LECH LECHA (Ieşi din ţara ta)

(Geneza, 12:1 – 17.27)

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)

rezumatul pERICOPEI

Porțiunea Lech Lecha (Ieşi din ţara ta) începe cu Avram căruia i se spune să meargă în ţara Cannanului. Când Avram ajunge în Canaan, foametea îl face să coboare până în Egipt, unde slujitorii lui Faraon o iau pe Sarai, soția lui. În casa lui Faraon, Avram o prezintă ca fiind sora lui, temându-se pentru viața ei. Creatorul îl pedepsește pe Faraon cu infecții și boli și el este forțat să i-o dea înapoi lui Avram pe Sarai.

Atunci când Avram se întoarce în țara Canaanului, va izbucni o luptă între păzitorii cirezilor lui Lot și cei ai cirezilor lui Avram, aşa că drumurile lor se vor despărţi.

Izbucneşte un război între patru dintre regii care conduceau în Babilon și cinci regi din țara Canaanului. Lot este luat captiv și Avram se hotărăște să-l salveze.

Creatorul face un legământ cu Avram – „legământul între părți”) – care consfinţeşte promisiunea Creatorului de a continua legământul cu descendenții săi și promisiunea că ei vor moșteni pământul.

Sarai nu poate avea copii, așa că i-o oferă lui Avram pe slujnica ei, Hagar, care le naşte un copil pe nume Işmael.

Avram face cu Creatorul legământul circumciziei și primeşte poruncă să se taie împrejur el şi toți bărbații din casa lui. Numele lui se schimbă din Avram în Avraam, iar numele soției lui se schimbă din Sarai în Sara.

La sfârșitul porțiunii, Creatorul în promite lui Sara că va avea un fiu al cărui nume va fi Isaac.

COMENTARIU

Toate poveștile din porțiunea pe care o citim se întâmplă în noi. În percepția corectă a realității, această lume nu există, şi nici istoria, geografia sau poveştile din această porțiune. Toate acestea sunt întâmplări care se petrec în interiorul nostru.

Înțelepciunea Cabalei explică faptul că percepția realității este o chestiune profundă, care se referă la psihologia cea mai intimă, la simțurile noastre și la structura noastră psihică.

Tora descrie în mod onest calea pe care am evoluat. Toți și toate cele descrise reflectă forțele noastre mentale. Avraam, de exemplu, este tendința de a evolua spre spiritualitate, dorința de a se apropia și de a descoperi Creatorul.

Povestea lui Avraam în Babilon reprezintă în realitate revelația faptului că există o singură forță care conduce lumea dar și naşterea dorinței de a descoperi acea forță. Aceia dintre noi care doresc să descopere cine ne dirijează soarta și de ce, sau îşi pun întrebarea: „Care este sensul vieții mele?” se află în acelaşi punct de pornire ca și Avraam, iar forța lui Avraam este vie și lucrează în lăuntrul lor.

Avraam și-a dat seama că trebuie să evolueze către următoarea stare. De fapt, el a simțit Natura împingându-l înainte, spunându-i: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău, şi vino în țara pe care ți-o voi arăta.” Acolo îţi vei găsi echilibrul și vei putea să te împlineşti.

Maimonide și alți cabaliști au scris că așa s-a mutat Avraam în țara Canaanului cu întreaga sa familie și cu miile de oameni care au părăsit Babilonul împreună cu el și pe care el i-a stabilit ca fiind „casa lui Avraam”. Când Avraam a ajuns în ţara Canaanului, el a ajuns la o nouă dorință, numită „Canaan”.

Cuvântul Eretz provine din cuvântul Ratzon (dorință). Avraam a descoperit că această dorință nu-l ridicase suficient; îi era foame și nu știa ce-l va susține și-l va menține în acest punct al țării Canaan. Deoarece acesta era un pământ al dăruirii, iar el nu era încă într-o stare în care putea să dobândească dăruirea, s-a creat o nouă situație, obligându-l să devină atașat voinței de a primi. Asta l-a făcut să coboare către Egipt.

O dorință mare a apărut în acest moment, în care ajungi să simţi că ai făcut mai mulţi paşi cu egoismul crescând, pentru că ego-ul suferă o mutaţie de la starea de „Babilonul nu este suficient”. Pe măsură ce egoismul crește, el cere satisfacție. Dar acest lucru stârnește teama că, dacă ar trebui să lucrezi cu egoismul cu intenția de a dărui („Avraam”), nu va fi suficient pentru a persista și astfel  s-ar putea să distrugi intenția.

Acesta este motivul pentru care oamenii nu sunt dispuși să lucreze cu egoismul lor, cu obstrucția care crește în ei. Dorința din interior îţi spune: „Aceasta este sora mea, nu soția mea”. Devii astfel gata să te abții complet de la întreaga dorință, numită „Sara”, și rămâi numai în intenția de a dărui, numită „Avraam. „

Din cauza egoismului noastru crescând, ne lipsește sentimentul de împlinire. În schimb, ne simțim din ce în ce mai incompleţi și goi. „Faraon” este starea imprimată în noi, care întreabă: „Ce-mi iese mie din treaba asta?” Se pare că starea actuală este mai rea decât cea în care eram înainte, de aceea Faraon îi spune lui Avraam să-și ia înapoi dorința („Sara”) pentru că dorea să rămână în corporalitate, așa cum era, în timp ce această dorință, Sara, era o prelungire a spiritualităţii.

Aceste două părți din noi se află într-o luptă constantă. Ele alternează: în primul rând, Avraam crește și scade, pentru ca apoi Faraon să crească și să scadă. Seamănă cu modul în care mergem, păşind cu piciorul drept, apoi cu piciorul stâng. Există o mică diferență între modul cum numim aceste două laturi ale noastre pentru că ele capătă nume diferite la grade diferite.

Când Avraam și anturajul său s-au întors în țara Canaanului, a apărut o problemă între păzitorii cirezilor lui Lot și cei ai cirezilor lui Avraam. Cuvântul Lot înseamnă „blestem”. Întrebarea este de fapt: „În ce direcție trebuie să apuci, în direcția în care scopul este de a primi sau în cea în care scopul este de a dărui?” Când ne confruntăm cu această alegere, suntem dezorientaţi și nu știm ce să facem. Despre asta este vorba în cearta privind păşunile şi adăpătorile din povestea lui Lot, care descrie opţiunea de a face distincţia între cele două forțe – cea de a primi și cea de a dărui.

Această poveste ne învață că în timpul evoluţiei noastre spirituale există multe situaţii în care trebuie să privim în egoismul nostru și să înţelegem cum creşte în noi.

Și totuși, dacă trebuie să nu fim de acord cu direcția răului, în acelaşi timp trebuie să ne abținem să o distrugem. Mai curând ar trebui să ne reținem de la ea, așa cum Avraam s-a reținut faţă de Lot, cel care mai târziu l-a salvat din Sodoma.

Acestea sunt schimbări care se produc în interiorul nostru. Folosim Kelim (vasele) noastre rele, precum și pe cele bune, adică ne folosim calitățile noastre bune și calitățile noastre rele, precum și toate gândurile noastre deoarece învățăm din ele.  

Când Avraam încheie cearta cu păzitorii cirezilor lui Lot, el porneşte război cu cei patru regi care trăiesc în țară. Încă o dată vedem că, pe măsură ce ne dezvoltăm, ne aflăm într-o continua luptă. Regii sunt marile noastre forțe, marile noastre dorințe. Ele nu ne permit să intrăm în țara Canaanului și să înconjurăm Canaanul. De aceea, atunci când dorim să atingem un anumit nivel spiritual în care începem să-L simțim pe Creator, precum şi forța comună a Naturii, eternitatea și perfecțiunea din Natură, acei Malchut, acei „regi”, se pun în calea noastră, blocându-ne-o.

În urma acestui război, Creatorul I se înfăţişează lui Avraam și îi spune că face un legământ cu el. El îi promite că acest pamânt va aparţine cu adevărat calităţii lui Avraam, care va creşte şi se va dezvolta peste calitatea lui Faraon, a războaielor şi deasupra lui Lot.

Acum această calitate este suficient de puternică pentru a permite intrarea în țara Canaanului. Aceasta este calitatea care face posibilă atingerea scopului Creaţiei, revelaţia Creatorului şi dobândirea adeziunii (Dvekut) cu Creatorul.

Pentru a atinge gradul următor, anume contactul cu Creatorul, avem nevoie de o forță care să „genereze” acel nivel. Noi suntem aceia care generăm noi stări, dar voinţa de a primi, care este „Sara”, încă nu poate fi acea forţă generatoare deoarece se află în calitatea lui Avraam. Calitatea lui Avraam este încă slabă în intenția sa de a dărui și nu ne poate elibera de voința de a primi. O poate face, totuşi, cu linia dreaptă, cu forța dreptei, dar numai cu acea parte a acesteia numită „Hagar”. Vlăstarul acesteia este „Işmael”, o forță care aparține dreptei lui Bina, numită Klipa (coaja) dreptei.

În cele din urmă, în urma legământului și a numeroaselor corecții, Avraam ajunge într-o stare în care poate lucra și cu Sara, voința generală de a primi. Este atunci când Sara naște, de unde şi acea marea bucurie reflectată în porțiune.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Lui Avraam i se spune să plece din Babilon către Canaan. Ce înseamnă să te miști de la o dorință la alta și ce înseamnă să fii în țara Canaanului?

Suntem într-un proces de schimbări constante, numai că nu suntem conștienți de acest lucru. Tora vorbește despre schimbările prin care trecem în mod conștient, după ce am decis că într-adevăr ne dorim să ne schimbăm dorințele. Voința de a primi a fost în întregime substanța noastră și trecem de la o dorință la alta, de la un loc la altul. Există o zicală care spune că: „Dacă schimbi locul, schimbi norocul.” Un „loc” este dorința din care observăm lumea. Dorința este totul; este temelia de la care pornim fiecare acțiune.

Fiecare nume sau cuvânt menționat în Tora înseamnă de fapt o dorință. În înțelepciunea Cabala, vorbim despre Aviut (grosimea), Masach (ecranul) și Reshimot (amintirile) care determină starea sufletului, Neshama. Și aici vorbim de aceleași schimbări prin care trecem, cu excepția faptului că terminologia este diferită.

„Ieşi, du-te” înseamnă că trebuie să simțim întotdeauna că începutul drumului este Yesod (temelia) și evoluăm tocmai atunci când trecem de la o stare la alta. Trebuie să ducem la bun sfârşit aceste instrucțiuni și să trecem de la o stare la alta până când ajungem la sfârșitul corecției noastre. De aceea „ieși, du-te” este acţiunea pe care Creatorul așteaptă să o îndeplinim.

Aceasta înseamnă că putem merge mai departe numai dacă înțelegem că schimbarea se poate face numai prin unitate. Întreaga diferență dintre nivelurile spirituale este gradul de conexiune pe care îl realizăm, ceea ce ne permite să conectăm toate elementele din lăuntrul nostru pentru a ne atinge scopul.

Nimic nu este creat fără un motiv. Avem nevoie de toate puterile noastre mentale, inclusiv de Faraon, Lot, cirezile lui Avraam, cirezile lui Lot, regii din țară, Balaam, Balak, Haman, cei răi și cei drepți. În cele din urmă, Tora ne învață cum să conectăm toate puterile noastre mentale și să devenim un întreg ca individ.

Care este sensul țării Canaan în ceea ce privește dorințele noastre?

Canaan este o țară care exista înainte de țara Israelului. Este unul dintre grade, cel dinaintea țării lui Israel.

Este un om deja în drum spre spiritualitate dacă s-a trezit punctul din inima lui?

Da. Odată ce punctul se trezește în inima omului, el nu poate rămâne în Babilon. El trebuie să părăsească Babilonul și să urce până la pământul Canaanului. El evoluează împreună cu cei care i se alătură – cu acele dorințe cu care se poate lucra – și se ridică la un alt grad, unde gândește în direcția dăruirii și a milei (Hesed), în direcția pe care o simbolizează Avraam.

Din Zohar: Ieşi şi Du-te, pentru a Te Corecta.

Din momentul în care Creatorul a văzut trezirea și dorința lui, El i S-a descoperit imediat și i-a spus: „Ieşi şi du-te”, să te cunoști și să te corectezi. Înseamnând că ar trebui să înceteze a cântări forțele superioare dar să ridice MAN și să prelungească un Zivug înalt pe Masach-ul care i-a apărut, prin care el va fi răsplătit cu prelungirea lui Da’at pentru el însuși și astfel corectându-se. (Zoharul pentru toti, Lech Lecha (Ieşi din ţara ta), punctul 28)

Atingerea unui nivel mai înalt se realizează prin Aviut (grosimea) noii dorințe și prin intenția aplicată acestei dorințe. Dacă omul realizează un Zivug de Hakaa (cuplarea prin lovitură), dobândeşte revelarea luminii superioare la gradul la care a fost făcută cuplarea (Zivug).

Ce înseamnă că Creatorul „a văzut trezirea” lui?

Un om primește trezirea din planul general al creației. Fiecare dintre noi are un moment în care începem să ne trezim. “Motorul” general al tuturor sufletelor funcţionează precum un contor și emite ordine pentru fiecare. Deodată, te trezești, ai o dorință și ești dirijat. Ești trezit la spiritualitate o dată, de două ori sau poate de trei ori în viață și trebuie să răspunzi; trebuie să preiei inițiativa și să începi să evoluezi pe cont propriu.

Ce se întâmplă atunci când omul descoperă că nu mai poate evolua?

Când deodată începi să simți că nu mai poți să evoluezi în spiritualitate, înseamnă că din nou cazi în dorința egoistă („Faraon”). Cobori din nou în Egipt.

Totuși, asta este ceea ce trebuie să se întâmple. Trebuie să-ţi amplifici egoismul pentru a evolua, pentru că la asta se rezumă totul. Aceasta este întreaga substanţă a Creației – marea voință de a primi. Fără Faraon, nu vei putea ajunge la Muntele Sinai.

Trebuie să ai un „munte” de rău și de ură, pe care l-ai luat de la Faraon. Toată dorința care a apărut în tine a devenit un munte în jurul căruia vei simți ura față de ceilalți. Când ajungi în acest punct, îţi spui: „Trebuie să am Tora; nu am de ales; trebuie să am forța care să mă corecteze, care este numită „Lumina Reformatoare”.

„Evoluţia se petrece întotdeauna în două direcţii: pe de o parte este dorință egoistă din ce în ce mai mare; pe de altă parte este intenția de a dărui.

Care este Klipa dreptei, și de ce a dat naştere unei Klipa Avraam, calitatea lui Hesed?

Calitatea lui Avraam este abia la început; nu este complet corectată. Adică, este dorința ta inițială, care este limpede, lipsită de Aviut. Când conectezi Aviut cu tine însuţi, pentru a evolua, dreapta și stânga se conectează prin faptul că-ţi controlezi dorința. Trebuie să fii atent cu care dorințe poţi lucra și cu care dintre ele încă nu. Acestea din urmă vor fi corectate atunci când ajungi la grade superioare ale evoluţiei.

Mai mult, prin faptul că i se naște fiul cu dorința sa parțială, numită Hagar, condițiile se schimbă. Sarai devine Sara, iar Avram devine Avraam. Acestea nu sunt numai nişte nume diferite. Prin mai multe corecții ajungem într-o stare în care ajungem să lucrăm cu o dorință nouă și diferită, cunoscută sub numele de „Sara”, și cu o intenție nouă, diferită, cunoscută sub numele de „Avraam”, care împreună împlinesc începutul națiunii.

Este Isaac începutul națiunii?

Nu numai Isaac. Există trei linii: linia stângă, cea dreaptă și cea mijlocie, care este Israel. În plus, există două Klipot (coji): Işmael în dreapta și Esau în stânga. Nu înseamnă că sunt complet greşite, ci numai că, în timp, și ele vor fi corectate.

Klipa din dreapta, Işmael, încă luptă împotriva tuturor, chiar și astăzi.

Va rămâne așa până la sfârșitul corecției, până când ne vom amesteca și ne vom uni cu toții.

Are circumcizia seminificaţia „tăierii” în dorință?

Da, dar circumcizia este mai mult decât numai tăierea; este vorba de asemenea de Klipot, care sunt dorințele cu care nu poți lucra. Deocamdată, ele sunt Klipot până să devină Kedusha (sfințenie). Problema este în tine; nu poți lucra cu dorințe atât de intense cu scopul de a dărui, pentru că dacă primești plăcere, o vei lua pentru tine în loc să o dai altora.

Ce înseamnă să faci un legământ cu Creatorul?

A face un legământ cu Creatorul înseamnă că vei îndeplini orice obligaţie necesară. Legământul este o reorganizare lăuntrică specială, care îţi permite – împreună cu propriile forţe – să dobândeşti o stare în care nu vei face niciodată greșeli, la toate gradele care vor urma, cu condiția să respecţi anumite principii.

Creatorul mă va ajuta în baza legământului?

Legământul înseamnă că Creatorul te ajută. Creatorul este Natura. „Eu, Domnul, nu mă schimb” înseamnă că de acum înainte vei recunoaște un anumit principiu. Dacă te ţii de el, ţi se garantează faptul că vei evita orice greșeli, orice abateri și orice păcate. Evoluţia ta spirituală te pregăteşte mereu pentru un alt grad de care nu ai cunoştinţă. Prin urmare, trebuie să fii sigur că atunci când evoluezi, nu vei eșua. Legământul este forța care te duce în siguranță de la un grad la altul.

Există două legăminte: legământul între părţi și legământul tăierii împrejur. Circumcizia a devenit un principiu iudaic în lumea corporală și constituie o poruncă până în ziua de azi. Unii spun că este o tradiție barbară.Care este rădăcina spirituală a circumciziei?

Rădăcina rezidă în nevoia de a scăpa de voința de a primi pe care nu o poţi corecta. Este ceea ce facem tot timpul, inclusiv cu Sara, Hagar și așa mai departe. Pe de o parte, controlăm voința de a primi, care crește. Pe de altă parte, ne dăm seama că trebuie să „îndepărtăm” o parte din ea, similar cu terminaţia unui Partzuf. Trebuie să acceptăm faptul că, pentru moment, nu putem face față acestei părți. Despre asta este vorba şi în Mitzvot (poruncile) pozitive şi negative („fă” și „nu face”). De ce să „faci” și să „nu faci?” Pentru că există o voință de a primi pe care nu o poţi folosi.

Prin urmare, în orice situație, trebuie să faci distincția între dorința pe care o foloseşti și dorința pe care nu o foloseşti. „Locul” în care facem controlul se numeşte „Rosh (capul) Partzuf-ului”, iar acesta este controlul primar pe care trebuie să-l facem întotdeauna înainte de orice decizie.

Este prepuţul dorința pe care nu o putem folosi?

Da, prepuţul, expunerea și picătura de sânge. Toate sunt corecții care au loc în intensitatea dorinței și în natura acesteia. În prezent, nu putem lucra pentru alţii, şi nici măcar pentru noi, pentru că nu ne aflăm în spiritualitate și nu le folosim. Decizia de a te abține de la utilizarea acestora se numește „circumcizie”.

Se menționează că Lot este luat captiv. Cine l-a capturat și ce este captivitatea?

El a fost luat în captivitate de dorința egoistă a Sodomei. Sodoma, în comparație cu starea în care ne aflăm, este o stare de mare neprihănire și chiar îndrăznim să spunem: „Regula Sodomită”.

Vrei să spui că suntem mai răi decât „regula Sodomită?”

Da. Regulile sodomite sunt: ​​”Ce-i al meu să fie al meu şi ce-i al tău să fie al tău”. Nu te ating și nu mă atingi. Chiar dacă pot fura ceva de la tine, nu o voi face. Sau chiar dacă te pot folosi, o voi evita. Nu-ţi vând ceva rău şi nu te manipulez prin reclamă. Pe scurt, nu te exploatez.

„Regula Sodomită” nu sună atât de rău!

Desigur. Dacă am fi astăzi guvernaţi după regula Sodomită, ar fi un pas înainte pentru noi. Dintr-un motiv bine întemeiat, Lot a fost inclus asta. La urma urmei, el era aproape de Avraam; aceste calități nu sunt atât de diferite una de cealaltă. Avraam a venit să-l salveze, deoarece este necesară calitatea Sodomei pentru a obţine ceva pentru corecție. De aceea, când Avraam a venit la Sodoma, el a controlat dorințele ce puteau fi salvate de la ei, în timp ce restul, ceea ce nu putea fi controlat, trebuia să treacă prin distrugerea Sodomei.

TERMENI

Ieşi din ţara ta

Ieşi din dorința ta, indiferent cât de bună îţi poate părea. Trebuie să ajungi la un nouă stare, un nou grad. De fiecare dată, „Ieşi din ţara ta” indică faptul că vei fi mereu în mișcare, mereu în urcuş.

Canaan

Canaan este țara lui Israel înainte de a fi corectată pe deplin.

Foamea

„Foamea” înseamnă că nu-mi pot satisface voința de a primi dacă sunt ca un egiptean sau că nu-mi pot satisface dorința de a dărui dacă sunt ca un evreu, căutând unirea cu Creatorul.

Sora

Există mai multe nume pe care le folosim pentru a ne referi la dorința de a primi. Printre ei se numără „sora”, „soția” și „slujitorul”. Cuvântul „sora” se referă la voința de a primi pe care o poţi folosi cu împlinirea Hochma (înţelepciune), așa cum este scris: „Zi înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numeşte priceperea prietena ta. (Proverbe, 7: 4).

Slujnică și femeie

O „slujnică” este persoana care folosește dorința de a dărui pentru a dărui. O „femeie” este acea persoană care se umple cu primire pentru a dărui, şi astfel este gata să poarte copii.

Fertilitatea, nașterea

Cele două cuvinte de mai sus se referă la momentul în care dai naştere următorului tău grad, următoarea ta stare.

Legământul

Legământului este atunci când dobândeşti voință, înțelegere, simţire și sprijin, atunci când eşti ajutat să treci de la o stare la alta fără să eşuezi. Dacă ne iubim unul pe altul astăzi, facem un legământ prin care să ne susţinem tot atât de bine şi mâine.  Legământul ne ajută atunci când ne dorim cu adevărat să se întâmple mâine. Există o forță în Natură care ne ajută să ne menținem starea.

REZUMAT

Mesajul central al porţiunii este cu adevărat „ieşi din ţara ta”. Trecem de la o stare la alta numai prin schimbarea dorințelor noastre. În fiecare moment, ne examinăm și controlăm dorințele pentru a decide pe care dorințe le putem folosi și pe care încă nu, dorințele pe care ar trebui să le „anihilăm” și cele pe care ar trebui să le „îndepărtăm” de la noi înșine.

Întotdeauna analizez modul în care pot evolua prin iubire pentru ceilalţi, către iubirea pentru Creator. „Ieşi din ţara ta” este calea care mă călăuzește și este singura pe care o urmez.

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)