Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
17 februarie 1964
Pace și tot ce e mai bun prietenului meu, cel mai drag dintre oameni,
Înțelepții noștri au spus: «Este scris: „Nu răspunde unui nebun după nebunia lui, ca să nu fi ca el”. De asemenea, este scris: „Răspunde unui nebun după nebunia lui ca să nu fie înțelept în proprii lui ochi”. Aceasta nu este aceiași chestiune: una se referă la lucrurile Torei și una se referă la lucrurile lumești” ». RASHI a interpretat: „În ceea ce privește problemele Torei, i se permite să îi răspundă după nebunia lui” (Șabat, 30b). Trebuie să înțelegem interdicția de a răspunde în ceea ce privește problemele lumești; De ce trebuie să se teamă? Se pare că ar fi trebuit să fie contrariu, că în materie spirituală trebuie să ne temem pentru că nu este bine să ne certăm cu un nebun, dar de ce ar fi interzis să-i răspundem în chestiuni lumești?
De asemenea, Trebuie să înțelegem ceea ce au spus înțelepții noștri despre versetul „lasă-mă să cunosc căile Tale”. « El i-a spus: „Învățătorul lumii, de ce există un drept care este fericit și un drept care suferă, un păcătos care este fericit și un păcătos care suferă?” El i-a spus: „Moise, un drept care este fericit – un neprihănit, fiu al neprihănirii; Un drept care suferă – un om neprihănit, fiul celui rău; Un păcătos care este fericit – un om rău, fiu al neprihănirii; Un păcătos care suferă – un om rău, fiu al celui rău” (Berachot, 7a) ».
În sensul său literal, acest lucru este greu de înțeles. Vedem că există și păcătos, fiul celui păcătos, care este fericit și cel neprihănit, fiul neprihănirii, care suferă.
Cu toate acestea, trebuie să interpretăm că acest lucru nu se referă la problemele providenței așa cum ele par, pentru că este scris despre aceasta: „Gândurile mele nu sunt gândurile voastre, nici căile voastre Căile Mele”. Mai degrabă, spunând: „lasă-mă să cunosc căile Tale” se referă la căile de lucru ale Creatorului.
Se știe că scopul creației este de a face bine creațiilor Sale. Asta înseamnă că atâta timp cât cineva nu a obținut o stare în care este fericit în lume, trebuie să știe că nu a atins scopul pentru care a fost creat omul. O altă regulă pe care trebuie să o cunoaștem este că în materie de muncă tatăl și fiul sunt cauza și consecința. Adică, starea anterioară provoacă următoarea stare, în care prima stare se numește „tată”, iar a doua stare se numește „fiu”.
Prin aceasta vom înțelege toate cele menționate mai sus. O persoană obișnuită, care nu se angajează în Tora și Mițvot, dacă vede un om neprihănit care se angajează în Tora și vine și îl întreabă pe cel neprihănit: „Ce este această lucrare pentru tine?”, nu există nici o îndoială că el vine să-l provoace în derâdere pe cel neprihănit să se angajeze în Tora și Mițvot. El cu siguranță nu dorește ca acesta să-i dea un răspuns real, care îl obligă să se angajeze și în lucrarea Creatorului, căci nu aceasta este intenția lui. De aceea, nu-i răspunde, căci el însuși nu vrea răspuns. Acesta este numit „păcătos”.
Unul care se află într-o astfel de stare, în sensul că cei răi din lume instalează astfel de gânduri în mintea lui, nu le răspunde. Adică, nu trebuie să se țină seama de astfel de gânduri. Acest lucru este numit „cel rău, fiul celui rău”. Acesta este sensul „suferinței”, dacă astfel de gânduri îi vin în minte. „Nu răspunde” înseamnă că nu trebuie să răspunzi la astfel de întrebări, așa cum este scris, „ca nu cumva să fii ca el”. De aceea este privită ca „suferință” pentru că este absolut rău și nici un bine nu va ieși din asta.
Dar există și cineva care se angajează în Tora și Mițvot și atunci când începe să se angajeze numai Lișma [de dragul Său] și cu nici o intenție pentru binele său, întrebarea „Ce este această lucrare pentru tine?” vine de la El, ceea ce înseamnă că vei ieși la lucru numai pentru Creator. Acea persoană – a cărei intenție de a fi pentru Creator este ceea ce i-a determinat aceste gânduri – este „fericit”, deoarece acesta este un semn că el dorește cu adevărat să se angajeze pentru Creator, iar acesta este motivul pentru care trupul său nu este de acord să meargă cu el pe această cale.
De aceea, acea persoană dorește ca cei drepți să-i răspundă în mod clar, așa că va ști ce să răspundă trupului său și va avea ceva cu care să-l convingă. Prin urmare, „răspunde-i”. Acest lucru este considerat a fi permis să răspundă în chestiuni legate de Tora, deoarece el chiar vrea un răspuns.
Într-o astfel de stare, se numește „cel păcătos, fiul neprihănirii”, deoarece argumentul celui rău, „Ce este această lucrare”, vine la el ca să se angajeze în Tora și Mițvot. Se pare că el este privit ca fiind drept, iar faptul că el vrea să fie pentru Creator naște în el întrebarea: „Ce este această lucrare?” Acesta este motivul pentru care el este un „om păcătos, fiu al neprihănirii”. El este „fericit” pentru că este un semn că merge pe calea adevărului.
Acesta este sensul celor spuse de înțelepții noștri: „Înclinația omului îl învinge în fiecare zi și caută să-l omoare. Dacă nu ar fi fost ajutorul Creatorului, el nu ar fi trecut peste ea”. Doar Creatorul poate ajuta o persoană să poată intenționa de dragul Creatorului. Când Creatorul îl ajută, el devine neprihănit și este răsplătit cu credință permanentă în Creator. În cuvintele înțelepților noștri, se cheamă: „Cel care învață Tora Lișma [de dragul Său]”, ceea ce înseamnă că singurul său scop este de dragul Creatorului.
Totuși, aceasta nu atinge scopul creației, după cum este scris: „Dacă ai dreptate, ce-i vei da Lui?”, Deoarece Creatorul nu are nevoie să lucrăm pentru El, deoarece a fost dată corecția lucrării Lișma doar pentru a evita pâinea rușinii. De aceea, pe de o parte, acea stare este considerată „neprihănit, fiu al celui păcătos”, deoarece starea anterioară, înainte de a fi ajutat de Creator, a fost de păcătos, dar odată ce Creatorul l-a ajutat, el a devenit un om neprihănit. Acesta este motivul pentru care el este numit „neprihănit, fiu a celui păcătos”. Totuși, el încă „suferă” pentru că nu a atins încă scopul creării sale.
Ulterior, el vine într-o stare numită „Tora”, unde i se dezvăluie secretele Torei și întreaga lume merită pentru el. Tora este numită „dar”, așa cum au spus înțelepții noștri despre versetul „De la Matana [Heb: dar] la Nahliel”, deoarece este darul Creatorului. Adică, odată ce o persoană a primit credință, îi poate fi acordată următoarea stare.
Următoarea stare este numită „Tora”. Diferența dintre credință și Tora este că știm că avem două chestiuni în căile Creatorului: 1) munca, 2) Tora. Diferența dintre Tora și muncă este aceea că munca înseamnă că o persoană nu se bucură de ceea ce face și nu face decât ca să fie răsplătită. Și din moment ce nu trebuie să muncești pentru a fi răsplătit, lucrarea lui se numește Țedaka [neprihănire / caritate]. Acesta este motivul pentru care prima stare, care este credința, se numește „neprihănire”, după cum este scris: „Și a crezut în Domnul și a privit asta pentru el ca neprihănire”.
În schimb, Tora este numită „dar” pentru că se bucură de el. În caz contrar, nu este privită ca un dar, căci atunci când cineva primește un dar de la prietenul său, nu-i cere o recompensă pentru primirea darului de la el.
Astfel, atunci când cineva este răsplătit cu Tora, se consideră că a atins scopul său și, prin urmare, este „fericit”. Și pentru că în starea anterioară avea credință, care este privită ca fiind neprihănire, el este considerat un fiu neprihănit a celui neprihănit. Acesta este sensul „celui neprihănit care este fericit”, deoarece el a atins scopul creației și simte deja bunăvoința creațiilor Sale. În această stare el este numit „oaspete bun”, așa cum au spus înțelepții noștri: „Ce spune un oaspete bun? Tot ceea ce Gazda a trudit, a trudit numai pentru mine”.
Fie ca Domnul să ne ajute să ne fie acordat ceea ce ne trebuie și cu răscumpărare totală.
De la prietenul tău care îți dorește ție și familiei tale toate cele bune,
Baruch Șalom HaLevi Așlag,
Fiul lui Baal HaSulam
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)