EXPLICAŢIE A ARTICOLULUI „PREFAŢĂ LA ÎNŢELEPCIUNEA CABALA”

(înapoi la pagina SURSE TEXTE RABASH – click)

PATRU FAZE ALE LUMINII DIRECTE

Studiul începe cu un discernământ numit “Conexiunea dintre Creator şi creaturi”, dat fiind că noi nu vorbim despre Creator în Sine şi nu-L putem dobândi. În schimb, spunem: “Prin acţiunile Tale Te cunoaştem”, însemând că dobândirea se referă numai la acţiunile ce sunt o prelungire a Lui.

Această conexiune este numită şi “scopul Creaţiei”. Înţelepţii noştri au înţeles că dorinţa şi scopul Lui au fost în beneficiul creaturilor Lui. Aşadar, ordinea evoluţiei începe de la acest discernământ până când se ajunge la suflete, a căror rădăcină o constituie sufletul lui Adam haRişon, care este o prelungire din internalitatea lumilor BYA.

Alegoric vorbind, când Creatorul şi-a dorit binele pentru creaturile Lui şi-a dorit să le ofere 100 kg de plăcere. Prin urmare, El a trebuit să creeze anume creaturi care să-şi dorească să primească această plăcere. Am învăţat că dorinţa de a primi încântare şi plăcere este însăşi esenţa creaturii şi raţiunea pentru care Creaţia este numită “existenţă din absenţă”. Iar El a creat-o în aşa fel încât să-I fie împlinit Gândul de a-şi încânta creaturile.

Şi pentru a se naşte voinţa de a primi, a trebuit să existe o ordine de patru discernăminte, deoarece omul se poate bucura de ceva numai dacă acel ceva este conform dorinţei sale. De aceea numim Kli-ul (vasul) “voinţă de a primi”, sau “poftă”. Aşadar, în funcţie de nivelul la care există nevoia avem şi nivelul poftei de a satisface acea nevoie.

Sunt două condiţii pentru crearea unei pofte:

1. Omul trebuie să ştie ce să poftească. El nu poate pofti ceva ce nu a mai văzut sau de care nu a auzit vreodată.
2. Omul nu va fi avut lucrul dorit, deoarece dacă ar fi obţinut deja obiectul dorinţei, şi-ar fi pierdut pofta.

Pentru a fi îndeplinite aceste două condiţii, au ieşit la iveală, în voinţa de a primi, patru faze/discernăminte care, împreună cu rădăcina lor, sunt de fapt cinci. Al cincelea discernământ este numit Kli, adecvat primirii încântării şi plăcerii.

Ele urmează această ordine:

1) Keter: dorinţa Lui pentru împlinirea creaturilor Lui.

2) Hohma: Dorinţa Lui pentru împlinirea creaturilor Lui a creat o deficientă – o existenţă din absenţă – şi odată cu aceasta, a creat Lumina. Aşadar, abundenţa şi dorinţa de a primi abundenţa vin împreună. Este aşa întrucât dorinţa încă nu ştia  ce să poftească; prin urmare, s-a născut împreună cu împlinirea ei. Însă dacă are împlinirea, atunci îşi pierde dorinţa de împlinire, lipsind cea de-a doua condiţie necesară. Acest discernământ este numit Bhina Alef (primul discernământ) de Aviut (al dorinţei).

3) Bina: Deoarece Lumina vine de la Cel care dăruieşte, forţa dăruirii este inclusă în ea. Prin urmare, la finalul ei, Hohma îşi doreşte să-şi echivaleze forma cu cea a Creatorului, adică să nu fie primitor, ci dăruitor. Este o regulă în spiritualitate: “Orice generaţie a unei forme este considerată a fi un nou discernământ”. Prin urmare, acestui discernământ i se dă propriul nume – Bina, iar acesta este Bhina Bet (al doilea discernământ) de Aviut. Am învăţat de asemenea că, în timp ce aceea de jos îşi doreşte echivalarea de formă, Lumina care se extinde este Ohr Hasadim (Lumina Milei), iar aceasta este Lumina care străluceşte în Bina.

Întrebare: Dacă Bina pofteşte să dăruiască, de ce este considerată Aviut Bet (al doilea grad al lui Aviut)? Dimpotrivă, s-ar părea că ar trebui să fie mai pură decât Bhina Alef de Aviut (primul grad al lui Aviut).

Răspuns: Am explicat printr-o alegorie: O persoană îi dă prietenului un cadou, iar prietenul îl primeşte. După aceea se răzgândeşte şi decide că a primi nu este în interesul său şi returnează darul. La început, a fost sub influenţa şi dominaţia celui care dăruie; prin urmare, a primit. Îndată ce-a primit, însă, a simţit că este un primitor, iar această senzaţie l-a făcut să returneze darul.

Lecţie: În Bhina Alef, el a primit mulţumită dominaţiei celui care dăruie, însă încă nu se simţise ca un primitor. Iar când a văzut şi a simţit că este primitor, a încetat să mai primească, iar asta este Bhina Bet. Cu alte cuvinte, în acea stare a simţit că este primitor şi, drept urmare, a vrut să dăruiască celui care dăruise. De aceea Bhina Bet este numită Bina, pentru că s-a examinat/evaluat pe sine (Hitbonena în ebraică) ca fiind primitor şi drept urmare a vrut să dăruiască. Este şi motivul pentru care învăţăm că începutul studiului este de la Bina în jos.

4) ZA: La finalul ei, Bina a primit un fel de tragere care a apărut din scopul Creaţiei, pe care a trebuit să o primească deoarece scopul Creaţiei nu a fost ca creaturile să se angajeze în dăruire. Pe de altă parte, ea şi-a dorit echivalenţa de formă, dăruirea. De aceea, a făcut un compromis: ea va primi Hasadim (mila) şi iluminarea de la Ohr Hohma (Lumina Înţelepciunii).

Aceasta se numeşte Bhina Ghimel de Aviut, deoarece ea deja prelungeşte Hohma, având însă încă Hasadim în ea. De aceea se numeşte Zeir Anpin (fața mică). Hohma este numită Panim (față), ca în expresia “Înţelepciunea omului îi face faţă strălucitoare” însă primeşte această Ohr Hohma într-o Zeir, adică într-o foarte mică măsură. Însă acest discernământ încă nu este considerat Kli (vas), deoarece dacă poate dărui şi primi numai o iluminare de la Ohr Hohma, este un semn că pofta sa de a primi este incompletă, având totuşi şi puterea de a se angaja în dăruire.

5) Malhut: La sfârşitul său, Bhina Ghimel este stimulată de Sus să primească abundenţa din cauza dorinţei Lui de împlinire a creaturilor Lui. Până la urmă, scopul Creaţiei nu a fost ca cele inferioare să primească în Zeir Anpin. Prin urmare, această trezire o face pe Malhut să aibă dorinţă şi poftă de a primi Ohr Hohma aşa cum a strălucit în Bhina Alef, când a avut toată Ohr Hohma.

Însă diferenţa dintre Bhina Alef şi Bhina Dalet este aceea că Bhina Alef nu putea spune că se bucură de Ohr Hohma, deoarece încă nu dispunea de poftă şi de absenţă, deoarece Kli-ul şi abundența vin împreună. Însă Bhina Dalet pofteşte Ohr Hohma când nu o are; prin urmare, atunci când primeşte, simte încântarea şi plăcerea care vin din împlinirea dorinţei sale.

Numai această Bhina este numită Kli, deoarece îşi doreşte numai să primească. Toate Bhinot (pluralul pentru Bhina) de dinaintea ei sunt considerate “Lumină fără Kli”. Iar atunci când Bhina Dalet primeşte Lumina, este o stare numită “lumea Ein Sof” şi de asemenea “umplerea întregii realităţi”.

Întrebare: Dacă avem de a face cu spiritualitatea, acolo unde nu este timp şi nici spaţiu, ce înseamnă “umplerea întregii realităţi”?

Răspuns: Să ne reîntoarcem la alegoria de la începutul acestei explicaţii, alegorie în care El a vrut să dea creaturilor Lui 100 kg de plăcere şi drept urmare a trebuit să creeze în creaturi 100 kg de deficienţă şi dorinţă de a primi, corespunzător plăcerii. Atunci când cele 100 kg de dorință primesc 100 kg de umplere, asta se numeşte“umplerea întregii realităţi”, adică nicio deficientă nu este lăsată fără umplere.

Iar acum vom explica înţelesul numelui Malhut de Ein Sof: Acest Malhut, care pofteşte să primească abundența care să-i umple deficiența este numită “primire cu intenţia de a primi”. Asta înseamnă că primeşte pentru a-şi satisface lipsa. Într-o fază ulterioară, ea pune capăt şi o restricţie (Ţimţum) folosirii acestui Kli. Însă în faza iniţială, de care ne ocupăm, încă nu a pus acest Sof (sfârşit) şi nici un Sium (încheiere); prin urmare, acest stadiu este numit Ein Sof (fără sfârşit).

Am învăţat că la sfârşitul ei, după ce a primit abundenţa, s-a trezit în Hohma o dorinţă de a dărui, adecvată dorinţei de a dărui a Emanatorului. De asemenea, imediat ce Malhut a primit Lumina, aceasta a deşteptat în ea o dorinţă de a dărui, pentru că această Lumină are puterea de a dărui. Bina şi-a dorit să dăruiască, însă nu a reuşit deoarece din calitatea Bina lipseşte scopul Creaţiei. Chiar şi primirea iluminării ei în ZA nu a fost suficientă, din moment ce dorinţa Creatorului de a aduce împlinirea creaturilor Lui a fost pentru abundenţă, nepotrivită pentru ZA. Prin urmare, cum ar putea Malhut să dobândească echivalență de formă şi să atingă de asemenea scopul Creaţiei?

Este spus despre asta că a inventat ceva nou: pentru ca Malhut să primească totul, însă nu precum Ein Sof, unde totul era cu intenţia de a primi, ea o va face cu intenţia de a dărui. Aşadar, pe de-o parte, ar realiza scopul Creaţiei de împlinire a creaţiilor Sale, deoarece ea ar primi totul şi, pe de altă parte, direcţia ar fi spre dăruire, ceea ce înseamnă echivalență de formă.

ŢIMŢUM ALEF

Decizia lui Malhut de a nu vrea să primească cu intenţia de a primi, este considerată respingere a Luminii. Această stare este numită Ţimţum (restricţie). Este o regulă în spiritualitate că orice apariţie a unei forme noi este considerată un nou discernământ. Aşadar, trebuie să discernem două stări:

1. Când Bhina Dalet a primit toată Lumina cu un Kli numit “poftă”. Asta se numeşte “umplerea întregii realităţi”. Ea poartă totodată numele de “lumea Ein Sof”.
2. După ce şi-a dorit echivalența de formă. Această stare este considerată o lume diferită, numită “lumea Ţimţum”, de la care Lumina s-a îndepărtat.

Prin urmare, conform distincţiei făcute, Hohma a primit şi Bina a reflectat Lumina, Malhut rămânând aşa cum a fost, în faza de lume Ein Sof, primind toată Lumina. Iar acum putem distinge o nouă Malhut, care reflectă Lumina.

Ar trebui să ştim că în prima fază, numită Ein Sof, a fost “El este Unul şi Numele Lui Unu”, însemnând că Lumina şi Kli-ul au fost un discernământ. Numai după Ţimţum a existat o distincţie a patru faze, sau zece Sfirot, deoarece Lumina s-a îndepărtat de ele.

Întrebare: Ca urmare a acestui Ţimţum, Lumina s-a îndepărtat din toate cele zece Sfirot. Acest lucru este uimitor, deoarece Ţimţums-a făcut pe primirea cu intenţia de a primi, care este Bhina Dalet şi nu în celelalte Behinot!

Răspuns: Primele trei Behinot nu sunt considerate Kelim, ele susţinând numai o ordine a evoluţiei, la sfârşitul căreia se naşte Kli-ul, numit primire cu intenţia de a primi şi apare ca fiind distinct de Cel care Dăruie. Însă primele trei Behinot încă nu sunt distincte de Cel care Dăruie.

După ce s-a născut Malhut, ea şi-a dobândit cauzele. Prin urmare, nu se poate spune că, după Ţimţum, Lumina a rămas în cele Nouă Superioare, deoarece ele nu fac parte din Kelim. Singurul Kli este Malhut şi dacă ea nu vrea să primească Lumina, toată Lumina se îndepărtează, iar ea nu primeşte nimic.

Şi Ari a spus “Ţimţum a fost aceeaşi”, fără distincţie între grade.

Întrebare: Dacă este aşa, de ce spunem că cele patru Behinot devin distincte după Ţimţum?

Răspuns: Distincţia în ceea ce priveşte cauza şi consecinţa s-a făcut, însă nu a fost nicio distincţie între Sus şi jos.

Întrebare: Ce înseamnă în spritualitate Sus şi jos?

Răspuns: Importanţă – în timp ce cauza şi consecinţă nu implică importanța. De exemplu, Vilna Gaon a fost o consecinţă a tatălui său, însă care a fost mai importantă, cauza sau consecinţa?

Trebuie să înţelegem de ce nu a fost nicio distincţie între Sus şi jos. Malhut a primit Lumina care “umple întreaga realitate”, iar asta nu este considerată o deficiență sau o inferioritate ca importanţă. Prin urmare, ar fi putut să rămână în acea fază dacă nu ar fi ales să facă Ţimţum.

Asta este ceea ce Ari vrea să susţină când spune că Ţimţum a fost aceeaşi, că Malhut nu a fost de o importanţă inferioară. Atunci, ceea ce este mai îndepărtat de Malhut devine de o importanţă Superioară, iar ceea ce este mai apropiat de Malhut devine de o importanţă inferioară.

CELE ZECE SFIROT DE IGULIM (CERCURI) ŞI LINIA LUI EIN SOF CARE LE UMPLE

După Ţimţum, Kelim au rămas goale şi în ele au rămas Reşimot (amintiri / reminiscenţe) ale Luminii pe care au avut-o. Ele sunt numite “cele zece Sfirot de Igulim din lumea Ţimţum”. Sunt numite Igulim pentru a face aluzie la chestiunea legată de Sus şi jos care nu li se aplică, la fel cum este într-un cerc corporal.

Şi deoarece Malhut este operatorul, deoarece ea este Kli-ul efectiv, Malhut de Igulim s-a întors şi a prelungit Lumina pentru a primi cu intenţia de a dărui. Iar aici învăţăm o regulă nouă: “O dorinţă în Cel Superior devine o lege obligatorie în cel inferior”. Prin urmare, acum îi este interzis să primească.

Am propus cândva o alegorie pe tema asta: În ajunul unei luni noi este momentul pentru a spune rugăciunea mică de Yom Kipur (Ziua Ispăşirii) şi pentru o trezire spre căinţă. Câteodată, unii se întreabă dacă să postească sau nu în acea zi. Nu este obligatoriu să se postească şi, la fel, nu există nicio interdicţie alimentară. Prin urmare, alegerea este la latitudinea fiecăruia.

Dacă, în cele din urmă, cineva decide să postească, pentru ca mai târziu să regrete şi să-şi doreşte să mănânce, regula este că acum îi este interzis să mănânce, astfel încât “nu-şi va încălca cuvântul” referitor la jurământ. Aşadar, vedem că iniţial nu era nicio interdicţie asupra mâncării, pentru ca, după ce a ales să postească, să-i fie interzis să mănânce.

Lecţie: La început, Malhut nu a vrut să primească din proprie alegere. Însă acum, pentru că prelungeşte din nou Lumina, îi este interzis să primească Lumina. Iar dacă există interdicţia, atunci există Sus şi jos ca importanţă. Prin urmare, această extindere se numeşte “o linie care se prelungeşte din Ein Sof şi de Sus în jos”.

De asemenea am învăţat că deşi Igulim au prelungit Lumina, ele au primit-o numai de la linie. Trebuie să înţelegem de ce este astfel: Orice formă nouă în spiritualitate este un nou discernământ. Drept urmare, sunt două tipuri de Kelim (pluralul pentru Kli):

1. Kelim în care nu există nicio interdicţie de primire.
2. Kelim care acum s-au prelungit, cu extensia Luminii şi al căror Malhut se numeşte Malhut de Yoşer (onestitate), asupra căreia este o interdicţie de primire, datorită regulii: O dorință în Cel Superior devine lege obligatorie în cel inferior.

De asemenea am învăţat că Igulim ar trebui să primească Lumina de la ceea ce au atras din nou. Această Lumină este numită “o linie”. Ea conţine Sus şi jos ca importanța şi nu mai există o altă Lumină. Acesta este înţelesul faptului că Igulim nu au Lumină decât de la linie.

Totuşi, este o mare diferenţă între Malhut de Igulim şi Malhut a liniei. Malhut de Igulim a avut Lumină sub forma de “umplere a întregii realităţi”, în timp ce Malhut de Yosher nu a avut niciodată nici-o Lumină, nici nu va avea vreodată Lumină în Kli-ul ei, numit “primire cu intenţia de a primi”.

LINIA ŞI ZIVUG DE HAKA’A

Până acum am discutat trei faze:

1. Voinţa de a primi care a fost creată în lumea Ein Sof şi care a primit toată Lumina.
2. În lumea Ţimţum a devenit evident faptul că voinţa de a primi trebuie corectată în scop decorativ.
3. În linie este clar faptul că Kli-ul trebuie corectat datorită deficienței. Altfel Lumina nu se va extinde în el.

Şi acum vom discuta despre linie. Am învăţat deja că linia are Sus şi jos ca importanță, întrucât Malhut a liniei a avut interdicţie de a primi deoarece ea este considerată primire cu intenţia de a primi. Regula este că în toate gradele, numele Malhut nu a fost schimbat, care este “primire cu intenţia de a primi”. Iar Lumina ei este Ohr Hozer, însemnând că îşi doreşte să dăruiască Celui Superior.

Iar când Lumina se extinde în Malhut, ea a făcut un Zivug de Haka’a, un Masah, care implică oprirea Luminii şi efectuarea evaluărilor. De pildă, ea şi-a asumat că poate primi numai două zeci la sută din Lumină cu intenţia de a dărui. Prin urmare, a decis să îmbrace numai atâta Lumină.

Totuşi, a simţit că este prea multă plăcere în cele opt zeci la sută din procentele rămase şi dacă ar fi primit-o ar fi făcut-o cu intinţia de a primi. Prin urmare, a decis să nu primească acea parte a Luminii. Aşadar care este diferenţa între un Ţimţum şi un Masah (ecran)?

• Un Ţimţum se petrece prin alegere, aşa cum am învăţat că Masah a avut toată Lumina şi a ales să nu o primească.
• Un Masah este dominaţia Celui Superior asupra celui inferior. Prin urmare, chiar dacă cel inferior şi-a dorit să primească, Cel Superior nu-i permite.

Înţelesul termenului Zivut de Haka’a (cuplare prin lovire) este următorul: În corporalitate, câteodată se întâmplă ca atunci când oamenii au păreri diferite, aceştia se ciocnesc unul de altul. În spiritualitate, când două entităţi se contrazic una pe alta, se consideră că se lovesc una de alta.

Şi care ar fi disputa? Cel Superior, care îşi doreşte să aducă împlinire  creaţiilor Lui, trezeşte în cel inferior o dorinţă de a primi toată Lumina. Însă cel inferior îşi doreşte contrariul, să-şi echivaleze forma şi prin urmare nu îşi doreşte deloc să primească. Aceasta este impactul care se desfăşoară între Cel Superior şi cel inferior.

Până la urmă, ei se echivalează şi crează o unire şi un Zivug între ei. Cu alte cuvinte, cel inferior primeşte Lumina întocmai cum îşi doreşte Cel Superior, însă numai atâta cât poate primi cu intenţia de a dărui, aşa cum îşi doreşte cel inferior. Aşadar, avem două lucruri aici: 1) echivalență de formă şi 2) primirea Luminii.

Cu toate acestea, Zivug-ul este posibil numai dacă îl precede o lovire, deoarece fără lovire şi cu dorinţa celui inferior de a primi Lumină, aceasta ar fi o opoziţie şi o distincţie faţă de Creator. Acest proces de Zivug de Haka’a este numit Roş (cap). Un Roş  înseamnă rădăcină, un potenţial, care are nevoie de un proces de împlinire. Roş-ul există datorită existenţei Sof-ului, interzicerea primirii. Prin urmare, Malhut este obligat să evalueze, iar asta se numeşte Roş, care precede primirea efectivă.

În consecinţă, putem înţelege cuvintele lui Ari de la începutul cărţii Talmud Eser Sfirot (Studiul celor Zece Sfirot): “Iată că înainte ca emanaţiile să fi fost emanate şi creaturile să fie fost create, etc., şi nu exista o asemenea parte precum capul, sau sfârşitul”, etc.(…). Este aşa întrucât în Ein Sof, încă nu a fost o interdicţie a primirii; prin urmare, a primit imediat. Însă acum că este sfârşitul, ar trebui să distingem între Roş, care e potenţialul şi Guf (corp), care e împlinirea.

Iar după aceea primeşte efectiv, însemnând că cele douăzeci de procente pe care le-a primit cu intenţia de a dărui sunt considerate Toh (interior) al gradului, iar locul în care se extinde Lumina este numit de la Peh (gură) la Tabur (buric). Iar Malhut de Toh se situează la Tabur, spunând “Ce primesc de aici înainte, însemnând cele optzeci de procente, vor fi cu intenţia de a primi. Prin urmare, nu vreau să primesc ca să nu fiu diferit”. Prin urmare, Lumina se îndepărtează, iar acest discernământ este numit Sof al gradului.

BITUŞ ÎNTRE LUMINA INTERIOARĂ ŞI LUMINA ÎNCONJURĂTOARE ÎN PARŢUF

Tot ceea ce s-a discutat aici despre RTS (Roş, Toh, Sof) se referă la primul Parţuf, numit Galgalta, care foloseşte Aviut din Bhina Dalet. Şi am mai învăţat că Galgalta a primit maximum pe care-l putea primi cu intenţia de a dărui. Nu putea primi mai mult. Totuşi, am învăţat că în Gândul Creaţiei, Kli-ul a primit totul. Este aşa întrucât Kli-ul de primire cu intenţia de a primi a fost creat de Creator, în timp ce în Kli-ul pe care îl face cel inferior, numit “cu intenţia de a dărui”, există o limită în cantitatea pe care o poate primi. Rezultă că nu este un Kli  care să poată primi cele optzeci de procente de Lumină care au rămas în afară Parţuf-ului.

Aşadar, ce se va întâmpla cu ele? Pentru a corecta asta, a fost creat Bituş-ul dintre Lumina Interioară şi Lumina Înconjurătoare. Acestea sunt cuvintele lui Ari în ceea ce priveşte această chestiune (Talmud Eser Sfirot, Partea 4, Capitolul 1, Punctul 4): “Când Luminile Interioare se conectează cu Luminile Înconjurătoare, ele se conectează în Peh. Prin urmare, când se ridică împreună în afara lui Peh, legate împreună, se lovesc şi se luptă una cu alta iar loviturile lor generează Kelim”. Aşadar, prin lovituri sunt generate Kelim.

Iar noi trebuie să înţelegem de ce 1) Ohr Pnimi(Lumina Interioară) şi Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) se lovesc una de alta şi 2) de ce această luptă generează Kelim.

Răspuns: Am spus deja că în spiritualitate are loc o luptă atunci când două lucruri sunt opuse unul celuilalt. Trebuie, însă, şi să înţelegem de ce se petrece această luptă atunci “când apar împreună în afara lui Peh”.

La Roş-ul gradului, 100% din Lumină se extinde fără vreo distincţie între cea Interioară şi cea Înconjurătoare. Este aşa întrucât dorinţa Lui de a aduce împlinire creaturilor Lui este completă. Însă cel inferior, care este limitat, evaluează şi decide, de pildă, că poate primi numai douăzeci de procente cu intenţia de a dărui. Asta se întâmplă în Roş, în potenţial. “Când apar împreună în afara lui Peh”: Apariţia, în spiritualitate, este numită “revelare”, când ceea ce a fost în potenţial este revelat în realitate. În acel moment, se primeşte o parte şi se respinge o alta, care devine Ohr Makif.

Acest Ohr Makif, pare să vină la Masah şi să obiecteze “Comportamentul tău, adică faptul că ai ridicat Masah-ul, nu este bun, întrucât cum va mai fi în felul acesta împlinit scopul Creaţiei de a face bine creaturilor Lui? Cine va mai primi Lumina?”.

Pe de altă parte, Ohr Pnimi este de acord cu Masah-ul, deoarece expansiunea Luminii în interior se face chiar prin Masah şi prin Ohr Hozer (Lumina Reflectată). Această dispută este numită Bituş între Ohr Makif şi Ohr Pnimi, sau Bituş-ul Luminii Înconjurătoare (Ohr Makif) în Masah.

Adevărul este că Ohr Makif este pe dreapta; prin urmare, Masah-ul este de acord cu ea. Şi deoarece este de acord, nu mai poate să respingă şi să ridice Ohr Hozer şi prin urmare, nu mai poate primi cu intenţia de a dărui. Aşadar, Lumina se îndepărtează şi Masah-ul este purificat, adică încetează să mai primească. Această stare este numită Din (judecată) şi Achoraim (posterior, spate).

Şi deoarece fiecare Bhina (discernământ) constă din patru Behinot, Masah-ul se îndepărtează treptat, începând cu Bhina Dalet din Bhina Dalet, apoi cu Bhina Gimel din Bhina Dalet, ş.a.m.d. până când se ridică la pe Peh a Roş-ului,sursa din care a venit Masah-ul din Guf. Cu alte cuvinte, încetează să mai primească în totalitate.

Pe măsură ce se ridică, foloseşte un Aviut mai mic de fiecare dată şi astfel primeşte Lumini mai mici cu intenţia de a dărui. De pildă, când se înălţa la Bhina Alef, poate primi numai Lumina Ruach. Când se ridică la Bhinat Şoreş (rădăcina), poate primi numai Lumina Nefeş, cu intenţia de a dărui. Într-un final, nu poate primi nimic cu intenţia de a dărui şi astfel încetează în totalitate să mai primească.

Întrebare: Care este beneficiul Luminii Înconjurătoare (Ohr Makif), care vrea să strălucească drept urmare scopului Creaţiei şi care astfel îşi doreşte ca Masah-ul să primească mai mult? Până la urmă, lucrurile se desfăşoară în contrast cu voinţa sa, întrucât Masah-ul pierde chiar şi ce a avut!

Răspuns: Toate gradele care au apărut în timpul îndepărtării luminii nu sunt reminiscenţe din ceea ce a avut la început, deoarece este o regulă: “Nu există nici-o generaţie a Luminii care să nu se extindă din Ein Sof”. Asta înseamnă că fiecare discernământ apare într-un discernământ nou. Aşadar, la început, nu putea să primească nimic mai mult. Însă acum că Bhina Dalet s-a îndepărtat, poate primi mai mult de la Bhina Ghimel.

Acesta este sensul pentru care Kelim au fost create prin Bituş, adică înainte de Bituş nu mai avea Kelim de primire, pentru că primise tot ce putuse cu intenţia de a dărui. După Bituş, însă, când a fost purificat Masah-ul din Bhina Dalet, a fost loc de primire în Bhina Ghimel, deoarece s-a îndepărtat de Bhina Dalet şi nu a avut nimic. Iar când s-a îndepărtat de Bhina Ghimel, a putu primi în Bhina Bet.

Se naşte totuşi o întrebare: Unde este împlinirea dacă de fiecare dată primeşte mai puţin?

Răspuns: Nu există absență în spiritualitate. Asta înseamnă că orice apare, rămâne, doar că nu se vede şi încă nu poate produce plăcere, în afară de ceea este vizibil. Însă când munca este încheiată, toate Luminile apar dintr-odată. Prin urmare, la sfârşit există împlinire.

Baal HaSulam a prezentat cândva o alegorie pe tema asta: Doi oameni care au fost prieteni de copilărie, s-au despărţit fiind adulţi. Unul a devenit rege, iar celălalt, un sărăntoc. După mulţi ani, cel sărac a auzit că prietenul său a devenit rege şi s-a decis să meargă în ţara prietenului său pentru a-i cere ajutor. Şi-a împachetat puţinele lucruri pe care le avea şi a plecat.

Când s-au întâlnit, i-a spus regelui că el este un nevoiaş, şi cu asta i-a atins inima regelui. Regele i-a spus prietenului: “Am să-ţi dau o scrisoare pentru trezorierul meu ca să-ţi permită să intri în trezorerie vreme de două ore. În aceste două ore, oricât reuşeşti să aduni este al tău”. Sărmanul om s-a dus la trezorier, înarmat cu scrisoarea şi a primit mult doritul permis. A păşit în trezorerie cu o cutie cu care obişnuia să cerşească şi în cinci minute şi-a umplut cutia până la buză şi voios a ieşit din trezorerie.

Însă trezorierul i-a luat cutia şi a împrăştiat întreg conţinutul. Apoi i-a spus nevoiaşului înlăcrimat “Ia cutia şi umple-o din nou”. Sărmanul om a păşit încă o dată în trezorerie şi şi-a umplut cutia. Însă când a păşit afară, ca şi data trecută, trezorierul i-a împrăştiat conţinutul.

Acest ciclu s-a repetat până când s-au scurs cele două ore. Ultima oară când cerşetorul a ieşit, i-a spus trezorierului: “Te implor, lasă-mi ce am adunat. Timpul mi-a expirat şi nu mai pot intra în trezorerie”. Atunci trezorierul i-a spus: “Conţinutul acestei cutii este al tău şi la fel şi tot ceea ce ţi-am împrăştiat din cutia ta în ultimele două ore. Ţi-am împrăştiat banii de fiecare dată deoarece am vrut să fii în avantaj, doarece de fiecare dată, tu veneai cu micuţa ta cutie plină şi nu mai aveai loc pentru mai mult”.

Lecţie: Orice primire a Luminii în scopul de a dărui rămâne. Însă dacă Lumina rămâne, nu am vrea să primim mai mult, deoarece nu am putea să primim cu intenţia de a dărui mai mult decât am primit. Prin urmare, fiecare nivel trebuie să se îndepărteze, de fiecare dată corectăm un Kli al voinţei de a primi cu intenţia de a dărui, până când toată voinţa de a primi este corectată. Atunci, toate Luminile vor străluci deodată.

Şi acum să ne întoarcem la purificarea Masah-ului. Prima prelungire care a apărut de la Peh în jos, este numită Ta’amim (arome), de la versul “cum cerul gurii gustă mâncarea”. După Bituş de Ohr Makif, Masah-ul a început să se purifice , iar pe această cale, a produs un nivel nou de fiecare dată. Aceste grade se numesc Nekudot (puncte).

Am explicat deja cuvintele lui Ari, despre cum au fost făcute Kelim prin Bituş, deoarece acum au posibilitatea să primească mai multă Lumină. Însă Baal HaSulam interpretează diferit crearea Kelim (pluralul pentru Kli): Când Lumina era în Kli, Lumina şi Kli-ul erau amestecate una cu cealaltă. Prin Bituş, Lumina s-a îndepărtat, iar apoi Kli-ul a devenit vizibil.

Interpretare: Când Lumina străluceşte în Kli, deficienţa Kli-ului este imperceptibilă; prin urmare, nu merită numele de Kli. Este aşa întrucât fără Kli, Lumina nu poate străluci. Prin urmare, sunt de-o importanță egală. Însă odată ce Lumina se îndepărtează, Kli-ul este remarcat ca un Kli, iar Lumina ca Lumină.

Punctul (Nekuda) de restricţionare (Ţimţum) constituie raţiunea pentru care gradele care apar în timpul purificării se numesc Nekudot.

Dar ce este Punctul (Nekuda) de restricţionare (Ţimţum)? Sfântul Zohar spune că Malhut este numită “un punct negru fără nici-o albeaţă în el”. Asta înseamnă că în timpul întunericului, Malhut este numită “punct”. Iar atunci când are loc Ţimţum şi este interzisă primirea cu intenţia de a primi, punctul devine negru. Cu alte cuvinte, punctul de restricţionare (Ţimţum) este prezent indiferent dacă este imposibilă primirea cu intenţia de a dărui şi există o dorinţă de a primi cu intenţia de a primi.

Pentru a reveni la subiectul nostru, când Masah-ul a fost purificat în Bhina Dalet, lui Bhina Dalet i-a fost interzisă primirea. Acesta este înţelesul faptului că punctul de Ţimţum se află la ea. Însă Bhina Ghimel mai putea încă să primească, iar când Masah-ul a fost purificat în Bhina Ghimel, de asemenea, acesta devine  punctul deŢimţum.

Ar trebui de asemenea să explicăm diferenţa dintre Roş, Toh şi Sof: Roş-ul este considerat “potenţial”, însemnând că acolo nu există nici-o primire. Două părţi s-au extins de la Roş:

• O parte poate primi Lumina şi poartă numele de zece Sfirot din Toh. Lumina este abundența care intră în Kelim şi este numită Ohr Pnimi, care este Ohr Hohma -Lumina dorinţei Lui de a aduce împlinire creaturilor Lui.
• A doua parte care s-a extins de la Roş este acea parte a dorinţei de a primi cu intenţia de a primi, pe care nu vrea să o folosească. Spune că nu vrea să primească acolo, adică o închide. Prin urmare, această parte poartă numele de zece Sfirot din Sof.

Întrebare: Am învăţat că Sfirot vine de la cuvântul “safir” adică strălucire. Însă Malhut a Guf-ului, numită Malhut de Tabur, dacă nu vrea să primească şi pune un Sof (sfârşit) Luminii, de ce se mai dă acestei părţi numele de Sfirot?

Răspuns: Sunt numite zece Sfirot deoarece, într-adevăr, Lumina a strălucit pentru ele. O explicaţie a acestui lucru se poate găsi în Partea 4, Capitoul 5, Punctul 1, unde se explică diferenţa dintre Toh şi Sof: “De la Peh de AK apar zece Sfirot interioare şi zece Sfirot înconjurătoare. Acestea se extind de vizavi de Panim până vizavi de Tabur-ul lui AK. Aceasta este Lumina esenţială, însă de asemenea străluceşte şi pe laterale şi de jur împrejurul lui Adam”, adică nu în mod necesar în opoziţie cu Panim, dar şi din laterale.

La Punctul 2, el interpretează cuvintele lui Ari după cum urmează: “Pe scurt, vom explica că de la Tabur în sus se numeşte Panim. Întrucât Lumina Hohma, considerată Lumina esenţială, este răspândită acolo, iar de la Tabur în jos se numeşte Achor (posterior, spate), deoarece se consideră primire cu intenţia de a primi. Prin urmare, Lumina Hohma nu se răspândeşte acolo, ci vine pe lateral”.

În josul aceleiaşi pagini, el continuă: “(…) întrucât prin Ohr Hozer, care este Ohr Hasadim, ajunge Bhina Dalet la Parţuf”. Asta înseamnă că Malhut de Tabur nu vrea să primească acolo, deoarece este voinţa de a primi cu intenţia de a primi. În schimb, vrea echivalența de formă, numită Hasadim“. Astfel ea primeşte şi iluminarea Hohma, deşi sub formă de “Lumină feminină”, adică numai primind şi nu dăruind”. “Primind şi nu dăruind” înseamnă că nu vrea să-şi dăruiască sieşi Lumină, ci dimpotrivă, spune că nu vrea să primească.

Şi prin această alipire (Dvekut), o iluminare a Luminii Hohma străluceşte asupra ei, iar asta se numeşte “iluminarea Hohma”. În consecinţă, diferenţa dintreToh şi Sof este că Ohr Hohma străluceşte în Toh şi în Sof atâta vreme cât ea nu vrea să primească, urmărind echivalența de formă, Lumina care străluceşte fiind Ohr Hasadim în iluminarea Hohma.

Şi mai trebuie să explicăm de ce denumirile din Ohr Hasadim sunt “dreapta” şi “stânga”, în timp ce în Ohr Hohma sunt “lung” şi “scurt”. Când Lumina străluceşte în Hasadim, se numeşte “dreapta” iar în Hohma,“lung”. Iar când nu străluceşte, în Hasadim se numeşte “stânga” şi în Hohma, “scurt”.

Întrebare: Ce înseamnă aceste nume?

Răspuns: Am învăţat că Ohr Hohma străluceşte în vasele de primire cu intenţia de a dărui, desigur. Prin urmare, măsura iluminării depinde de măsura lui Aviut. Asta se numeşte “Sus” şi “jos” şi de aceea denumirile în Ohr Hohma sunt “lung” şi “scurt”. Însă Ohr Hasadim nu se extinde în funcţie de Aviut şi nu este dependentă de aceasta. Prin urmare, denumirile în Ohr Hasadim sunt legate de lăţime: “dreapta” şi “stânga”, presupunând că strălucesc la acelaşi nivel  şi nefiind determinant pentru ele dacă este mai mult sau mai puţin Aviut.

UN PARŢUF INTERIOR

Până aici am discutat despre primul  Parţuf de AK, numit  Galgalta  sau  Parţuf-ul Interior din AK. Acum vom explica Parţuf-ul interior. Există o regulă după care în toate lumile există Parţufim (pluralul pentru Parţuf) interiori, având patru îmbrăcăminţi. Îl vom explica în lumea AK: Parţuf-ul Galgalta are în gradul său HaVaYaH complet iar din fiecare literă a HaVaYaH a fost generat un grad complet.

• Propriul Roş, numit Keter sau “vârful lui Yod”, este intangibil.
• De la Peh la Hazeh, este Yod din HaVaYaH, de acolo fiind generat Parţuf-ul AB din AK, care îl îmbracă.
• Din primul Hey, numit Bina, este generat Parţuf-ul SAG, de la Hazeh în jos. De aceea, Yod-Hey, care sunt AB şi SAG, îl îmbrăcă de la Tabur în sus. Iar sub Tabur, sunt Vav-Hey din HaVaYaH.
• Vav se numeşte a treia Superioară din NHY, numită Parţuf-ul MA şi din el este generată lumea Nekudim, care îmbracă acel loc.
• Din ultimul său Hey, numit Malhut, care sunt cele două treimi inferioare din NHY ale lumii AK, a fost generat Parţuf-ul BON, numit “lumea Atzilut”, care foloseşte Aviut Şoreş .

REŞIMOT

Când Lumina părăseşte Parţuf-ul Galgalta, rămân Kelim goale iar în acestea sunt rămase Reşimot ale Luminilor care au strălucit în Kelim. Înţelesul Reşimot este aşa cum vedem în corporalitate: când mănânci o mâncare delicioasă, sau asculţi ceva plăcut, îţi rămâne un gust a ceea ce ai experimentant, făcându-te să retrăieşti ceea ace ai avut. Similar, o Reşimo (singularul pentru Reşimot) este o dorinţă pentru ceea ce ai avut.

Sunt două discernăminte în Reşimot:

1. Lumina pură a Reşimo şi
2. Lumina grosieră a Reşimo.

Asta înseamnă că întrucât Ohr Yaşar (Lumina Directă) globală a strălucit în Kelim, purtând numele de “Ohr Hozer (Lumina Reflectată) globală”, atunci când Ohr Yaşar se îndepărtează, ea lasă o Reşimo (reminiscenţă) care este o parte din Ohr Yaşar. Această Reşimo se îmbracă într-o parte din Ohr Hozer care a fost acolo, adică lasă o amintire a faptului că a lucrat cu intenţia de a dărui. Asta se numeşte Reşimo a Luminii (Ohr) Hozer.

• Ce rămâne din Ohr Yaşar se numeşte “Lumina pură a Reşimo”;
• Iar ce rămâne din Ohr Hozer se numeşte “Lumina grosieră aReşimo”.

Ambele sunt îmbrăcate în Ohr Hozer globală, numită Kli şi ambele constituie un discernământ.

Explicaţie: Când Luminile strălucesc în Kelim spunem că Lumina şi Kli-ul sunt amestecate între ele până când Lumina şi Kli-ul nu se mai disting. Asta înseamnă că ele îndeplinesc aceeaşi acţiune şi că niciuna nu poate fi fără cealaltă. Sunt precum mâncarea şi apetitul: ambele îndeplinesc aceeaşi acţiune, deoarece este imposibil să mănânci dacă există apetitul, dar nu şi mâncarea şi de asemenea este imposibil să mănânci dacă este mâncarea, dar nu şi apetitul. Însă după aceea, când Lumina se îndepărtează, distingem Kli-ul, adică Ohr Hozer primeşte acolo un Kli.

La fel este şi în ceea ce priveşte Reşimot: când Lumina pură şi Lumina grosieră sunt împreună, ambele sunt numite Lumină şi sunt amestecate între ele.Iar când Lumina pură este distinctă de Lumina grosieră, Lumina grosieră primeşte un nume nou: Niţoţin (scântei).

Ar trebui să înţelegem de ce atunci când se îndepărtează Ohr Yaşar globală, Ohr Hozer globală este numită Kli, iar când Ohr Yaşar din Reşimo pleacă, Lumina grosieră din Reşimo este numită Niţoţ (scânteie), adică o scânteie de Lumină.

Răspuns: Ar trebui să spunem că atunci când Ohr Yaşar se îndepărtează, ea nu mai străluceşte deloc.  Însă atunci când se îndepărtează Ohr Yaşar din Reşimo, ea străluceşte de la distanţă.

Acum putem înţelege chestiunea legată de rădăcina Kelim şi rădăcina Luminilor: există o regulă după care toate lumile apar în formă de sigiliu şi amprentă. Asta înseamnă că aşa cum discernământul a apărut prima dată, lumile se extind de Sus în jos în aceeaşi ordine. Prima dată când acele Kelim au apărut, a fost în Parţuf-ul Galgalta. De aceea acesta este considerat “rădăcina vaselor” (Kelim).

Asta înseamnă că atunci când Lumina străluceşte în Kelim, ele sunt amestecate. Din acest motiv, este imposibil să deosebim Lumina de Kli. Însă după plecarea Luminii, apar vasele (Kelim). De asemenea, Reşimo a Luminii Hohma din Kli-ul Hohma, etc. Prin urmare, când discutăm despre Kelim, începem cu KHB.

Iar când a fost generat al doilea Parţuf, numit AB, unde străluceşte Lumina Hohma, urmând regula după care fiecare Lumină care vine străluceşte în cel mai pur Kli, numit Keter, acum Lumina Hohma străluceşte în Kli-ul Keter. Acesta se numeşte “rădăcina Luminilor”, care sunt aranjate în această ordine, ordinea lui HBD. În felul acesta putem înţelege de ce uneori Parţuf-ul începe cele zece Sefirot cu KHB iar alteori cu HBD.

TAGHIN ŞI OTIOT

Acum vom explica problema ;egată de Taghin şi Otiot. Am învăţat că Reşimot care au rămas din Ta’amim se numesc Taghin. Uneori denumim Reşimot care au rămas din Nekudot, cu numele Otiot. Motivul este că atunci când se purifică întregul Parţuf Galgalta, care este Bhina Dalet din Aviut, Masah-ul a fost inclus în Reşimot al tuturor nivelurilor care s-au îndepărtat. Acest nivel s-a ridicat la Roş-ul gradului şi a cerut puterile pe care le-a pierdut. Şi întrucât ultima Bhina este pierdută, datorită Bituş-ului Luminii (Ohr) Makif care a slăbit forţa Masah-ului, nu a putut depăşi Bhina Dalet, ci numai Bhina Ghimel, care este similară cu Nekudot.

Şi am învăţat că au rămas două tipuri de Reşimot – una dintre Reşimo a rămas din Lumina Keter şi a fost îmbrăcată în Kelim, numită Dalet de Hitlabşut (îmbrăcăminte). S-a pierdut, totuşi, acea Reşimo a puterilor şi intensificărilor. Este spus despre asta că “ultima Bhina este pierdută” şi ce a rămas este numai Ghimel de Aviut.

Rezultă că atunci când Masah-ul din Guf-ul lui Galgalta s-a ridicat la Roş-ul lui Galgalta, a cerut puterea Masah-ului pentru ambele tipuri de Reşimot:

1. În Dalet, Reşimo din nivelul Ta’amim.
2. În Aviut a nivelului Nekudot.

Prin urmare, au fost făcute două Zivugim în Roş-ul gradului:

1. În Dalet din Hitlabşut la nivelul Keter.
2. În Ghimel din Aviut la nivelul Hohma.

De asemenea am învăţat că Dalet din Hitlabşut străluceşte numai în Roş-ul gradului celui inferior, Roş-ul lui AB. Însă Ghimel din Aviut are de asemenea Hitpaştut în Guf. Şi deoarece Guf-ul este numit Kelim şi Otiot, Reşimo din Aviut, adică Reşimo din Nekudot este numită Otiot. Asta întrucât, după aceea, Kelim se întind pornind de la această Reşimo, în timp ce Reşimo din Hitlabşut rămân ca Taghin, strălucind numai în Roş-ul gradului.

Iată cum a explicat-o el, oral: Ghimel din Aviut al lui AB şi Ghimel a lui Galgalta nu sunt identice, deoarece Ghimel a lui AB este Ghimel a Aviut-ului general, în timp ce Ghimel a lui Galgalta este Ghimel a lui Dalet din Aviut. Însă chiar şi aşa, Ghimel a lui AB tot se prelungeşte din Ghimel a lui Galgalta. Prin urmare, aici el atribuie Reşimo din Aviut din care a fost generat Parţuf-ul AB în Reşimo din Nekudot, a cărei Cea Mai Înaltă Bhina este Ghimel.

CONTINUAREA SECVENŢEI

Să revenim pentru a clarifica restul secvenţei. Odată ce Ohr Makif a ascuns Masah-ul din Guf-ul lui Galgalta, Masah-ul din Guf s-a ridicat la Roş. Şi deoarece ultima Bhina a fost pierdută, s-a făcut un Zivug în Roş-ul lui Galgalta numai pe Reşimot ale lui Dalet Ghimel, răspândindu-se de la Peh la Hazeh.

Şi deoarece Masah-ul de la Tabur este inclus în Aviut a Roş-ului, când este la nivelul Roş-ului, se fac două discernăminte:

1. Propria sa Bhina – Masah-ul de la Tabur;
2. Aviut la Roş.

De îndată ce acest Masah a coborât de la Peh la Hazeh, adică în Bhina Ghimel, se consideră că Lumina AB străluceşte în internalitatea vaselor (Kelim) lui Galgalta. Asta înseamnă că Parţuf-ul AB interior a făcut un Zivug pe ce a fost inclus în Aviut a Roş-ului. De la Hazeh la Peh a lui Galgalta, a fost generat un nou grad, numit “Roş al Parţuf-ului AB exterior” iar de la Hazeh până la Tabur a apărut Guf-ul lui Parţuf-ului AB.

Întrebare: Acest lucru este uimitor. Până la urmă, există regula că următorul grad ar trebui să umple Kelim ale gradului precedent. Atunci de ce Parţuf-ul AB nu se extinde sub Tabur-ul lui Galgalta?

Răspuns: Deoarece nu are Masah pe Bhina Dalet. Aşa că, dacă s-ar extinde dedesubt şi dacă ar vedea voinţa de a primi care este prezentă acolo, nu ar putea să o depăşească. De aceea a rămas deasupra Tabur-ului.

În Parţuf AB, de asemenea a fost un Bituş al Luminii (Ohr) Makif, iar Parţuf-ul SAG a fost generat din Reşimot ale Parţuf-ului AB. Încă sunt Reşimot de deasupra Tabur-ului lui AK, însă Reşimot de sub Tabur-ul lui AK nu au fost încă împlinite.

Iar acest Parţuf SAG a fost generat pe Reşimot din Ghimel de Hitlabşut şi Bet de Aviut şi a umplut de asemenea şi Kelim goale ale Parţuf-ului AB. Totuşi, nu a putut coborî sub Tabur-ul lui Galgalta şi să umple acolo Kelim, deoarece are Ghimel de Hitlabşut, care sunt Kelim pentru extinderea Hohma. Rezultă că acest discernământ, numit Ta’amim de SAG s-a extins pănă la Tabur-ul lui AK.

Însă Nekudot de SAG, luând în considerare doar Hasadim, deoarece nu au Bhina Ghimel menţionate mai sus, ar putea să se extindă sub Tabur-ul lui Galgalta, deşi acolo este Bhina Dalet din Aviut care sunt vasele de primire pe care este imposibil să se pună un Masah. Totuşi, deoarece Nekudot de SAG sunt vasele de dăruire, acestea nu au niciun interes în vasele de primire. Prin urmare s-au extins sub Tabur-ul lui Galgalta şi au umplu Kelim goale care erau acolo.

Totuşi, pentru că au văzut voinţa de a primi de acolo, au vrut să primească cu intenţia de a primi, deoarece acestea nu au avut un Masah pe Bhina Dalet. Şi deoarece am învăţat că a fost un Ţimţum pe primirea cu intenţia de a primi, Lumina s-a îndepărtat imediat din ele.

Întrebare: Am învăţat că Nekudot de SAG sunt vasele de dăruire. Aşadar, cum de au fost restricţionate?

Răspuns: Este o diferenţă între GAR ale lui Bina şi ZAT ale lui Bina, deoarece am învăţat că ZAT ale lui Bina ar trebui să primească Hohma cu intenţia de a dărui lui ZA, însă GAR ale lui Bina s-au angajat numai în dăruire.

Acum putem înţelege de ce nu au fost amestecate GAR ale lui Bina, care sunt GE, ceea ce a lăsat fără restricţie GE în acel grad, în timp ce ZAT ale lui Bina, numite AHP, s-au îndepărtat din acel grad deoarece au vrut să primească cu intenţia de a primi. Acesta este numită Ţimţum Bet (a doua restricţionare).

Rezultă că în HBD, HGT ale lui Nekudot de SAG, care sunt GE, nu există niciun amestec cu Bhina Dalet. Prin urmare, locul lor încă este considerat locul lumii Aţilut. Iar sub Tabur-ul lui Nekudot de SAG,îmbrăcând cele două treimi inferioare ale NHY din AK, guvernează primirea cu intenţia de a primi.

Iar când Parţuf-ul SAG s-a ridicat la Peh din Roş, au fost făcute acolo două Zivugim la Roş-ul Parţuf-ului SAG:

1. Un Zivug pe Reşimot din Luminile Ta’amim din SAG care nu au coborât sub Tabur-ul lui AK şi din care a fost generat Parţuf-ul lui MA Superior.
2. Un Zivug pe Reşimot din Nekudot de SAG care au fost restricţionate şi amestecate cu Bhina Dalet sub Tabur-ul lui AK, din care a fost generat MA – lumea Nekudim. Acest Zivug s-a desfăşurat pe o jumătate de grad al lui Alef din Aviut şi pe Bet de Hitlabşut.

Prin urmare, trebuie să înţelegem că Malhut nu extinde Lumina în propriile vase de primire, ci numai în vasele de dăruire, mulţumită restricţionării (Ţimţum). Din această cauză dacă ar fi folosit vasele de primire, ar fi făcut-o cu intenţia de a primi.

Iar aici, de asemenea învăţăm că Lumina se extinde şi în Kelim interioare ale lui SAG şi în Kelim esterioare ale lui SAG. Ar trebui să ştim că, de regulă, el nu vorbeşte despre MA Superior, întrucât vorbim în principal despre asocierea între Midat haRahamim (calitatea milei) şi Din (judecată), care începe în Parţuf-ul MA, care este lumea Nekudim.

Am învăţat că există două Roşim (pluralul pentru Roş) în lumea Nekudim:     

1. unul în Aviut şi
2. altul în Hitlabşut (îmbrăcăminte)

Keter este numit Bet din Hitlabşut iar AVI este Alef din Aviut. Şi pentru că Bet din Hitlabşut nu poate extinde Lumina, pentru că nu este nici-o deficientă acolo, are nevoie de asocierea cu Aviut, care are puterea de a prelungi Lumina. De asemenea am învăţat că nivelul Luminii care străluceşte acolo este VAK din Bina, sub forma lui “căci El găseşte plăcerea în Milă” care eliberează gradul de nevoia de Hohma.

Această Lumină este numită şi Tikun Kavim (corecţia liniilor). Prin urmare, am învăţat că Tikun Kavim străluceşte numai la Roş, deoarece Hitlabşut nu are Hitpaştut (prelungire) în Guf. Însă Guf-ul a avut numai o iluminare mică şi nu a fost satisfăcut cu starea de Katnut. Prin urmare, când Lumina a atins nivelul de Gadlut, s-au spart şi vasele de dăruire din Guf.

(înapoi la pagina SURSE TEXTE RABASH – click)