Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)
Nevoia de Iubire pentru prieteni
Articolul Nr. 14, 1987/88
Aceasta aduce mai multe beneficii:
Te aduce în afara iubirii de tine însuţi şi ajungi să-i iubeşti pe ceilalţi. Este aşa cum a spus Rabbi Akiva: “Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi este marea regulă a Torei”, din moment ce prin asta poţi să ajungi să-l iubeşti pe Creator.
Totuşi, trebuie să ştim că să-i iubeşti pe ceilalţi sau să lucrezi în beneficiul celorlalţi nu este scopul creaţiei, aşa cum o înţeleg laicii. Lumea nu a fost creată pentru ca unul să facă favoruri altuia. Lumea a fost creată, mai degrabă, pentru ca fiecare să primească plăcere pentru el însuşi. Spunând că trebuie să muncim în beneficiul altora este doar corecţia creaţiei, nu scopul creaţiei. Corectarea înseamnă că nu va mai exista chestiunea ruşinii, astfel încât a fost o corecţie a dăruirii, care este singura cale pentru creaturi să primească încântarea şi plăcerea completă pentru ele însele fără defectul ruşinii.
În această privinţă, trebuie să interpretăm ce spune Zoharul despre versul “ “Dar păcatul este un reproş pentru toţi oamenii”, tot binele pe care îl fac, îl fac pentru ei înşişi”.
Putem intepreta “tot binele,” adică favorurile pe care le fac, ca referindu-se la intenţia lor, care se numeşte “pentru ei”, ceea ce înseamnă pentru ei înşişi. Aceasta înseamnă că este în concordanţă cu propria lor înţelegere şi nu că ne-a fost dată respectarea poruncii “iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi” ca pe un ordin din partea Creatorului, care a creat lumea cu scopul de a face bine creaţiilor lui. Mitzvot (poruncile) care ni s-a dat sunt doar ca să “purifice oamenii”, prin care vor ajunge la Dvekut (adeziunea) cu Creatorul, care îi va ajuta să primească încântare şi plăcere, şi vor rămâne în Dvekut cu Creatorul.
2) Prin unirea prietenilor într-o singură unitate, ei primesc puterea să aprecieze scopul muncii lor – să atingă Lishma (pentru numele Ei). În acelaşi timp, regula prin care ei au fost crescuţi este, aşa cum Maimonides a spus: “Femeile, copii şi oamenii obişnuiţi sunt învăţaţi să lucreze în afara fricii şi să primească răsplata până când câştigă cunoaşterea şi dobândesc multă înţelepciune şi apoi sunt învăţaţi pas cu pas acest secret”.
Şi din moment ce trebuie să aşteptăm “până dobândesc multă înţelepciune” ca să le spunem că au nevoie să lucreze în Lishma, şi un număr mare din mase rămâne în mod natural în Lo Lishma(nu pentru numele Ei), şi din moment ce minoritatea se anulează în mod natural în faţa majorităţii, când prietenii îşi doresc să meargă pe calea care duce la Lishma, ca să evite anularea în faţa colectivităţii, prietenii se unesc şi fiecare este dedicat celorlalţi. Scopul lor este să împlinească iubirea Creatorului, care este scopul, prin iubirea celorlalţi, aşa cum este scris “şi îl vei iubi pe Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău”.
Prin urmare, devenind un grup, chiar dacă un grup mic, ei sunt deja priviţi ca o majoritate, şi această majoritate nu este înrobită de majoritatea colectivităţii. Astfel, ei pot lucra la iubirea pentru prieteni cu scopul să împlinească iubirea pentru Creator.
Şi, deşi ordinul să-ți iubeşti prietenul ca pe tine însuţi se aplică întregului Israel, nu tot Israelul merge pe calea prin care se ajunge de la iubirea pentru prieteni la iubirea pentru Creator. De asemenea, există regula conform căreia atunci când oamenii se unesc îşi asborb unii altora punctele de vedere, şi chestiunea Lishma–scopul esenţial al Torei şi Mitzvot– nu a fost fixată încă în inima unui om, adică principala intenţie este că respectând Tora şiMitzvotsă poată îndeplini Lishma. De aceea, unindu-te cu alţii, punctele de vedere ale celorlalţi slăbesc opinia ta despre Lishma. Din acest motiv, este mai bine să serveşti şi să te legi de oamenii care înţeleg că problema de “a-ţi iubi prietenul ca pe tine însuţi” este doar un mijloc pentru a ajunge la iubirea pentru Creator şi nu din cauza iubirii de sine, dar pentru că întregul scop va fi să beneficieze Creatorul. Prin urmare, trebuie să fii atent când te uneşti şi cu cine te uneşti.
Acesta este beneficiul iubirii pentru prieteni într-un grup special, în care fiecare are un singur scop, de a împlini iubirea Creatorului. Dar când te uneşti cu oameni obişnuiţi, deşi se angajează în Tora şi Mitzvot, nu sunt pe calea împlinirii scopului de a dărui Creatorului, din moment ce ei au fost crescuţi ca să primească, ceea ce se cheamă Lo Lishma. Prin urmare, dacă se unesc cu ei, vor adopta părerile lor, şi după aceea vor spune că este mai bine să nu meargă pe calea spre împlinirea Lishma pentru că Lishmaeste mai dificilă decât Lo Lishma, din moment ce Lishma este împotriva naturii. Din acest motiv, trebuie să fii atent să nu te legi de oameni care nu au dobândit multă cunoaştere şi nu au ajuns să cunoască încă faptul că esenţa muncii Creatorului este să beneficieze Creatorul şi nu să beneficieze pe ei înşişi.
Dar chestiunea de “iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi” se aplică întregului Israel. Totuşi ni s-a dat dinainte respectarea cunoaşterii de cine să ne legăm. Şi asta pentru că înainte ca o persoană să fie răsplătită cu părăsirea iubirii de sine, ea simte mereu că este greu. Asta deoarece corpul îi rezistă, şi dacă este într-un mediu al unui grup de oameni care sunt uniţi sub o singură părere, asta ia în considerare scopul şi nu munca, atunci scopul lui nu va slăbi în el.
Dar dacă el nu este mereu cu prietenii lui, este foarte greu pentru cineva să se ţină de scopul dăruirii. Are nevoie de mila cerului ca să nu crească slăbiciunea în mintea lui, care şi-a dat seama înainte că este mai bine să muncească şi să meargă pe calea muncii dăruirii.
Şi dintr-o dată primeşte gândurile că este mai bine să urmeze mulţimea, că nu trebuie să fie o excepţie, deşi în timp ce era unit cu prietenii lui gândea altfel. Este aşa cum am spus mai sus: cât timp nu este legat de grupul mic, se predă în faţa maselor şi absoarbe opiniile lor care spun că este de ajuns să respecte Tora şi Mitzvotîn cel mai mic detaliu şi cu cea mai mare precizie, şi să aibă ca scop să respecte poruncile Creatorului, care ne-a ordonat prin Moise şi prin înţelepţii care au venit după el. Ne oprim la asta, din moment ce vom fi răsplătiţi pentru asta, şi credem în ceea ce ne-au spus înţelepţii, “Ai încredere în stăpânul tău că te va răsplăti pentru munca ta”. Şi de ce să ne gândim la ceva mai mult de-atât? Aşa cum spun ei “Dacă respectăm asta, este de ajuns.”
Este aşa cum Rabbi Hananiah, fiul lui Akashiah spune “Creatorul a vrut să răsplătească Israelul, aşa că i-a dat multă Tora şi Mitzvot.” Asta înseamnă că toată Tora şi Mitzvotpe care le-am primit sunt astfel încât să putem avea o mare răsplată.
Astfel, acum persoana a devenit mai deşteaptă decât atunci când era unită în societate, când a înţeles că cineva are nevoie doar să munească pentru Creator şi nu în propriul beneficiu, şi că cineva are nevoie să iasă din iubirea de sine şi să fie răsplătit cu Dvekut cu Creatorul. Şi deşi a văzut că a fost dificil să iasă din iubirea de sine, şi-a dat seama că asta este adevărata cale, adică o persoană trebuie să ajungă să lucreze Lishma.
Dar în timp ce este separat de societate, cade imediat în părerea pe care o împărtăşeşte majoritatea, care este majoritatea lumii. Cu alte cuvinte, majoritatea Israelului nu a ajuns încă la ceea ce Maimonides a spus “Când câştigă multă înţelepciune, li se spune acest secret”, care este necesitatea de a lucra Lishma.
Şi când acea persoană intră în societatea, a cărei cale este necesitatea de a lucra Lishma, apare întrebarea “Cum a ajuns această persoană într-un asemenea loc?” Trebuie să credem că a venit de sus.
În consecinţă, trebuie să înţelegem de ce după aceea, se îndepărtează de societate. Trebuie să spunem, aşa cum a spus Baal Hasulam, că atunci când o persoană începe să meargă pe calea Lishma – şi cu siguranţă acest scop ajunge la o persoană căreia i s-a dat o trezire spre calea adevărului – şi apoi, din anumite motive, îşi neglijează munca şi recidivează spre calea comună a majorității, el întreabă “De ce nu i se dă o altă trezire de sus?”.
A dat o alegorie despre asta. Este asemănător unei persoane care înoată în râu. La jumătatea râului, îi slăbesc puterile, şi persoana care înoată lângă ea o împinge ca să înoate din nou singură. Persoana care încearcă s-o salveze o împinge, dar dacă vede că nu participă, o lasă şi pleacă mai departe. Dar când vede că doar atunci când o împinge începe să înoate singură, o împinge de fiecare dată până când scapă de pericol. Dar dacă nu se implică, o părăseşte.
La fel este şi cu munca. O persoană primeşte o trezire de sus ca să ajungă în locul unde oamenii muncesc conștient cu intenţia să dăruiască mulţumire Creatorului. Şi unei persoane îi sunt date câteva treziri, dar dacă nu face niciun efort ca să ajungă acolo, îşi găseşte scuze, şi trebuie să scape din această campanie. Astfel, o persoană rămâne dreaptă; adică, părăsind această societate, este mereu dreaptă. Şi justificându-se pe sine, simte cu adevărat că este dreaptă.
Prin urmare, trebuie să te agăţi de societate. Şi din moment ce ei sunt uniţi, sunt şi priviţi ca un grup. Totuşi, al lor este un grup mare, în timp ce societatea lui este un grup mic. Şi totuşi, un grup nu se anulează în faţa altui grup.
3) Este o forţă specială în adeziunea prietenilor. Din moment ce păreri şi gânduri trec de la unul la altul prin adeziunea dintre ei, fiecare este amestecat cu forţa celuilalt, şi prin aceasta, fiecare persoană din grup are forţa întregului grup. Din acest motiv, deşi fiecare persoană este o individualitate, ea are forţa întregului grup.
Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)