(Înapoi la pagina TEXTE MICHAEL LAITMAN – click)
Teme parcurse în această lecție:
- Trei surse: Raşbi, Ari, Baal HaSulam
- Cele patru faze ale emanaţiei Luminii
- A da de dragul dăruirii
- Oaspetele și gazda
- Echivalarea cu Creatorul
- Liberul arbitru
- Prima restricționare
- Rădăcinile creației
- Structura configurației spirituale: Parţuf-ul
- Satisfacerea dorinței de a primi
Cunoașterea noastră privind lumile spirituale ne-a fost dată de oameni care au reușit să dezvolte o percepție a lumilor superioare și au descris mecanismele și structurile acelor lumi în scrierile lor. Au fost transmise totodată și metode de stabilire a contactului cu aceste lumi. Această moștenire ne permite să intrăm în lumile spirituale, să dobândim o cunoaștere deplină, să percepem perfecțiunea desăvârşită, să înțelegem scopul Creației și să realizăm pe deplin care este scopul nostru existențial, trăind în continuare în această lume.
Acest curs al lui Rav Michael Laitman se bazează pe trei surse: Cartea Zohar a lui Rav Şimon Bar Yochai scrisă în secolul al II-lea e.n., lucrările lui Ari, Rav Yţhack. Luria, un cabalist care a trăit în Safed în secolul al XVI-lea și, în cele din urmă, lucrările lui Rav Yehuda Aşlag (Baal HaSulam), care a trăit la mijlocul secolului al XX-lea.
Acești trei cabaliști sunt același suflet care s-a reîncarnat de mai multe ori pentru a preda o metodă actualizată care duce la stăpânirea lumilor spirituale, facilitând astfel studiul Cabalei generațiilor următoare.
Acest suflet unic a dobândit cel mai înalt nivel în timpul ultimei sale încarnări, dând viață rabinului Yehuda Aşlag, Baal HaSulam. În timpul călătoriei sale prin lumea noastră, acest suflet a fost în măsură să ofere explicații cu privire la structura lumilor spirituale începând cu cele mai înalte grade, de la nașterea primei ființe până la finalizarea rectificării universului.
Rav Yehuda Aşlag explică faptul că „Lumina emanată de la Creator” desemnează dorința de a crea ființe și de a le încânta. Această fază este denumită Faza Rădăcină sau Faza 0. În ebraică, se numește Bhina Şoreş sau Keter, așa cum se arată în Figura 1.
Figura 1. Cinci Bhinot
Apoi, această lumină creează un vas a cărui dorință de a primi plăcere se potrivește perfect cu ea. Lumina umple vasul și-i produce plăcere. Aceasta este faza 1, Bhina Alef sau Hochma.
Atributul acestei Lumini este acela de a da, de a crea încântarea, în timp ce atributul Vaselor constă în primirea, experimentarea plăcerii. Cu toate acestea, atunci când Lumina intră în Vas, ea începe să transfere Vasului atributele sale și Vasul dorește să devină precum Lumina; în loc să dorească să primească, acum el vrea să dea fără reținere. În acest stadiu, Vasul dorește să fie ca Lumina, adică să dea fără reținere și, prin urmare, refuză să primească, întrucât nu are nimic de dat. Această etapă se numește Faza 2, Bhina Bet sau Bina.
Fiind golit de Lumină, Vasul începe să considere că scopul Luminii constă în crearea unui Vas și a-i da plăcere acestuia. În mod clar, Vasul poate experimenta plăcerea numai dacă primește o anumită porțiune din Lumină.
Faza următoare corespunde dorinței de a primi, să spunem, zece la sută din Lumină, adică din plăcere, dar cu o intenție îndreptată către Creator (dăruire). Acest proces este de fapt o fază mixtă, Faza 3, Bhina Gimel sau Zeir Anpin.
După ce a ajuns la această stare, alcătuită din aceste două elemente antagonice, „Vas-Dorință” își dă seama că este mai firesc și mai bine să primești decât să dai, să dai fără reținere. Atributul original de a primi și a te bucura este reaprins. Lumina Hasadim, care a umplut doar zece la sută din vas, nu poate transfera în vas atributul dăruirii fără reținere, ceea ce duce astfel la predominanța atributului original de a primi.
Drept urmare, Vasul decide că trebuie să se umple de plăcere sută la sută, să primească întreaga Lumină. Aceasta este faza 4, Bhina Dalet sau Malhut. Un astfel de Vas complet umplut este definit ca o creație adevărată, autentică, întrucât dorințele sale provin din interiorul său, care este diferit de Faza 1, prin aceea că în acea Fază nu avea dorințe independente proprii, fiind umplut cu Lumină întrucât Creatorul o dorise.
Numai în Faza 4, adevărata alegere de a primi Lumina emanată de la Creator este hotărâtă de însăși ființa creată. Această primă dorință, de a primi plăcere de la Lumină, se naște în interiorul ființei create.
Așa cum se arată în Figura 2, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malhut sunt cele patru faze ale Emanației Luminii. Lumina lui Keter emanată de la Creator este menită să formeze dorința de a primi sau adevărata creație.
Figura 2. Patru Faze ale Emanaţiei Luminii
Nu există nimic în lume decât dorința Creatorului de a încânta creturile și dorința ființei create de a primi acea încântare. Totul este condus de El. Întreaga creație în toate etapele sale posibile de dezvoltare: mineralul, vegetalul, animalul și vorbitorul – totul dorește să primească o scânteie de Lumină, să primească plăcere.
Creatorul a adus Creația la starea în care, la primirea Luminii, să poată trăi experienţa plăcerii infinite și veșnice, nu într-un mod egoist, ci mai degrabă într-un mod perfect și absolut. Dacă Lumina intră în Vas și îl umple complet, atunci acest Vas nu mai poate primi, întrucât dorința este saturată de Lumină și, în absența unei dorințe, plăcerea dispare și ea.
Este posibil să primești la nesfârșit numai atunci când nu primești de dragul tău, adică te bucuri de dragul celui care dă. Atunci Lumina care intră în Vas nu neutralizează dorința de a primi.
Din experiență știm cu toții că, atunci când ne este foame și începem să mâncăm, după un anumit timp nu mai simțim foamea chiar dacă ne sunt puse la dispoziție cele mai delicioase feluri de mâncare.
Plăcerea este experimentată la limita dintre plăcerea însăși și dorința pentru ea. Cu toate acestea, de îndată ce plăcerea intră în dorință și începe să o satisfacă, această dorință dispare încetul cu încetul. Iar dacă plăcerea este mai puternică decât dorința, aceasta poate duce chiar la respingere.
Cum se poate transforma plăcerea în ceva perfect și nelimitat? O schemă specifică a fost concepută de către Creator. Dacă omul simte plăcere nu pentru sine, ci în timp ce îi încântă pe ceilalți, această plăcere devine infinită, întrucât depinde exclusiv de cantitatea de plăcere pe care o poate încă oferi și cui anume o dă. Cu cât ofer mai multor oameni cu atât simt eu mai multă plăcere. Această condiție produce o existență eternă, perfecțiunea, care este unul dintre atributele Creatorului. Aceasta este exact starea în care Creatorul vrea să ne aducă.
Dacă ființa creată dorește exclusiv să primească, ea se găsește prinsă într-un cerc vicios. Poate simți doar ceea ce se află în interiorul ei. Dacă ființa creată ar putea simți plăcerea Creatorului de a încânta creaturile, ea ar trăi la nesfârșit experienţa plăcerii, la fel ca o mamă, care dăruieşte în mod altruist copiilor ei.
Schema optimă corespunde perfecțiunii. Lumina nu transmite doar plăcerea simplă, ci include plăcerea procurată de cunoașterea nelimitată, existența infinită, cunoașterea de sine și autoanaliza, un sentiment de eternitate și armonie, care străbate totul.
Schema ideală include Creatorul revărsând fără încetare Lumina asupra ființei create. Ființa creată consimte să primească Lumina numai dacă, făcând acest lucru, îl încântă pe Creator. Acest sistem este denumit Lumina Întoarsă sau Lumina Reflectată, spre deosebire de Lumina Directă care emană de la Creator.
Pentru ca această schemă să existe, trebuie să existe în primul rând o dorință care să atragă Lumina Directă către ființa creată. În al doilea rând, ființa creată trebuie să plaseze un ecran în calea Luminii. Acest Ecran împiedică trăirea plăcerii pentru sine și permite ființei create să primească plăcere, dar numai proporțional cu ceea ce poate oferi de dragul Creatorului. Atunci ființa creată devine complet asemănătoare Creatorului.
Cu alte cuvinte, are loc următorul schimb: Creatorul procură plăcerea ființei create care o acceptă cu condiția exclusivă ca, făcând acest lucru, să-I producă încântare Creatorului.
Baal HaSulam citează exemplul foarte simplu și etern al oaspetelui și al gazdei. Gazda prezintă oaspetelui său o masă plină de delicatese. Oaspetele se așează, dar nu îndrăznește să mănânce pentru că nu vrea să fie cel care primeşte și nu este sigur dacă gazda este sinceră în dorința sa de a-l încânta. Oaspetele este jenat pentru că trebuie doar să primească în timp ce gazda este cea care dă. De aceea, oaspetele refuză ceea ce este oferit pentru a înțelege adevărata dorință a gazdei.
Dacă gazda insistă, cerându-i oaspetelui să onoreze mâncarea oferită și asigurându-l că dacă o va face, atunci el însuşi va fi mulţumit, atunci oaspetele va începe să mănânce. O va face pentru că este convins că acest lucru va face plăcere gazdei și nu mai simte că el este cel care primește de la gazdă, ci că este acum cel care dăruiește, adică îi oferă plăcere.
Rolurile au fost inversate. Chiar dacă gazda este cea care a pregătit toată mâncarea și acționează ca cel care invită, el înțelege clar că împlinirea dorinței sale de a face plăcere depinde numai de oaspetele său. Oaspetele deține cheia succesului mesei și, prin urmare, stăpânește situația.
Creatorul a făcut în mod special ființa creată în așa fel încât sub influența Luminii să se rușineze de faptul că doar primește. Ființa creată, folosindu-și liber libertatea de alegere, va dobândi nivelul în care plăcerea nu este experimentată egoist, ci cu intenţia de a-L încânta pe Creator. În acest caz, ființa creată este egală cu Creatorul; Malhut se ridică la nivelul lui Keter și dobândește atribute divine.
Aceste atribute divine, aceste sentimente sunt dincolo de descriere și nu le putem cuprinde cu mintea. Intrarea în lumile spirituale prin dobândirea unui singur grad de asemănare cu Creatorul înseamnă deja eternitate, plăcere absolută și împlinire.
Știința Cabala studiază desfășurarea Creației. Ea descrie calea pe care lumea noastră și toate celelalte lumi, întregul univers, trebuie să o parcurgă în timp ce împlinesc rectificarea lor progresivă (Tikun) pentru a dobândi nivelul Creatorului, ultimul grad de perfecțiune și eternitate. Trebuie să întreprindem această lucrare de rectificare în timp ce trăim în această lume, în circumstanțele noastre de zi cu zi și îmbrăcați în trupul nostru.
Cabaliștii au dobândit acest grad de perfecțiune și ni l-au descris. Toate sufletele fără excepție trebuie să dobândească acest nivel suprem în timp util. Reîncarnarea sufletelor din lumea noastră va continua până când ultimul suflet și-a încheiat drumul. Numai lumea noastră este cea unde rectificaresa este posibilă pentru a intra mai târziu în lumea spirituală și a ajunge în cele din urmă la punctul zero, sau Keter.
Ar putea acest proces să se desfășoare într-o singură viață? Nu, este imposibil. Când o persoană se naște, primește un suflet care a fost deja în această lume. Acest suflet a cunoscut anumite etape de rectificare și a acumulat experiență. De aceea, oamenii născuți astăzi sunt mult mai inteligenți și au mai multă experiență decât generațiile anterioare. Sunt mai pregătiți să funcționeze în condiții tehnologice și culturale moderne, diverse transformări având loc în societatea modernă. În generația noastră, dorința de a studia Cabala a devenit din ce în ce mai populară. Sufletele au câștigat un asemenea nivel de experiență și au ajuns la o astfel de înțelegere în timpul vieților trecute încât o persoană în vârstă de 20 până la 25 de ani nu poate continua fără cunoaşterea spirituală. În trecut, pe de altă parte, doar o mână dintre milioanele de oameni au simțit vag nevoia de spiritualitate.
În numai câțiva ani, va fi posibil ca omul să atingă dobândirea spirituală în timpul vieții. Acesta este scopul creației; totul a fost predeterminat. Fiecare dintre noi este un fragment al aceluiași Malhut (sufletul original) și suntem înzestrați cu atribute particulare și un rol specific de jucat în această lume. Transformându-și atributele cu ajutorul sistemului științific al Cabalei, fiecare fragment își efectuează rectificarea pentru a dobândi cel mai înalt grad.
Calea fiecărui fragment este predefinită de Sus. Toți suntem născuți în această lume cu un anumit suflet și calități specifice. Niciunul dintre noi nu ne-am ales sufletul dinainte. Este de la sine înțeles că și drumul nostru este predeterminat. Deci, ce trebuie să facem? Unde este liberul nostru arbitru? În ce fel suntem ființe inteligente și nu doar elemente mecanice asupra cărora se desfășoară astfel de acțiuni? În ce măsură s-a retras Creatorul pentru a ne permite să ne exprimăm? El a făcut-o punând o condiție importantă: omul trebuie să-și dorească singur să avanseze pe calea rectificării și a înălțării și poate să se împingă pe sine proporțional cu forța cu care își stimulează propriile dorințe.
Fiecare dintre noi trebuie să începem de la punctul de plecare și să ajungem în cele din urmă la punctul final. Nu există liberă alegere pentru asta. Totodată, nu există liberă alegere pentru cale, întrucât fiecare trebuie să parcurgă toate fazele și senzaţiile sale și să le integreze progresiv în sine. Cu alte cuvinte, trebuie să ne „trăim” calea.
Libertatea înseamnă a fi de acord cu ceea ce se întâmplă de-a lungul drumului, justificarea fiecărui pas și selectarea vitezei maxime pentru a fi supus procesului de rectificare și de alipire la Creator. Acesta este singurul factor dependent de om și aici se află esența creației. Să-și dorească el însuși să scape cel mai repede de starea inițială, de modul în care Creatorul l-a creat, de a suferi o rectificare a atributelor și, în ultimul punct, de a se uni cu Creatorul.
În funcție de cât de mult exprimă individul această dorință, el poate fi numit om; altfel este o creatură total impersonală. Cabala este singura știință care îl ajută pe om să se dezvolte și să fie o personalitate independentă, individuală, cu adevărat liberă.
Cele patru faze care conduc la formarea unui Kli (Vas) pot fi diferențiate de dorința lor de a se delecta (Aviut, grosime sau grosiere). În faza 0 (faza rădăcină) și faza 1 această dorință este absentă. Cu cât ființa creată este mai îndepărtată de Creator, cu atât mai puternică este dorința de a se încânta, cu atât este ea mai grosieră, cu atât este mai egoistă, cu atât mai mult vrea să primească.
A patra fază, Malhut, este totalmente egoistă, iar această dorință provine din propria decizie. Fiecare fază ulterioară o conține pe cea anterioară: Keter este în Hochma, ambele sunt apoi conținute în Bina, cele trei sunt în Zeir Anpin. Malhut cuprinde cele patru faze anterioare. Fiecare fază anterioară o susține pe următoarea și îi oferă existența.
A patra fază a primit toată Lumina, care a umplut-o complet. Știm că atunci când Lumina umple Vasul cu plăcere, Vasul primește treptat de la Lumină atributul său de a da. Malhut începe apoi să simtă că atributul său este complet opus atributului Luminii. Devine conștientă de egoismul său în comparație cu cel care dăruiește, care generează un sentiment de ruşine atât de mare încât decide să nu mai primească Lumină și rămâne goală.
Respingerea Luminii de către Malhut se numește Ţimţum Alef, Prima restricționare. Odată ce Malhut este goală de lumină, se instalează o stare de echilibru cu Cel care dă; niciunul dintre ei nu primește sau dă, nu există plăcere reciprocă. Aşadar, cum poate Malhut să îl egaleze pe Creator?
Imitând exemplul oaspetelui și al gazdei, Malhut respinge toată Lumina care intră, întrucât nu vrea să se simtă ca primitor. Apoi stabilește condiția că va accepta o porțiune a Luminii, dar nu pentru propria ei încântare, ci pentru că vrea să-i facă pe plac Creatorului, întrucât știe că Creatorul își dorește încântarea. A primi în așa fel este ca şi când ar da, așa că Malhut este acum în poziția de a da.
Putem vedea că Lumina trebuie să treacă prin patru faze pentru ca o dorinţă adevărată să fie adusă la viaţă. Același proces are loc cu toate dorințele noastre, oricare ar fi acestea. Înainte de manifestarea unei dorințe în noi, această dorință trece prin toate fazele de dezvoltare a Luminii emanate de la Creator, până când în sfârșit o simțim. Nicio dorință nu poate apărea fără Lumină. Lumina este pe primul loc, dorința după aceea.
Să examinăm structura creaturii create în timpul fazei 4 (vezi Figura 3). Lumina emanată de la Creator se numește Lumina Directă (Ohr Yaşar), Lumina pe care Malhut o respinge se numește Lumina Reflectată (Ohr Hozer) și, în fine, Lumina care intră parțial în vas se numește Lumina interioară (Ohr Pnimi).
Figura 3. Vasul
Când oaspetele se confruntă cu gazda și cu masa plină de delicatese, el întâi refuză totul, apoi decide să mănânce puțin pentru a-i face plăcere gazdei, chiar dacă ar dori să înghită totul dintr-o singură dată. Asta înseamnă că cineva trebuie să-și folosească dorințele egoiste, dar într-un mod altruist. Pe măsură ce oaspetele începe să ia în considerare lucrurile, el înțelege că nu poate accepta întreaga cină de dragul gazdei; el poate accepta doar o mică parte din aceasta.
De aceea ființa creată, după ce a efectuat o restricționare, poate accepta cu altruism o mică porțiune a Luminii, să zicem 20%, dar respinge restul de 80%. Partea ființei create care ia o decizie cu privire la cantitatea de Lumină pe care o poate accepta în interior, de dragul Creatorului, se numește Roş (Cap). Partea care acceptă Lumina se numește Toh (partea interioară) și ultima parte, care rămâne goală, se numește Sof (sfârșitul). Acesta este locul în care ființa creată îndeplinește restricționarea și nu mai acceptă Lumina.
Figura 4. Parţuf-ul
Diferiţi termeni li se atribuie diferitelor părți ale creației folosind analogii cu corpul uman. Nu există termeni, etichete și numere în lumile spirituale. Cu toate acestea, este mai ușor și mai convenabil este să folosim cuvinte.
Cabaliștii au ales să se exprime într-un limbaj foarte simplu: dat fiind faptul că totul în lumea noastră rezultă din lumile spirituale, în conformitate cu conexiunile directe care coboară de Sus în jos, de la fiecare entitate spirituală la fiecare obiect din lumea noastră. Apoi, pentru tot ceea ce are un nume în lumea noastră, putem lua numele obiectului din lumea noastră și să îl folosim pentru a desemna entitatea spirituală care îl generează.
Să luăm exemplul unei pietre din lumea noastră. Deasupra există o forță care generează această piatră: ea va fi, prin urmare, numită „piatră”. Singura diferență este că „piatra spirituală” este o rădăcină spirituală dotată cu atribute specifice, care la rândul ei se potrivește cu o ramură din lumea noastră, etichetată „piatră”, care este un obiect material. Așa a fost creat limbajul ramurilor. Prin intermediul numelor, denumirilor și acțiunilor lumii noastre ne putem referi la entităţi și acțiuni din lumile spirituale.
Niciuna dintre scripturile autentice ale Cabalei nu menționează lumea noastră, nici măcar într-un singur cuvânt, deși este posibil să folosească limbajul lumii noastre. Fiecare obiect al lumii noastre se referă la o entitate căreia i se potrivește în lumile spirituale.
Prin urmare, zona entităţii spirituale responsabilă de analiză și decizie se numește Cap (Roş), vezi Figura 4. Partea Ecranului situată deasupra lui Malhut și care permite Luminii să intre în interior se numește Gură (Pey). Partea în care intră Lumina se numește Corp (Guf). Linia unde se exercită o restricționare, în interiorul Guf-ului, se numește Buric (Tabur). Partea de jos, care este lipsită de lumină, se numește Terminaţie (Sium). Această entitate ca întreg constituie Creatura, sufletul, Malhut.
Astfel, după ce a primit douăzeci la sută din Lumina din Toh, regiunea Guf-ului unde se simte de fapt lumina, Parţuf-ul începe să simtă presiunea exercitată din exterior de către Lumina înconjurătoare, Ohr Makif. Se spune: „Vezi cât de plăcut este să accepți o porțiune a Luminii, nu știi cât de multă plăcere rămâne afară, încearcă numai să accepți ceva mai mult”. Putem înțelege că este mai bine să nu trăim deloc experienţa plăcerii decât să experimentăm doar o mică parte din ea. Plăcerea exercită presiune atât din exterior, cât și din interior și, prin urmare, devine mult mai dificil să i te opui.
Deși nu acceptă deloc nicio Lumină, Parţuf-ul ar putea rămâne în acea stare mult timp, dar acum Lumina exercită presiune atât din interior, cât și din exterior. Dacă Parţuf-ul acceptă mai multă Lumină, asta înseamnă să acționeze pentru propria plăcere, întrucât puterea rezistenței sale la egoism este egală cu numai douăzeci de procente. Parţuf-ul refuză să facă acest lucru. A făcut prima restricționare, nu pentru a acționa mai târziu astfel. Acest lucru ar fi total nepotrivit. Există doar o singură soluție, care constă în respingerea Luminii pentru a reveni la starea inițială, așa cum era înainte de a accepta Lumina (vezi Figura 4). Și exact asta face Parţuf-ul.
Presiunea exercitată simultan de către Ohr Pnimi și Ohr Makif asupra Tabur-ului este denumită „Bituş Pnimi uMakif” (Lovitură din interior și din exterior).
Cum are loc răspândirea Luminii (numai douăzeci la sută în acest caz) în interiorul Guf-ului? Ecranul, care a fost poziționat inițial la nivelul lui Pey de Roş (gura capului), este coborât de presiunea Luminii cu douăzeci la sută sub Pey, în Guf, până când ajunge la linia Tabur-ului.
Când Lumina este expulzată din Guf, Ecranul se ridică progresiv de la Tabur la Pey de Roş, împingând Lumina departe. Înainte de răspândirea Luminii în interiorul Guf-ului, Parţuf-ul avea toate informațiile disponibile în Roş. Știa ce fel de Lumină este, ce fel de încântare aduce, știa care este propria dorință și cât de puternică este forța sa opusă încântării de sine.
Conform tuturor acestor informații, precum și a informațiilor rămase din starea în care Parţuf-ul fusese umplut cu Lumină și din starea care a urmat restricționării Luminii, Parţuf-ul păstrează o amintire a trecutului – o amprentă, care se numește Reşimo.
Ce există în spiritualitate? Nimic altceva decât dorința de a încânta și plăcerile care satisfac această dorință. Informațiile despre dorința în sine din Parţuf se numesc Aviut, iar informațiile corespunzătoare Luminii, care s-ar îmbrăca cu un Kli (Vas), se numește Hitlabşut. Se poate spune pe bună dreptate că există doar Creatorul și Creatura.
Din starea anterioară rămân întotdeauna o Reşimo de Hitlabşut și o Reşimo de Aviut. Acești doi parametri sunt suficienți pentru a defini starea anterioară a Parţuf-ului. După ce a respins Lumina, un Parţuf știe exact ce a simțit când Lumina se afla în Guf-ul său. Cu această experiență știe să acționeze și ştie ce fel de calcule trebuie să efectueze.
Parţuf-ul, prezentat în Figura 5 de mai jos, înțelege că nu mai este posibil să rețină douăzeci la sută din Lumină. Se ia decizia de a gusta cincisprezece procente din ea de dragul Creatorului.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, Parţuf-ul trebuie să se deplaseze puțin, astfel încât Roş-ul și Pey să fie poziționate sub nivelul Parţuf-ului anterior. Lumina care lovește ecranul este respinsă și doar cincisprezece la sută intră.
Cum sunt determinate Hitlabşut și Aviut? Calculul începe în Lumea Ein Sof (Lumea Infinitului), unde Malhut (Aviut Dalet, Dorința de Nivelul 4) este complet umplută cu Lumina corespunzătoare (Hitlabşut Dalet, Lumina de Nivelul 4). Această stare a lui Malhut este caracterizată în scurt timp de „Dalet–Dalet” și este notată cu (4,4).
Următorul Parţuf reţine informaţiile după care acum este capabil să se umple cu Lumină, care corespunde doar lui Aviut Gimel, Dorința de Nivelul 3 și așa mai departe.
Figura 5. Cinci Parţufim: Galgalta, AB, SAG, MA, BON
Fiecare dintre următorii Parţufim își reduce din ce în ce mai mult capacitatea de a-și umple Guf-ul cu Lumină de dragul Creatorului.
În total există 25 de Parţufim, care apar de sus în jos. Când sosește rândul ultimului Parţuf, partea inferioară a acestuia traversează linia de separare, Bariera (Machsom) dintre lumea spirituală și lumea noastră și începe să strălucească în lumea noastră. Lumea noastră este o stare a lui Malhut caracterizată prin absența unui ecran.
(Înapoi la pagina TEXTE MICHAEL LAITMAN – click)