Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
Bnei Brak, 18 februarie 1973
Pentru prietenul meu,
Am primit scrisoarea ta, împreună cu alte 18, etc., iar în ceea ce priveşte grupul, se ştie că e „Ca apa, faţă în faţă”, etc., ceea ce înseamnă că atunci când o persoană îşi simte josnicia, este pentru că simte măreţia Lui.
Aceasta înseamnă că, în mod normal, atunci când ne dăruim unul altuia, dacă acesta este de grad inferior, darul său este, de asemenea, foarte mic.
Prin urmare, de obicei, atunci când colectăm donaţii, căutăm oameni influenţi şi responsabili, deoarece, în funcţie de importanţa primitorului, este măsura donaţiilor. Prin urmare, atunci când cineva vrea să dăruiască Creatorului, înclinaţia rea vine şi înfăţişează Şchina în praf. Adică, tot ceea ce dăm este suficient şi nu trebuie să dăm mai mult.
Dar pentru cel care doreşte să primească răsplata pentru munca sa, este contrar. El apreciază pe dăruitor şi îşi spune că El trebuie să fie binevoitor şi milostiv. El menţionează toate virtuţile dăruitorului pentru că doreşte ca El să-i dea abundenţă.
Prin urmare, toţi cei a căror lucrare se bazează pe răsplată pentru muncă, indiferent dacă recompensa este corporală sau spirituală – ceea ce se imaginează a fi spirituală, atât timp cât este o răsplată pentru lucrarea lui – atunci printr-un pic de gândire poate aprecia şi preţui pe dăruitor.
Dar pe calea lui Baal HaSulam, unde întreaga temelie este că trebuie să ceri ca toate gândurile şi dorinţele să fie în beneficiul Creatorului, apare imediat o reprezentare a umilinţei numită Şchina în praf. Prin urmare, trebuie să fim impresionaţi de coborâre, deoarece mai mulţi bănuţi se alătură într-o mare sumă.
Aşa am aflat că, „nu există nici o absentă în spiritualitate”, ci mai degrabă că a plecat temporar pentru a avea loc de lucru pentru a avansa. Acest lucru se întâmplă pentru că fiecare moment în care cercetăm în sfinţenie intră în domeniul sfinţeniei şi o persoană coboară numai pentru a sorta mai multe scântei de sfinţenie.
Cu toate acestea, există un sfat, că omul nu trebuie să aştepte până când gradul lui este redus pentru el şi atunci când simte josnicia el se ridică din nou şi această ascensiune este privită ca o sortare a unei părţi în sfinţenie. În schimb, el însuşi coboară şi ridică alte scântei şi le ridică în domeniul sfinţeniei.
Aşa cum au spus înţelepţii noştri: „Înainte de a pierde, eu caut” (Şabat, 152), adică înainte de a pierde situaţia în care mă aflu, încep să caut. Aşa cum a spus Baal HaSulam despre regele David, care a spus: „Voi trezi zorii”. Înţelepţii noştri au spus: „Eu trezesc zorii şi nu zorii mă trezesc”.
Prin urmare, păstrarea este în primul rând în timpul ascensiunii, şi nu în timpul coborârii. În timpul urcării trebuie să extindem frica, ca nu cumva să fim împinşi afară, Doamne fereşte. Dar, după toate acestea, tot ce ne trebuie este să strigăm către Împărat şi să cerem mila Sa asupra noastră odată pentru totdeauna.
Îmi voi încheia scrisoarea pentru că nu sunt obişnuit cu scrisorile.
Baruch Şalom HaLevi
Fiul lui Baal HaSulam
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)