute din asocierea întâlnirii lor cu simțurile noastre, care ne oferă satisfacție completă, deși nu avem nici o percepție asupra esenței fenomenului.
În plus, nu ai nici o percepție sau dobândire nici măcar a propriei esențe. Tot ce știi despre propria esență nu este nimic mai mult decât o serie de acțiuni care sunt o prelungire a esenței tale.
Acum, poţi concluziona cu ușurință că toate numele și denumirile care apar în cărțile de Cabala sunt într-adevăr reale și factuale, deși nu avem nici un fel de element concret în materie, oricare ar fi acesta. Şi este așa pentru că cei care se angajează în Cabala au satisfacția totală a unei percepții cuprinzătoare asupra integrității sale fundamentale, ceea ce înseamnă pur şi simplu percepția acțiunilor, determinate și născute din asocierea Luminii Superioare și a celor care o percep.
Este, însă, sufficient, pentru că există această regulă: „Tot ceea ce este măsurat și extras din Providența Lui pentru a fi realizat în natura Creației, este complet satisfăcător”. Tot aşa, nu-ţi poţi dori un al șaselea deget la mână, pentru că cele cinci degete sunt cu totul suficiente.
Termenii corporali ȘI denumirile FIZICE ÎN CăRţILE DE CABALA
Orice om rezonabil va înțelege că, atunci când ne ocupăm de chestiuni spirituale, cu atât mai mult de Dumnezeire, nu avem cuvinte și nici litere care să ne ajute să reflectăm. Şi este aşa pentru că întregul nostru vocabular este alcătuit numai din combinații ale literelor simțurilor și imaginației noastre. Totuși, cum ne pot fi ele de ajutor atunci când nu există nici imaginație şi nici simțuri?
Chiar dacă luăm cel mai subtil cuvânt care poate fi folosit în astfel de chestiuni, adică termeni precum „Lumina Superioară” sau chiar „Lumina simplă”, folosim încă imaginarul, împrumutat de la lumina soarelui, lumina lumânărilor sau lumina mulțumirii pe care o simţi atunci când îţi rezolvi unele mari îndoieli. Cu toate acestea, cum putem să folosim cuvintele referindu-ne la chestiunile spirituale și căile Divine? Ele nu oferă cercetătorului nimic mai mult decât fals și amăgeală.
Este mai ales cazul atunci când trebuie să găseşti anume raţiuni în spatele acestor cuvinte pentru a te ajuta în negocierile curente în cercetarea înțelepciunii. Cel înțelept va trebui să utilizeze, aici, definiții riguros exacte pentru ochii celui care urmăreşte.
Iar dacă înțeleptul greşeşte chiar şi numai cu un singur cuvânt nefericit, cu siguranţă că îi va deruta şi îi va induce în eroare pe cititori. Ei nu vor înțelege deloc ceea ce spune el acolo, înainte şi după acel cuvânt, și tot ce este legat de acesta, așa cum bine ştie oricine cercetează cărțile înțelepciunii.
Aşadar, ar trebui să ne întrebăm cum este posibil pentru cabaliști să folosească cuvinte false pentru a explica interconexiunile din această înțelepciune? Se știe, totodată, că nu se poate da o definiție printr-un nume fals, pentru că minciuna nu are nici picioare și nici statură.
Într-adevăr, aici trebuie să ai cunoștințe prealabilee privind Legea Rădăcinii și a Ramurilor, prin care lumile sunt legate între ele.
Legea Rădăcinii și ramurilor prin care Lumile sunt legate
Cabalistii au constatat că forma celor patru lumi, numite Aţilut, Briya, Yeţira, și Asiya, începând cu cea dintâi lume. cea mai înaltă, numită Aţilut, și terminând cu această lume materială, tangibilă, numită Asiya, este exact aceeași în fiecare element și fiecare eveniment. Asta înseamnă că tot ceea ce se întâmplă şi se petrece în prima lume se regăsește neschimbat şi în lumea următoare, imediat sub ea. La fel, în toate lumile care îi urmează, în jos până în această lume tangibilă.
Nu există nici o diferență între ele, în afara faptului că diferă gradul fiecăreia, perceput în substanța elementelor realității din fiecare lume. Substanța elementelor realității din prima lume, superioară, este mai pură decât în toate celelalte de sub ea. Iar substanța elementelor realității din a doua lume este mai grosieră decât în cea a primei lumi, dar mai pură decât tot ceea ce este la un grad inferior.
Asta se continuă în mod similar în jos până la această lume ce se află în faţa noastră, a cărei substanță a elementelor este în realitate mai grosieră și mai întunecată decât în toate lumile care o preced. Cu toate acestea, formele și elementele realității precum şi toate manifestările lor se mențin neschimbate și echivalente în fiecare lume, atât în cantitate, cât și în calitate.
S-a făcut o comparaţie cu relaţia între sigiliu şi amprenta lui: toate contururile sigiliului sunt transferate perfect, în fiecare detaliu și complexitate, obiectului amprentat. La fel se întâmplă şi cu lumile, unde fiecare lume inferioară este o amprentă a lumii superioare ei. Prin urmare, toate formele din Lumea Superioară sunt copiate cu meticulozitate, atât în cantitate cât și în calitate, în lumea inferioară.
Aşadar, nu există nici-un element al realității sau o manifestare a realității într-o lume inferioară, care să nu-şi regăsească corespondenţa în lumea superioară ei, identic precum două picături de apă. Iar ele se numesc „Rădăcină și Ramură.“ Asta înseamnă că elementul din lumea inferioară este considerat o ramură a tiparului său, ce se găseşte în lumea superioară, care constituie rădăcina elementului inferior, întrucât aici este locul în care acel element din lumea inferioară a fost amprentat şi făcut să fie.
Asta a fost intenția înțelepților noștri când au spus: „Nu există nici un fir de iarbă jos, care să nu-şi aibă sus destinul și păzitorul care îl aprinde și îi spune ‘Crește’!” Rezultă că rădăcina, numită „destinul” îl obligă să crească și să-și asume atributele de cantitate și calitate, ca și în cazul sigiliului și amprentei. Aceasta este legea rădăcinii și a ramurii, care se aplică fiecărui detaliu și manifestare a realității, în fiecare dintre lumi, în legătură cu lumea superioară ei.
LIMBAJUL CABALIşTILOR ESTE UN LIMBAJ AL RAMURILOR
Asta înseamnă că ramurile trimit către rădăcinile lor, care sunt tiparele lor existente în mod necesar în Lumea Superioară. Acest lucru se datorează faptului că în realitatea lumii inferioare nu există nimic care să nu provină din Lumea Superioară. Tot aşa precum sigiliul și amprenta, rădăcina din Lumea Superioară își obligă ramura din lumea inferioară să-și dezvăluie întreaga formă și toate trăsăturile, tot aşa cum spuneau înțelepții noștri, că destinul din lumea de Sus, legat de firul de iarbă din lumea de jos, îl aprinde, forțându-l să își finalizeze creșterea. De aceea, fiecare ramură din această lume îşi definește bine tiparul, aflat în Lumea Superioară.
Astfel, cabaliștii au găsit un vocabular definit și comentat, suficient pentru a crea un excelent limbaj vorbit. El le permite să converseze între ei despre raporturile dintre Rădăcinile Spirituale din Lumile Superioare, menționând pur și simplu ramura tangibilă din această lume, bine definită pentru simțurile noastre corporale.
Cei care ascultă, înțeleg rădăcina superioară la care se referă această ramură corporală, deoarece este legată de ea, fiind amprenta ei. Aşadar, toate ființele creației tangibile și toate manifestările lor au devenit pentru ei ca niște cuvinte și nume bine definite, indicând Rădăcinile Spirituale Superioare. Deși nu poate exista o expresie verbală în locul lor spiritual, întrucât este dincolo de orice este imaginabil, ele şi-au câștigat dreptul de a fi exprimate prin enunţarea lor prin ramurile lor, prezente înaintea simțurilor noastre, aici, în lumea tangibilă.
Aceasta este natura limbajului vorbit între cabaliști, prin care ei transmit dobândirile lor spirituale de la o persoană la alta și de la o generație la alta, atât prin gură către gură, cât și în scris. Ei se înțeleg în totalitate între ei, cu toată acurateţea necesară în negocierile cercetării înțelepciunii, cu definiții precise care nu pot induce în eroare pe nimeni. Asta pentru că fiecare ramură are propria sa definiție firească și unică, iar această definiție absolută indică rădăcina ei în Lumea Superioară.
Ține minte că acest Limbaj al Ramurilor, propriu Înțelepciunii Cabala, se potriveşte mai bine pentru explicarea termenilor înțelepciunii decât oricare dintre limbile noastre obișnuite. Este cunoscut din teoria nominalismului că limbile s-au alterat prin folosirea lor de către mulțimi. Cu alte cuvinte, datorită utilizării excesive a cuvintelor, acestea au fost golite de conținutul lor corect, ceea ce a dus la mari dificultăți în transmiterea cu precizie a deducțiilor de la unul la altul prin viu grai sau în scris.
Nu este cazul limbajului ramurilor al înţelepciunii Cabala: el derivă din numele creațiilor și manifestărilor acestora, aflate în faţa ochilor noștri și definite de legile imuabile ale naturii. Cititorii și ascultătorii nu vor fi niciodată derutaţi de o neînțelegere a cuvintelor ce le sunt oferite, deoarece definițiile fireşti sunt absolut de neclintit, neputând fi încălcate.
Transmiterea de la un înţelept cabalist către un primitor care înţelege
Iată ce a scris RAMBAM în introducerea la comentariul său despre Tora: „Le prezint, tuturor celor care studiază această carte, legământul de adevăr referitor la toate indiciile pe care le dau în scris privind secretele Torei, prin care susţin cu hotărâre că spusele mele nu vor fi înțelese de nici o minte sau inteligență, în afară de cazul că vor fi spuse de gura unui cabalist înțelept către urechea unui primitor care înțelege.” Cum a scris şi Rav Chaim Vital în introducerea sa la „Arborele Vieţii” și, cum rezultă şi din cuvintele înţelepţilor noştri (Hagiga, 11): „Nimeni nu studiază Cabala pe cont propriu, decât dacă este înțelept și înțelege cu propria sa minte.”
Cuvintele lor sunt întrutotul de înțeles atunci când spun că trebuie să primeşti de la un înțelept cabalist. Dar de ce este necesar ca discipolul să fie mai întâi înțelept și să înţeleagă cu propria lui minte? Mai mult, în caz că nu este așa, atunci el nu ar trebui învățat, chiar dacă ar fi cel mai neprihănit om din lume. În afară de asta, dacă cineva este deja înțelept și înțelege cu propria lui minte, de ce ar mai avea el nevoie să învețe de la alţii?
Conform celor de mai sus, spusele lor au un înţeles de o simplitate absolută: am văzut deja că toate cuvintele și rostirile pronunțate de buzele noastre nu ne pot ajuta să transmitem nici măcar un singur cuvânt din spiritualitate, din lucrurile Dumnezeieşti, care sunt deasupra timpului şi spaţiului imaginar. Există, în schimb, un limbaj special pentru astfel de lucruri, anume Limbajul Ramurilor, care trimite la relația cu Rădăcinile Superioare.
Totuşi, acest limbaj, extrem de potrivit sarcinii sale de adâncire în studiul acestei înțelepciuni, mai mult decât oricare altul, este adecvat celui care ascultă numai dacă acesta este un înțelept prin el însuşi, însemnând că el cunoaşte şi înţelege modul în care ramurile trimit la rădăcinile lor. Întrucât aceaste legături nu sunt deloc clare atunci când privim din jos către sus. Cu alte cuvinte, este imposibil să găsești vreo deducţie sau asemănare în Rădăcinile Superioare, numai prin examinarea ramurilor inferioare.
Mai curând este contrarul, cele inferioare sunt studiate prin cele Superioare. Aşadar, trebuie mai întâi să dobândeşti Rădăcinile Superioare, modul în care acestea se află în spiritualitate, deasupra oricărui imaginar, dar prin simpla dobândire. Iar odată ce ai dobândit pe de-a-ntregul Rădăcinile Superioare cu propria ta minte, poţi examina ramurile tangibile din această lume și să știi cum se leagă fiecare ramură de rădăcina sa din Lumea Superioară, în toate ordinile acesteia, în cantitate și calitate.
Când cineva ştie și înțelege în detaliu toate aceste lucruri, există un limbaj comun între el și învățătorul său, și anume Limbajul Ramurilor. Folosindu-l, înțeleptul Cabalist poate să-i transmită studiile sale în înțelepciune, desfășurate în Lumile Superioare, Spirituale, atât pe cele pe care le-a primit de la învățătorii săi, cât și propriile expansiuni privind înțelepciunea pe care şi le-a revelat el însuși. Asta întrucât acum ei au un limbaj comun și se înțeleg reciproc.
Cu toate acestea, atunci când un discipol nu este înțelept și interpretează limbajul în fel lui, adică modul în care ramurile trimit la rădăcinile lor, în mod firesc învăţătorul nu-i poate transmite nici măcar un singur cuvânt al acestei înțelepciuni spirituale, cu atât mai puțin să trateze cu el în cercetarea înţelepciunii. Şi asta întrucât nu au un limbaj comun pe care să-l poată folosi și devin ca doi muţi unul pentru celălalt. Aşadar, este necesar ca Înțelepciunea Cabala să nu fie transmisă decât dacă discipolul este înțelept și înțelege cu propria sa minte.
Trebuie să ne întrebăm în continuare: Cum se face, atunci, că discipolul a devenit atât de înțelept încât să cunoască relațiile dintre ramură și rădăcină urmărind Rădăcinile Superioare? Răspunsul este că aici eforturile noastre sunt zadarnice; avem nevoie de ajutorul Creatorului! Pe cei care-I captează afecţiunea, El îi umple cu înțelepciune, înțelegere și cunoaștere pentru a dobândi cunoştinţe sublime. Aici este imposibil să fii susţinut de orice este carne și sânge!
Într-adevăr, odată ce El a prins drag de cineva și l-a înzestrat cu cunoştinţele sublime, acela este atunci gata să vină și să primească imensitatea înțelepciunii Cabala de la un înțelept Cabalist, pentru că acum au un limbaj comun.
DENUMIRI STRĂINE SPIRITULUI uman
După tot ce s-a spus mai sus, vei înţelege de ce uneori găsim denumiri şi termeni destul de strãini spiritului uman în cărţile de Cabala. Acestea abundă în cărțile fundamentale de Cabala, care sunt Cartea Zohar, Tikunim și cărțile lui Ari. Este într-adevăr surprinzător de ce acești înțelepți foloseau astfel de denumiri modeste pentru a exprima noțiuni atât de înalte, atât de sfinte.
Cu toate acestea, vei înțelege pe deplin acest lucru de îndată ce îţi vei fi însuşit conceptele de mai sus. Şi asta întrucât acum îţi este clar că nici o limbă din lume nu poate fi folosită pentru a explica această înțelepciune, cu excepția celei destinate anume acestui scop, adică Limbajul Ramurilor, care trimite la Rădăcinile Superioare a acestora.
Aşadar, în mod clar, nici o ramură sau manifestare a unei ramuri nu ar trebui să fie neglijată datorită gradului său inferior sau să nu fie folosită pentru a exprima conceptul dorit în interconexiunile din înțelepciune, deoarece nu există altă ramură în lumea noastră care să-i ia locul.
Întrucât nici două fire de păr nu se trag din acelaşi foramen, nu există două ramuri care trimit la o singură rădăcină. Prin urmare, lăsând un fapt neutilizat, vom pierde conceptul spiritual care îi corespunde în Lumea Superioară, deoarece nu avem nici-un cuvânt care să fie rostit în locul lui și care să indice această rădăcină. În plus, un astfel de fapt ar afecta întreaga înțelepciune în toată amploarea sa, de vreme ce din acel moment ar exista o legătură lipsă în lanțul înțelepciunii, referitoare la acest concept.
Aceasta ar distruge întreaga înțelepciune, pentru că nu există o altă înțelepciune în lume în care lucrurile să fie atât de contopite și interconectate prin cauză și efect, primar și subsecvent, precum este înțelepciunea Cabala, care se leagă din cap până în picioare, într-un lanț lung de conexiuni. Aşadar, prin pierderea temporară a unui cât de mic element al cunoașterii, întreaga înțelepciune este umbrită în ochii noștri, întrucât toate problemele ei sunt legate foarte puternic unele de celelalte, literalmente contopite într-un întreg.
Acum nu te vei mai mira de folosirea ocazională a unor denumiri străine. Ei nu au libertatea de alegere în ce priveşte denumirile, pentru a înlocui pe una rea cu cea bună sau invers. Ei trebuie să folosească întotdeauna ramura sau manifestarea, care indică întocmai rădăcina superioară în toate dimensiunile necesare. Mai mult, chestiunile trebuie extinse astfel încât să ofere o definiție exactă pentru ochii colegilor lor care studiază.
(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)