(Înapoi la pagina ÎNTELEPCIUNEA CABALA – click)
21 Iulie, 2005
Astăzi vom discuta despre structura lui Adam haRişon (Primul om). Cu toții am auzit și presupunem că știm că există cee ace poate fi numit Primul Om. S-a scris despre el, vorbim despre el, dar cine este Adam? Când vorbim despre ceva, ne referim întotdeauna la acel ceva din punctul de vedere al ființei create.
Cine este Adam haRişon? Așa cum am discutat anterior, ceea ce a fost creat este dorința de a primi, dorința de a se încânta. Întrucât Gândul Creației, creația însăși, constă în a da încântare ființei create, ceea ce lipsește este doar ființa creată care va primi toată această benevolenţă. Această ființă creată se numește Adam haRişon, „Primul om”. Ce înseamnă „Primul”? Există un al doilea? Un al treilea? Câți dintre aceștia mai sunt? Există doar “primul” și, pe măsură ce dobândim, pe măsură ce începem să dezvoltăm un al șaselea simț și să fim incluși în Lumea Superioară, începem să-l simțim, să vedem ce există în realitatea din afara noastră, dincolo de cele cinci simțuri ale noastre. Ajungem la o structură pe care o putem vedea și dobândi, numită Adam haRişon.
Cum au dezvăluit-o cabaliștii? Cum va trebui să o dezvăluim noi?
Suntem în această lume și simțim ceea ce se numește „această lume” cu cele cinci simțuri ale noastre. Experiența noastră nu poate cuprinde altceva decât ceea ce ne transmit cele cinci simțuri. Le putem suplimenta folosind tot felul de instrumente, precum microscoape sau telescoape, dar orice adăugăm la cele cinci simțuri ale noastre sunt doar instrumente suplimentare care extind gama senzației noastre în materie sau spațiu. Înseamnă că noi putem să sporim înțelegerea noastră generală referitor la ceea ce sunt timpul, mișcarea și spațiul, precum și materia noastră, care este experimentată în cele cinci simțuri.
Indiferent ce construim cu aceste instrumente, acel ceva nu ne va oferi niciodată nimic în afara celor cinci simțuri. Asta întrucât, dacă existăm în cadrul celor cinci simțuri, nici măcar nu știm ce ne lipsește sau ce putem deecoperi.
Dacă ar fi să știu că sunt acum în lumea mea, ca într-o cameră închisă, și că în afara acestei camere există altceva pe care nu îl pot simți, atunci probabil aș încerca să îl simt cumva, poate construind un instrument, sau transformându-mă cumva și dezvoltându-mi un simț în acest sens. Dar eu nu știu ce este dincolo de această lume. Deci, de fiecare dată când caut, o fac întotdeauna din cele cinci simțuri, iar aceste cinci simțuri mă închid în această structură numită „această lume”. De aceea niciodată nu este posibil să ieși din această lume într-un mod obișnuit, fără a dezvolta un simţ suplimentar, un al șaselea simț.
Ce este acest al șaselea simț? Cum este el construit? Dacă îl dezvoltăm, vom ajunge la structura lui Adam haRişon, la Gândul Creației. Vom descoperi apoi ce ne spun cabaliștii. El este construit într-un mod simplu. Suntem separați de aceste forțe superioare chiar de către „trupul” nostru, adică de către cele cinci simțuri. Dacă vom construi un al șaselea simț suplimentar, în același mod în care ne construim pe noi înșine prin cele cinci simțuri ale noastre, punctul din inimă se va trezi în noi. Vom putea apoi să ieșim din trup, din simțurile noastre obișnuite și, prin acest punct, să simțim Lumea Superioară.
Manifestarea în văz și senzaţie a Lumii Superioare include două acțiuni. O primă acțiune o constituie faptul că dorința mea de a simți Lumea Superioară este mai mare decât dorința mea de a trăi experienţa celor cinci simțuri, a aceastei lumi. Sensibilitatea mea față de Lumea Superioară ar trebui să fie mai mare decât sensibilitatea mea, atitudinea mea față de această lume. Prima acțiune se numește Ţimţum Alef (prima restricționare). Atunci când individul dorește să treacă dincolo de acest zid care îl separă de Lumea Superioară, el trebuie să efectueze o restricționare asupra sa. Ce este o restricționare? Înseamnă că orice este dincolo de natură va fi mai de preț decât ceea ce este în interiorul naturii. În urma restricționării, individul trebuie să adauge mai multă inimă, mai mult sentiment la ceea ce se află în afara lui. Ce înseamnă, inima și sentimentul? Înseamnă că el va simți ceea ce este în afara celor cinci simțuri printr-un simț suplimentar, care este construit de el însuși. Întreaga lume superioară, spirituală, este construită dincolo de cele cinci simțuri ale noastre. Este imposibil să ai o preferință pentru a simți această lume și, în același timp, să doreşti să simți și Lumea Superioară.
Prin urmare, Lumina, Forța Superioară care vine la noi și ne rectifică, crescând în noi acest punct din inimă – efectuează o „dublă acțiune”. Prima implică această lume, iar a doua implică Lumea Superioară. Când individul începe să simtă lumea spirituală, el începe să perceapă o alcătuire foarte specială. El începe să perceapă ansamblul de suflete care sunt toate incluse într-un singur suflet numit Adam haRişon. Cum? Dacă individul se lasă pe sine, lumea sa și zidurile sale, ca să spunem așa, și acționează în afara lor, el simte atunci doar Lumina Superioară. Cum? În ce vas? Aici întâlnim un fapt foarte interesant – Lumina nu se simte în afara vasului.
Am spus că Lumina Superioară a creat o dorință de a primi – ea este în dorință și se simte doar în dorință. În afara dorinței nu este posibil să simți nimic. Este simţul nostru. Dorința poate fi îndreptată fie către noi înșine, fie în afara noastră. Când individul iese din sine, începe să simtă Lumea Superioară într-un vas exterior. Ce este un vas exterior? Este o dorință care se îndreaptă către alte suflete și care le simte. Nu simțim niciodată în afara vaselor, totul se simte întotdeauna în interiorul lor.
Desenul No. 1
Tot aşa cum desenăm (arată către desen), în același mod în care simt în cele cinci simțuri ale mele, în cutia mea, simt și Lumea Superioară în cel de-al șaselea simţ pe care îl dezvolt. Dar al șaselea simț, această senzație interioară care se numește „un suflet”, este dezvoltată de mine în raport cu celelalte suflete. În acest fel, dacă individul își poate părăsi cele cinci simțuri într-un „al șaselea simț”, se consideră că este capabil să se conecteze cumva cu alte suflete și să le simtă. Dacă el simte, din sufletul său, ceea ce se întâmplă într-un alt suflet, printr-o legătură cu acesta, atunci asta este definit ca fiind Lumea sa Superioară.
Daţi-mi voie să încerc să explic şi altfel. În raport cu mine, „Lumea Superioară” înseamnă că mă extind într-o conexiune cu toate celelalte suflete. Pe măsură ce-mi alătur aceste suflete, formez de fapt vasul, Kli-ul sufletului meu, în interiorul căruia simt apariția Luminii, Forța Superioară. Nu există altă modalitate de a simți ceea ce cabaliștii definesc ca fiind Lumina Superioară, Lumea Superioară, sufletul, Lumea eterioară, Forța Superioară; orice poate fi imaginat și exprimat prin cuvinte ca fiind dincolo de această lume, cu excepția vaselor celorlalte suflete. De aceea regula „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este considerată a fi „o mare regulă în Tora”, regula principală pentru apariția Luminii în vasele omului. Acesta este și motivul pentru care Arvut (garanția reciprocă) constituie condiția ca acest lucru să se întâmple. Cu alte cuvinte, conexiunea sufletelor este condiția pentru ca Lumina Superioară, Forța Superioară, să fie revelată. Individul care începe să efectueze o restricționare asupra celor cinci simțuri și dezvoltă o dorință dincolo de ele, pătrunde de fapt în vasele altor suflete și atunci se consideră că devine cabalist.
Aşadar, odată cu anularea propriului sine, individul revelează acest vas global numit Adam haRişon (Primul Om). De ce îl numește „primul?” Pentru că este cu adevărat primul în raport cu toate celelalte suflete. Cabalistul dezvăluie că toată lumea este de fapt conectată prin această alcătuire a Primului Om, Adam haRişon. Așa o descrie cabalistul, întrucât constituie prototipul, modelul, structura inițială în raport cu fiecare suflet. Oricine iese din cele cinci simțuri şi se ridică deasupra lor, deasupra acestei lumi, descoperă de fapt aceeași structură a lui Nişmat Adam haRişon, „Sufletul primului om”. Revelarea sa este graduală, de la mic la mare, prin stadii de dobândire în cadrul acestei structuri, care se numesc Nefeş, Ruah, Neşama, Haya și Yechida. În felul acesta este revelat întregul vas.
Întregul vas al lui Adam haRişon, care este umplut cu toată Lumina și care include toate rectificările, se numește „Lumea fără sfârșit” sau „Lumea infinitului”, Olam Ein Sof în ebraică. De aceea, cabaliștii ne spun despre acest Adam, că este de fapt un vas mare, o mare dorință de a primi din care fiecare dintre noi este doar un fragment. Fiecare individ care revelează această imagine, descoperă aceeași structură generală. Cum poate fi revelată structura generală? Ea se dezvăluie în măsura în care individul poate participa la ea ca parte integrantă, activă, întocmai precum fiecare celulă din trupul nostru care își asumă un rol activ în funcționarea acestuia.
Toate corpurile, toate sistemele naturale, atât cele superioare cât și cele inferioare, sunt construite în așa fel încât să nu existe niciun organ, nici un ligament, os, celulă sau orice altă parte care să servească numai pe sine. Toate părțile servesc restul corpului. Dacă o parte a corpului începe să funcționeze pentru ea însăși, ea devine malignă și consumă tot ceea ce este în jurul ei. Procedând astfel, în cele din urmă moare, întrucât își consumă propriile provizii vitale. Așa se întâmplă la nivel corporal, la nivelul materiei noastre.
În spiritualitate, cu toții ne aflăm în acea structură a lui Adam haRişon. În cele din urmă aflăm că Creatorul sau Lumina Superioară au creat o singură structură. Această structură unică funcționează prin toate fragmentele sale interconectate într-un mod integral, la fel ca trupul uman. Doar că noi, cei care suntem în această structură, suferim de o vedere încețoșată. Nu ne simțim cu adevărat pe noi înșine. Suntem simultan în această structură, dar suntem și afară din din ea, în spatele a cinci ecrane. Asta înseamnă că, în conștiința noastră, nu ne aflăm în această structură a lui Adam haRişon. Diferența în viziunea noastră, în senzația noastră, se manifestă în acțiunile noastre de a primi și de a dărui pe care fiecare dintre noi le manifestăm față de ceilalți, în ceea ce simțim și în modul în care acționăm. Această diferență se numește „coborârea prin cinci lumi”. Se numeşte astfel în raport cu noi.
Desenul No. 2
Și într-adevăr, fiecare dintre noi, deşi nu vedem şi nu ştim acest lucru, suntem o parte inseparabilă din structura lui Adam haRişon, care acționează în totalitate sub forma de dăruire, existând în lumea Infinitului. „Lumea” (Olam) este menită să descrie această stare a lui Adam haRişon, care este plină de Lumini, eternitate, integritate. Numai în conștiința noastră noi ne simțim ca aflându-ne într-o stare diferită, într-un alt loc. De aceea, starea noastră este numită „stare inconștientă” sau „lume imaginară”, care este trăită de noi ca un fel de ascundere.
Cabaliștii, care încep să se conecteze cu toate celelalte suflete conform regulii „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și în conformitate cu regula lui Arvut (responsabilitate reciprocă), încep, în consecință, să simtă această stare a lui Adam haRişon. Odată ce această stare începe să fie resimțită, pe măsură ce devine treptat mai clară, iluzia, neclaritatea se disipează, viziunea devine mai clară și atunci această structură este revelată tot mai mult printr-un total de cinci niveluri ale revelației. Ascunderea se transformă în revelare. Ne apropiem treptat de această structură prin trepte sau niveluri de ascundere, printr-o transformare graduală din ascundere în revelare. Toate aceste niveluri devin revelate; ele ne dezvăluie acea structură a lui Adam haRişon.
Când individul trece „bariera”, fie şi numai puțin, în Lumea spirituală, el poate deja să simtă structura lui Adam haRişon la fiecare nivel, la un anumit grad de estompare care se numește „lumea sa” – amploarea „ascunderii sale”. Întotdeauna este așa. Trecerea barierei este precum o conectare, într-o oarecare măsură, cu toate celelalte suflete.
Desenul No. 3
A simți Lumea Superioară este același lucru cu a te conecta cu celelalte suflete precum o celulă integrală în corpul lui Adam haRişon; într-o manieră conștientă, de bună voie, în deplină conștienţă de acest fapt. Asta este ceea ce devine revelat. Suntem cu toții în interiorul acestei structuri a lui Adam haRişon și toate cărțile de Cabala și toate revelațiile noastre sunt doar despre acest lucru.
Lumile sunt niveluri de ascundere în care mă găsesc. Sufletele sunt ceea ce revelez în această lume. Spiritele, îngerii, sanctuarele, cerurile; tot ceea ce discută Cabala se referă la forțe care acționează în interiorul acestui corp solid, rigid și neschimbat numit Adam haRişon.
Rabaş a dat odată un bun exemplu în ceea ce privește faptul că, din moment ce nu putem vedea clar, pare că ne cauzăm probleme unii altora. El a vorbit despre un prieten de-al său:
„Am un prieten care deține un restaurant. I se părea că tot ce-şi doreşte sunt banii. Acesta era gradul de confuzie în care trăieşte. Deci, pentru a avea mulți bani, el înființează restaurantul și face mâncare foarte bună și invită oamenii, face reclamă, totul pentru a-şi servi clienții. Toate acestea se fac în ascunderea faptului că el iubeşte toate aceste lucruri, adânc în el însuşi. I se va revela mai târziu – după ce va trece prin dubla ascundere și simpla ascundere, prin toate nivelurile – că fusese întotdeauna într-o stare sută la sută de dăruire, și nu era decât faptul că trăia într-o minciună. S-a mințit în mod inconștient că o face pentru a câștiga bani sau pentru a realiza alte lucruri. ”
Ce ilustrează acest exemplu pentru noi? Ne spune că ne aflăm în Adam haRişon, în acea structură, iar acolo nu există distanță, timp, și nici schimbare. Trebuie doar să ne deschidem simțul și să începem să simțim această singură stare care există. Atunci vom descoperi că existăm în minciună, contrar adevăratei stări.
Am vorbit despre nivelurile revelării. Există în total cinci lumi. În fiecare lume există cinci niveluri mari, numite „Cinci Parţufim”. În fiecare Parţuf există cinci niveluri suplimentare, numite „Cinci Sfirot”. Deci, în fiecare lume există douăzeci și cinci de niveluri și există cinci lumi, rezultând o sută douăzeci și cinci de niveluri ale revelării. Acestea sunt cele prin care trece individul. Ce înseamnă revelare? Individul își curăță simțul și, făcând acest lucru, începe să vadă unde există cu adevărat, la fel cum o persoană inconștientă își recapătă treptat starea de conștiență și apoi vede unde se află. De aceea această stare în care ne aflăm este definită ca o lume imaginară, întrucât este complet imaginară.
Lumile spirituale pot fi cunoscute parțial. Dacă dobândeşti un anumit nivel, o mică dobândire a existenței din afara acestei lumi, un anumit grad spiritual, atunci în acel nivel știi că ai relația corectă, structura corectă. Eşti precum un copil care nu este încă familiarizat cu lumea, dorind în continuare să o descopere. Copilul are o oarecare relație cu lumea, știind că nu se poate descurca decât cu o mică parte familiară a lumii. Copilul știe că, într-o anumită măsură, poate face față lumii, dar dincolo de aceasta, îi este frică, nu este încă pregătit pentru asta. De aceea aceste lumi sunt numite Olamot, de la cuvântul Ha’alama – ascundere. Înseamnă că oricine este acolo descoperă că se află în ascundere și că sunt mai multe lucruri de revelat. Lumea noastră, starea în care nu știm nimic, este definită ca o stare imaginară, o lume imaginară. Ea este în întregime rodul imaginației noastre și toată lumea din ea trăiește o iluzie. Tot ce trebuie să facem este să începem să ne ridicăm deasupra noastră, deasupra celor cinci simțuri.
Desenul No. 4
Care este întinderea legăturii dintre noi și toate celelalte suflete? Mi se pare acum că, dacă trebuie să dau cuiva sau mă gândesc la cineva, să mă conectez la cineva, mă va face să simt o anumită deficiență. Mă va deteriora, îmi va afecta mândria; va trebui să împărtășesc, să dau, va trebui să mă reduc în raport cu celălalt. Cu alte cuvinte, o persoană își simte propriul vas mic cu cele cinci simțuri. El nu simte punctul din inimă, ci doar vasul său mic.
Efectuarea unei restricționări asupra celor cinci simțuri nu înseamnă a evita totul în această lume. Înseamnă să fii atent la dezvoltarea punctului din inimă și nu la cele cinci simțuri. Cele cinci simțuri sunt numite „simțuri naturale” și pot astfel primi tot ceea ce este natural pentru ele. Ideea nu este să investim efort în împlinirea lor, ci efortul, atenția, ar trebui să fie investite în dezvoltarea punctului din inimă. Orice ar cere cele cinci simțuri între timp este probabil o necesitate corporală pentru susținerea existenței.
Până la ce punct sau stare trebuie să existăm în trup? Este așa cum am discutat: până când suntem incluși cu tot restul vasului, cu tot restul sufletelor, într-o manieră deplină și integrală, sută la sută. De ce ? Este aşa întrucât abia atunci nu va trebui să exist și în vasul meu corporal. Nu va trebui să-mi determin relația atât cu un suflet, cât și cu cele cinci simțuri ale mele. Voi începe atunci să simt că trupul meu, felul în care trăiesc experienţa lui în prezent, nu există și aceste simțuri vor fi numite „simțuri virtuale”. Numai că încă nu pot stabili acest lucru.
Rabaş a dat un exemplu foarte bun și despre acest aspect. El a spus că un individ din această lume nu poate face distincţia între stările în care se află. El a descris un cărăuş a carei muncă era de a căra mărfuri cu calul și trăsura. Obișnuia să ia ducă dintr-un loc în altul cu calul și trăsura, avea o familie, o soție, copii, era fericit. Îşi câștiga o viață bună și era fericit, un om simplu. Dintr-o dată, a venit o perioadă grea, a izbucnit o epidemie, totul a început să meargă prost, copiii au murit, calul a murit și, în cele din urmă, omul a murit și el din cauza durerii sale profunde.
Apoi a ajuns la Curtea Supremă din cer și au trebuit să decidă ce să facă cu un astfel de suflet. Era un om bun, nu făcea rău nimănui și făcea doar ceea ce viața îi cerea să facă. Ce i se putea da? Poţi da cuiva numai în funcție de dorința lui. Ce-şi dorea acel om? Își dorea doar familia, casa, calul și trăsura și slujba lui simplă. Acesta este un exemplu real, întrucât cum i s-ar putea da, oare, cuiva în lumea următoare mai mult decât îşi dorește el? Așa că a primit ceea ce și-a dorit. I s-a dat iluzia că există și că are soție și copii, o casă, un cal și o trăsură – totul este bine – și lui i-a plăcut.
Întrebarea este, însă, următoarea: cum poate el să discearnă dacă visează sau dacă într-adevăr se află în această lume, umblând de colo colo cu calul și trăsura, având o familie, şi copii? Există vreo modalitate de a distinge una de alta? Cum facem distincția între un vis, o lume imaginară și lumea reală? Nu avem această capacitate. De aceea, odată ce am dobândit senzația lumii spirituale – pe măsură ce urcăm prin niveluri și dezvăluim o parte din aceasta – începem să înțelegem că există o altă parte care ne este încă ascunsă. Înţelegând că mai trebuie să dezvăluim ceva care ne este ascuns, începem, în consecinţă, să simțim cât de imaginară este lumea noastră.
(Rav arată desenul) Mă ridic printr-o sută douăzeci și cinci de niveluri ale revelării. Iată lumea mea materială, corporală și, pe măsură ce mă ridic, la fiecare nivel, încă am nevoie de trupul meu. Asta întrucât pe trupul meu îmi construiesc libera alegere de a trece la nivelul următor, de a mă conecta cu celelalte suflete care se află la fiecare nivel. Această alegere trebuie făcută de la nivelul meu cel mai scăzut și de aceea trebuie să fiu în continuare în trup și să mă reîncarnez de nenumărate ori. În măsura în care mă ridic, nivel cu nivel, încep să văd lumea – prin o sută douăzeci și cinci de niveluri – ca fiind din ce în ce mai imaginară. Dacă mă ridic cu un nivel, văd această lume ca fiind imaginară în măsura acelui nivel. Dacă mă ridic cu două niveluri, o văd ca fiind imaginară în dimensiunea celor două niveluri. Aceasta înseamnă că, cu aceleași vase pe care le dobândesc, devin și capabil să mă distanțez și să mă raportez la ceea ce văd aici, în lumea aceasta, ca fiind imaginar. În consecință, mă raportez la ceea ce văd aici ca fiind obligatoriu, văd cum această imagine care este în fața mea este imperativă, ajutându-mă să mă plasez corect în nivelul meu spiritual de dobândire.
De aceea este foarte mare nevoie de această lume, de această realitate în care existăm acum, imaginându-ne pe noi înșine în trupurile noastre, în această mare lume, care este universul … Dar ar trebui să ne reamintim din când în când că, în raport cu această lume, suntem în aceeași stare ca acel cărăuş cu calul și trăsura lui. În raport cu ceilalți, suntem precum proprietarul restaurantului, care crede că dobândește de fapt onoare, bani, toate plăcerile acestei lumi, în timp ce în realitate este o iluzie pe care o trăiește, întrucât Providența Superioară îl obligă să funcționeze în structura lui Adam haRişon.
Această structură a lui Adam haRişon nu este o structură omogenă, unificată. Este la fel ca şi trupul uman, unde există organe care funcționează mai sus și mai jos, care sunt mai mult sau mai puțin importante în funcționarea organismului. De aceea, fiecare care trece prin stările revelării le experimentează diferit față de ceilalți. Principalul este același, pentru a dezvolta constant al șaselea simț și legătura acestuia cu apariția sufletelor. Dar fiecare individ are o cale diferită. Este scris: „Nicio zi nu este similară cu alta; nici o oră nu este ca următoarea ”- nimeni nu poate fi asemănător cu alții în sufletul său sau în calea sa. De aceea, cabaliștii nu ne vorbesc în autenticele lor cărți de Cabala despre imaginile pe care le văd. Ei ne spun doar despre rectificările pe care trebuie să le aplicăm vaselor noastre, pentru a ajunge la aceeași lume, nivel sau stare pe care o văd ei.
Desenul No. 5
Baal HaSulam ne spune acest lucru: „Adevărul îți va fi o răsplată pentru tine, să vorbești fără nicio disparitate și tot ceea ce vei vedea va fi văzut de ochii tăi și de nimeni altcineva.” Nu putem împărtăși această reprezentare cu nimeni altcineva; nu putem discuta decât fundamentele, componentele sale. Deci, avem nevoie de o mare năzuinţă de a vedea Lumea Superioară, dar revelarea ei este individuală, ea trebuie făcută de fiecare dintre noi. Este la fel ca atunci când unul le spune altora: „gustați acest lucru; este dulce, foarte gustos.” Întrucât avem simțuri similare, putem presupune că, dacă îl gust, voi simți și aceeași senzație. Dar senzația interioară percepută de dorință nu poate fi comparată între noi. La fel este și în lumea spirituală. Fiecare Lumină este dezvăluită într-un vas individual și, prin urmare, nu este posibil să discutăm aromele în afară de ceea ce este dezvăluit în dorință. Impresia interioară din fiecare dorință în parte este ceva personal pe care nu-l putem compara niciodată.
Întrebare: Cine sau ce este Creatorul în această imagine a lumii spirituale?
Nu știu. Aici, vorbim despre omul care îşi revelează lumea. Nu am auzit niciodată despre cineva sau despre vreo mână nemaipomenită care să coboare vreodată printre nori pentru a ne oferi o carte sacră.
Nu au existat astfel de descoperiri și ceea ce încercăm să vizualizăm prin imagini este necorespunzător. Este simplu – nu vă faceți nicio imagine sau chip. Astfel de oameni sunt incorecţi. Nu am văzut niciodată astfel de lucruri și nu trebuie să le credem. „Trebuie să judecăm numai în funcție de ceea ce se vede”, aceasta este regula.
Cum se face că unii oameni văd uneori lucruri nefireşti? Ei bine, nu sunt nefireşti, ci fac și ele parte din natură. Nu există nimic care să fie deasupra naturii, există doar natura corporală și natura spirituală. Natura poate fi împărțită în două. Natura în care ne-am născut și în care simțim această lume în mod firesc, poate fi studiată în continuare prin cercetări și experimente. Totuși, tot ceea ce descoperim este lumea pe care o simțim – realitatea simțită – pentru că așa suntem structurați. O dezvăluim în funcție de dorința noastră. Toată substanța noastră este de fapt dorință. Atomii doresc să se întrețină singuri, plantele doresc să crească, o dorință mai mare la creaturile vii le face să se mişte în jurul lor iar o dorință și mai mare, la ființele umane, ne face să simțim tot felul de alte diverse dorințe. Totul depinde de dorință; întreaga substanță a creației este dorința.
Orice forță care se află în materie determină de fapt ce formă va lua materia. Dacă am putea, de exemplu, să luăm un creion și să injectăm în el o putere suplimentară, o putere suplimentară a voinței, brusc creionul ar deveni un organism vegetal. Cu și mai multă putere, ar deveni o entitate vie până când în cele din urmă ar deveni om. Există unii care cred că, de fapt, conform teoriei lui Darwin, o astfel de evoluție este posibilă. Știm totuși că nu este posibilă, întrucât dorința nu poate evolua într-un obiect existent dincolo de ceea ce există deja în starea sa prestabilită. Dorința care se află într-un obiect se manifestă către exterior ca formă, dar nu i se adaugă în timpul existenței sale, este pur și simplu dezvăluită de obiect. La sperma umană, de exemplu, tot ceea ce este necesar pentru a crea o persoană adultă este inclus în ea. Nu este posibil ca un nivel al dorinței să iasă dintr-un alt nivel și să evolueze dintr-o esență diferită. De aceea, mineralul, vegetalul, animalul și vorbitorul sunt clar definite și nu se pot schimba. Atât Ari, în Pomul vieții, cât și Baal HaSulam, în a treia parte a cărţii sale Studiul celor Zece Sfirot, ne spun că există încă niveluri vegetale, animale și vorbitoare și că există unele discernăminte între ele, cum ar fi coralii care sunt între nivelurile mineral şi vegetal, sau așa-numita „Kelev haSade” (descrisă în Talmud) care se află între nivelul vegetal și cel animal, sau o maimuță …
Desenul No. 6
Aceste niveluri sunt, de asemenea, niveluri permanente, numai că sunt intermediare. Dacă vom căuta de exemplu la nivelul de animal, oricâte creaturi există, toate își au locul aici, de la cea mai mică furnică sau o broască, un leu și așa mai departe, până ajungem la maimuță. Maimuța poate fi la granița dintre animal și om, dar nu se poate schimba niciodată, nu poate merge în sus sau în jos. Trebuie să rămână la nivelul său.
Puteți lua orice animal și, prin antrenament, să-i adăugați tot felul de obiceiuri, dar prin asta nu dezvoltați în el nicio dorință suplimentară. Deci, nu faceţi această confuzie. Lucrăm întotdeauna numai cu externalitatea, cu ceea ce este deja definit de natură și nu se poate schimba niciodată. Pot exista multe mutații, tot felul de forme exterioare, dar nu putem schimba niciodată dorința. Există o dorință, iar dorința determină proprietățile, şi în aceste proprietăți determină atributele externe ale Materiei, adică Formele Materiei. În Înțelepciunea Cabala aceasta se numește „Materie, și formă îmbrăcată în materie”. Forma abstractă și esența nu le discutăm. Deci întreaga discuție este despre dorință. Citim în „Prefață la Înțelepciunea Cabala” că întreaga creație, inclusiv orice putem numi, cu excepția Luminii – Lumina Superioară, care este ceea ce numim Creatorul – este dorință. Orice altceva în afară de dorință este Forța Superioară. Ea determină dorința și noi o numim Creator.
Deci, există un câmp energetic, pe care îl numim „Forța Superioară”. De ce este „Superioară”? Este „Superioară” întrucât din ea emană dorința – ea precede dorința. De aceea o numim Creator. De unde știm despre asta? Cabaliștii, care și-au dezvoltat dorința la acest nivel de percepție, ne-au spus despre asta. Individul poate dezvolta dorința în consecință și poate descoperi că nivelul vorbitor include multe niveluri de dorințe în întreaga umanitate. De obicei vorbim despre o structură piramidală. Există mulți oameni cu dorințe simple și foarte puțini cu dorințe ridicate, unice.
Cu toate acestea, schimbarea dorinței în interiorul unui individ și dezvoltarea acesteia nu este legată de acest lucru. Fiecare individ trebuie să își rectifice și să-și dezvolte propria dorință. O astfel de acțiune este suficientă pentru a deveni inclusă în Adam haRişon, întrucât în cadrul acestei structuri a lui Adam haRişon fiecare trebuie să își rectifice relația cu restul dorințelor din jurul său. Există cinci părți ale acestei structuri – Keter, Hochma, Bina, ZA și Malchut. Dacă aparțin unei anumite părți, trebuie să-mi rectific relația cu toate celelalte părți ale lui Adam haRişon de unde mă aflu. Trebuie să devin o parte integrantă rectificată, care acționează corect în cadrul structurii și să le ofer tuturor celorlalți orice au nevoie de la mine, la fel ca o celulă sănătoasă din trupul uman.
Desenul No. 7
Un ochi nu are de făcut decât să primească lumină și să o transfere în interior. Nu-i pot adăuga alte funcții pentru care nu este destinat, dar dacă funcționează corect, atunci întregul trup se bucură de el, la fel ca atunci când toţi funcționăm corect, şi fiecare dintre noi se bucură de sănătatea întregului corp al lui Adam haRişon, Lumina fiind revelată în întregime. Dorințele individuale nu pot fi schimbate și de aceea, și în această lume, așa cum am discutat anterior, diseminarea ar trebui să fie pasivă. Ar trebui să li se arate oamenilor că este posibil să ne rectificăm, să ne revelăm sufletul. Educația ar trebui să aibă loc doar prin exemplu, dând un bun exemplu. Individul va înțelege cât de mult poate, dar nimeni nu ar trebui să fie constrâns cu nimic. De aceea, etica și educația, potrivit Înţelepciunii Cabala, sunt opuse între ele.
Desenul No. 8
Aceluia care începe să se dezvolte spiritual nu ar trebui să i se spună nimic. El trebuie să vadă diverse exemple despre modul de alegere a dezvoltării prin libera alegere. Nu putem schimba dorința, individual trebuie să aleagă singur cum să-şi dezvolte dorința. Nu poate exista niciun mijloc de constrângere din afară decât prin exemplu. Alegerea trebuie să fie una interioară. Dezvoltarea este a „omului” în „mediul său”. Modul în care omul își folosește mediul determină utilizarea dorinței sale. Dorința omului, proprietățile sale, sunt date de la naștere, dar prin utilizarea mediului, omul poate ști mai bine cum să-și dezvolte atributele.
Desenul No. 9
Întrebare: De ce nu i se deschide Lumea Superioară individului în timp ce este încă implicat în plăcerile acestei lumi, precum și în Lumea Superioară?
Nu am spus niciodată că ar fi așa. Este scris că „oricine este mai măreţ decât prietenul său, înclinația lui rea este mai mare decât el”. De asemenea, este scris că, din momentul distrugerii templului, aromele lumilor BYA au rămas doar pentru sufletele înălțate, pentru cele complet neprihănite. Deci nu este adevărat.
Dimpotrivă, lumea noastră nu devine inferioară pentru cei care se ridică, întrucât individul trebuie să aibă libertatea de a alege Lumile Superioare în timp ce se află încă în trupul său fizic. La fiecare nivel individul trebuie să folosească și trupul. Am citit împreună un articol despre de câte ori trebuie să se reîncarneze omul pentru a dobândi o formă corporală exterioară. El trebuie să continue până când trece prin toate nivelurile și ajunge la sfârșitul rectificării. De ce este așa?
Ce este aceea o „formă exterioară”? Nu înseamnă acest trup. Înseamnă cele cinci simțuri, cu toate plăcerile care pot fi revelate în ele. Prin cele cinci simțuri, individul se ridică și experiența sa se schimbă în funcție de nivelul la care se află. Deci, nu este posibil să spunem că, de îndată ce individul ajunge la cel mai mic nivel spiritual, această lume devine imediat întunecată și lipsită de valoare pentru el.
Dimpotrivă, așa cum este scris în Zohar, rabinul Şimon, înainte de a ajunge la ultimul nivel dinaintea sfârșitului rectificării, s-a simțit ca „Şimon cel din piață”.
Trebuie să înțelegem ce înseamnă „ Şimon cel din piață”. Nu este vorba de vreun comerciant din piață. Înseamnă că s-a simțit în acest fel, cu toate obstacolele cu care se confrunta, trebuind să facă libera alegere la nivelul sfârşitului rectificării, după ce a parcurs toate nivelurile și a fost în GAR de Aţilut. Starea lui nu era ceva ce noi să ne putem imagina și de aceea Rabaş a scris un astfel de articol despre reîncarnări.
Existența în trupul nostru este foarte centrală, iar trupul nostru, cu toate cerințele sale, nu trebuie neglijat. Este relația corectă, combinația corectă între lumea în care trăiește individul și spiritualitatea care îi este revelată şi care îi determină comportamentul. De aceea nimeni nu poate judeca pe altcineva după aspectul exterior, întrucât nimeni nu poate cunoaște lumea interioară a celuilalt și ceea ce este revelat acolo. Dacă l-ați fi văzut pe rabinul Şimon în momentul dorinței „ Şimon cel din piață”, i-ați fi văzut nivelul exterior, fără să-i cunoașteți senzațiile interioare.
Aceste probleme sunt încă prea elevate pentru noi. Vom ajunge treptat să le înțelegem. Deocamdată ne vom opri și data viitoare vom discuta despre cele trei stări, A, B și C, și vom trece în revistă întreaga noastră istorie spirituală, precum și corporală, și modul în care aceasta este dezvăluită cabalistului.
(Înapoi la pagina ÎNTELEPCIUNEA CABALA – click)