(Înapoi la pagina PRELEGERI: ORDINEA CREAŢIEI – click)
PRELEGEREA 1
Subiectul despre care aș vrea să vorbesc este percepția noastră asupra realității.
Vrem să cunoaștem lumea în care trăim, deoarece fără să o cunoaștem nu suntem capabili să progresăm, să supraviețuim sau să ne bucurăm. Întrebările se trezesc în interiorul unei persoane chiar și atunci când se simte bine. De asemenea, întrebările se trezesc în noi pentru că ni se întâmplă lucruri rele din toate direcțiile. Poate că lucrurile sunt dificile, de aceea trebuie să punem lucrurile în ordine; vrem să avem mai mult succes. Toate aceste întrebări – curiozitatea din interior și întrebările care decurg din dorința noastră de a înțelege mai bine lumea – toate acestea ne determină să cunoaștem realitatea în care trăim.
Examinăm această realitate la fel ca un copil mic, mergând prin cameră, analizând lucrurile. La fel ca și copilul, creștem din ce în ce mai în vârstă și apoi trecem la crearea unor instrumente diferite. Dezvoltăm tot felul de mijloace pentru a ne examina pe noi înșine și lumea din jurul nostru.
Toată realitatea este alcătuită din două părți – eu și tot ceea ce există în afara mea.
Există cei care spun: „Mai bine mă dezvolt și mă schimb și atunci lumea din jurul meu se va schimba ca urmare a acestui fapt. O voi percepe diferit. Mă voi liniști și așa mă voi acorda pentru a o vedea mai bine ”. Și sunt cei care spun: „Nu te schimba; pur și simplu mergeți așa cum sunteți, știți, rupeți-l, ca să spun așa – faceți-l astfel încât să vi se potrivească ”. Putem constata foarte clar că, indifferent cum, nu ne descurcăm prea bine, indiferent care ar fi motivul.
Ne referim la starea cea mai bună în care am putea să ne găsim, cea în care să fim într-o relaţie convenabilă cu lumea, ca la o stare de „echilibru complet” cu aceasta, adică a fi într-o stare de deplină egalitate de forțe, dorințe și gânduri. O stare a existenţei care îmi revelează faptul că tot ce este în mine – dorințele, gândurile și intențiile mele – există și în lumea din afara mea; adică toată lumea mă înțelege și toată lumea vrea aceleași lucruri ca și mine. Aceasta este ceea ce se numește o stare de „echilibru complet”. Nu există o stare de perfecţiune mai înaltă decât aceea de a te simți în echilibru complet cu lumea.
Este precum un făt în pântecele mamei sale. Totul este destinat să aibă grijă de el și să fie alături de el; se simte la fel, interiorul și exteriorul, în mod transparent. Nu are nevoie de niciun fel de rezistență, de ridicarea unor ziduri de protecție, sau altceva. Asta este ceea ce căutăm cu adevărat.
În știință, acest lucru se numește „homeostazie”. Homeo înseamnă „similar” și stazie înseamnă „stare”, adică egalitate, constanţă a stărilor, spre care sunt tinde orice ființă vie, planta, animalul și cu siguranță omul.
Tindem către o astfel de stare, cu fiecare nivel de conștiință, rațiune, materie, lichide și gânduri. Fiecare nivel al materiei, indiferent dacă este mineral, vegetal, animal sau uman, dorește egalitatea de formă cu lumea din jurul „Eu-lui”.
Pentru a afla cum să ajung la a fi în egalitate de formă, să mă egalizez cu natura și să ajung la alipire cu lumea din jurul meu; astfel încât toată lumea să știe și să își dorească tot ceea ce fac eu; pentru ca toată lumea să gândească la fel ca mine și să nu aibă nimic împotriva mea, ca atunci când sunt impuse asupra mea sau în afara mea unele lucruri; pentru ca totul să fie agreabil și pașnic – trebuie să știu cine sunt eu, ce anume exact este lumea din jurul meu și cum să realizez ceea ce numim echivalenţa de formă. Iar asta este ceea ce constituie obiectul Înțelepciunii Cabala.
Cabala ne învață cum să ajungem la liniște – o stare în care senzaţiile mele referitoare la lumea din afara mea și din interiorul meu sunt în pace totală unele cu celelalte, în deplină perfecțiune.
Toate cercetările noastre despre lume și despre noi înșine sunt făcute de știință. Și avem multe mijloace, metode și instrumente pe care le dezvoltăm în continuare în acest scop.
An de an și de la generație la generație progresăm din ce în ce mai mult în cercetarea noastră. Am ajuns, însă, să ne dăm seama că, deși toată lumea dorește să dobândească o anume formă de perfecțiune și liniște, să fie confortabili și să se simtă bine, ajungem să fim în starea opusă, chiar dacă mijloacele noastre devin aparent mai dezvoltate de la un an la altul .
Deci, unde se află problema? Toată lumea își dorește binele, toţi şi fiecare în parte în această lume. Asta este tot ceea ce dorește omul. Problema este că nu cunoaștem realitatea universală, cum se comportă aceasta sau ce este de fapt. Nu știm cum este construită, cum ne afectează, cu ce anume trebuie să ne echivalăm, să ne apropiem, să ne conectăm și să ne alipim.
Problema noastră constă în faptul că ne lipsesc instrumentele adecvate – instrumente mai fine – indiferent cât de adânc pătrundem în substanță pentru a înțelege natura: natura noastră și natura lumii exterioare. Suntem încă incapabili să aflăm ce își dorește natura, pentru ce este ea aşa cum este, care este scopul fiecărui nivel, al fiecărei celule și al fiecărei părţi a realității.
Există cercetători care investighează materia în forma sa exterioară: solidă, gazoasă și lichidă. Și sunt cei care se adâncesc mai profund în substanță, în molecule și chimia dintre ele. Există cei care pătrund în atomi și subatomi la nivelul lor cel mai lăuntric și îi cercetează. Și apoi sunt cei care sunt mai avansați și spun că toate aceste lucruri sunt ascunse, necunoscute și de neînțeles dincolo de un anumit nivel al profunzimii. Ei sunt complet incapabili să înțeleagă exact ce se întâmplă.
Acest lucru nu are nicio legătură cu lipsa lor de instrumente, ci cu faptul că omul este creat în așa fel încât să nu poată înțelege mai mult decât nivelul de care am vorbit. De ce? Pentru că înțelegerea realității de către om are loc pe diferite planuri – planul imediat, în care el pur și simplu există în realitate și simte că face ceea ce dorește cu realitatea; un plan interior – în care simte deja că realitatea face ceea ce dorește cu el; și planul cel mai profund, lăuntric – unde începe să înţeleagă că nu este nimic în afară de faptul că el însuși creează realitatea și că realitatea este un fel de replică a lui.
Acest tip de percepție este deja subiectul cercetării multor oameni de știință moderni care ne spun că există un fel de limită, dincolo de care înțelegerea realității noastre devine inaccesibilă.
Și exact aici se întâlnesc de fapt științele și Înțelepciunea Cabala. Ceea ce înseamnă că există astfel de metode de cercetare care ne permit să pătrundem direct în cauza lucrurilor, în sursa lor și să înțelegem complet raţiunea existenței lumii – ceea ce vrea lumea de la noi – și modul în care putem să fim în pace și liniște cu ea. Iar cei care au cercetat-o deja și ne împărtășesc concluziile lor ne spun lucruri magnifice.
În primul rând, ei spun că substanța din jurul nostru nu este doar materie, ci gândire; este dorința, dorința universală. Ei spun că această dorință universală este atotcuprinzătoare, învăluind întreaga realitate și că scopul acestei legi universale a realității este de a fi benevolentă cu toată lumea, cu toate părțile realității Dar şi că această materie din care este făcută realitatea – fie că este vorba de nivelul mineral, vegetal, animal sau uman – trebuie să facă, totodată, un pas înainte către această forță binevoitoare, către acest gând, pentru a se egaliza cu forma sa, pentru a se alipi la ea, pentru a o înțelege, a o simți și a se conecta cu ea.
De aceea această Înțelepciune se numește Cabala (care înseamnă „a primi”, în ebraică), întrucât ne permite să înţelegem cum să „primim” din realitate aceeași aptitudine și, astfel, să reflectăm înapoi către ea propria noastră aptitudine. Această apropiere de revelarea adevăratei realități se face la diverse niveluri numite lumi.
Așa cum cercetătorii sunt capabili să pătrundâ din ce în ce mai adânc în materie folosind microscoape, sau să ajungă la distanţe din ce în ce mai mari folosind telescoape, tot așa și cei care explorează realitatea, prin Înțelepciunea Cabala, sunt capabili să pătrundă în substanță, în acest gând, în realitate.
Aș merge chiar mai departe şi să spun că procesul de explorare a realității în sine este o adevărată aventură, întrucât individul începe să simtă și să-și vadă propriul trecut și viitor datorită unei realizări bruște că nu există timp, ci toate aceste lucruri sunt în prezent. Este ca și cum s-ar mișca înainte și înapoi de-a lungul axei timpului, chiar și dincolo de timpul său actual.
El își dă seama că toate părțile realității actuale, toți oamenii din jurul său trăiesc în funcție de un anumit ritm al timpului și că este capabil să parcurgă în decurs de un an, distanța câtorva mii de ani sau să se întoarcă înapoi o mie ani, în câteva secunde. De aceea acești oameni, care sunt capabili să facă aceste salturi în timp, sunt numiți profeți. Nu pentru că au o imaginație sălbatică, ci pentru că au avansat mai multe niveluri și sunt capabili să participe la acele situaţii la care umanitatea va ajunge în cele din urmă. Astfel, ei ne explică cum par să se simtă. De asemenea, pot deveni buni istorici, coborând la situații din trecut, trăind în toate aceste stări și povestindu-ne despre ele.
În același mod, putem citi în cărțile de Cabala despre Avraam, care obișnuia să meargă de aici acolo, întâlnindu-se cu cutare şi cutare, spunând asta și făcând asta. De unde știu ei?
E simplu. Acel cabalist, investigând, a făcut o mișcare inversă pe axa timpului, ajungând în aceeași situație în care se afla Abraham, la același nivel, în aceeași stare și ne-a vorbit despre acea realitate pentru că a asistat la toate aceste lucruri, în detaliu. El poate înregistra de fapt toate impresiile sale de acolo și ni le poate transmite. Singura problemă constă în capacitatea noastră de a le înțelege corect, întrucât nu suntem prezenți în aceeași aventură, în aceeași emoție.
Pe lângă capacitatea lor de a se mișca înainte și înapoi în timp, ei descoperă și forțe suplimentare care există în realitate. Nu degeaba legendele scriu despre spirite, demoni și îngeri. Toate aceste forțe există. Prin urmare, un cabalist, care se adâncește în cercetarea naturii, începe și el să înțeleagă care sunt aceste forțe. Se conectează cu ele, le folosește, profită de ele în beneficiul nostru, în beneficiul dezvoltării sale personale și a dezvoltării noastre universale, și apoi ne spune totul despre ele.
Către ce mă îndrept cu asta? Demararea acestei căutări în explorarea realității, deși dificilă, ne captează tot sufletul, sinele nostru interior și ne umple cu tot ceea ce există. Și apoi omul care explorează realitatea, descoperă și la ce trebuie să ajungem și motivele problemelor în fiecare generație și în fiecare situație. Adică aceasta nu este doar cercetare teoretică, un fel de știință pură, ci este totodată practică și relevantă pentru momentul adecvat în timp și situația în care se află omul.
Înțelepciunea Cabala este menită să-l ajute pe om. Cum îl ajută ea mai precis? Mai întâi de toate, relevând trecutul și viitorul care îi arată atributele cu care a coborât în această lume, cu mai multe vieți în urmă, și calea pe care trebuie să o urmeze. Și apoi, văzând ambele capete ale acesteia, omul este capabil să descopere cea mai bună modalitate de a se mişca între ele.
Și în orice situație ar examina de-a lungul acestei axe temporale, el este capabil să vadă ce forțe îl influențează și îl afectează, de ce trebuie să se căsătorească cu această femeie și să aibă acești copii. Totul este predeterminat. Nu există surprize, însă totul își are originea în ceea ce numim Reşimot (amprente, reminiscenţe, gene spirituale) ale celor mai lăuntrice pregătiri, exact așa cum descoperă astăzi oamenii de știință.
Putem vedea asta chiar că în lucrurile cele mai simple, cum ar fi o pereche de gemeni separați la naștere. Treizeci de ani mai târziu, îi vedem unul dintre ei în Australia și pe celălalt, să zicem, în Norvegia. Ambii căsătoriţi cu soţii având același nume, nu-I aşa? Dând aceleaşi nume copiilor lor, ați auzit despre asta, nu-i așa, despre cazuri ca acestea? Alegând aceeaşi profesie și chiar locuind în case având același număr; este pur și simplu uluitor. De ce este asta? Pentru că nu suntem familiarizați cu realitatea și, prin urmare, suntem incapabili să facem legăturile dintre toate aceste evenimente.
Dar ce face ca aceste lucruri să se întâmple? Este faptul că atributele noastre determină tot ceea ce ni se întâmplă, în cadrul fiecărei situații din viața noastră.
În psihologie, de exemplu, este un fapt bine cunoscut, că există oameni care primesc întotdeauna capătul scurt al bățului, iar pentru alții este exact opusul. Individulîși creează propriul destin într-un mod primitiv și simplu. Cu toate acestea, dacă are capacitatea de a se cunoaște atât pe sine cât și forțele care îl afectează, el este atunci capabil să abordeze toate aceste situații din timp. El nu poate scăpa complet de destin, dar se poate pregăti pentru acesta. Cee ace înseamnă că el va trbui să treacă prin anumite situații.
Cum poate evita unele dintre aceste situații? În fiecare situație, el trebuie să învețe ceva, să dobândească ceva pentru a fi pregătit să atingă scopul viitor. Astfel, dacă știe deja ce trebuie să dobândească în fiecare situație, tipul de cunoaştere, experiența, impresiile rele și impresiile bune, atunci se pregătește dinainte, astfel încât realitatea însăși să se schimbe.
Există un articol frumos despre acest lucru, scris de Baal HaSulam numit Revelarea și ascunderea Feței – Fața Creatorului – în care afirmă că, în funcție de nivelul abilitate al unui om, în a schimba această lege universală a realității, şi a aduce în faţă ce este în spate (adică în bine din rău) el este capabil să vadă lumea și tot ce se întâmplă cu el într-o manieră complet inversată.
Acum am ajuns să abordăm cealaltă parte a lucrurilor. Înțelepciunea Cabala nu este destinată a fi folosită ca o cunoaștere științifică pură a realităţii, unde se pot purta discuții interminabile despre ceea ce poate fi găsit în acele lumi, ci cu totul altfel. Noi putem schimba acele lumi. Ne putem ridica deasupra lor și să devenim cei care ne determinăm destinul de zi cu zi, pe lângă faptul că ne aflăm într-o stare mai presus de orice altceva.
Și toate evenimentele și forțele care ne presează și ne împing sunt acolo doar pentru o singură raţiune – să ne aducă într-o stare în care să putem guverna realitatea.
Ce înseamnă a guverna? Înseamnă să ajung la o stare de echilibru complet în interiorul realității, în fiecare moment al existenței mele în această realitate. Trebuie doar să descoperim ce înseamnă a fi într-o stare echilibrată.
(Înapoi la pagina PRELEGERI: ORDINEA CREAŢIEI – click)