(Geneza, 28:10 – 32:3)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porțiunea VaYețe (Iacov a plecat), începe cu Iacov plecând de la Beer Șeva și îndreptându-se către Haran. El se oprește pe timp de noapte și visează „o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea” (Geneza 28:12). Creatorul i se înfăţişează și-i promite că pământul pe care stă va fi al lui, că va avea mulți fii și că El va veghea asupra lui. În dimineața următoare, Iacov a ridicat un monument în acel loc și l-a numit „Beit El” (Casa Domnului).
Iacov se apropie de o fântână lângă Haran, unde o întâlnește pe Rahela și pe tatăl ei, Laban Arameanul. El se oferă să muncească pentru Laban timp de șapte ani în schimbul permisiunii de a se căsători cu Rahela. La sfârșitul celor șapte ani, Laban îl înșeală pe Iacov și i-o dă în schimb pe sora ei, Lea. El îl obligă pe Iacov să-i muncească timp de încă șapte ani, după care i-o dă pe Rahela și Iacov se căsătorește cu ea.
Lea are patru fii de la Iacov, în timp ce Rahela este stearpă. Rahela i-o dă lui Iacov pe servitoarea ei care îi naște alţi patru fii. Lea îi dă încă doi fii, până când Rahela concepe și-i dă naștere lui Iosif.
Iacov îi cere lui Laban să-i plătească pentru munca lui, iar Laban îi dă o parte din turmă, deși se înţeleseseră altfel. Iacov are grijă de oi şi le adapă, iar acestea s-au împerecheat şi au fătat. Unii dintre miei se nasc dungaţi, alţii sunt pătaţi, iar alţii sunt pestriţi.
Iacob simte că Laban nu-l mai tratează ca înainte. În acest timp, i se înfăţişează lui Iacov un înger care îi spune să se întoarcă în țara lui Israel. El pleacă fără să-i spună lui Laban, iar Rahela îi fură acestuia idolii. Laban îi urmărește în căutarea idolilor și îi ajunge pe muntele Ghilad, unde îi ceartă pentru că au fugit și i-au furat idolii.
În cele din urmă, bărbaţii fac un legământ pe munte. Iacov se pregătește să intre în țara lui Israel, vede că este însoţit de îngeri și numeşte locul Mahanaim (două tabere).
Comentariu
Cabala interpretează întotdeauna povestirile ca fiind etape ale creșterii interioare a omului, în acord cu scopul lui în această lume: descoperirea Creatorului și atingerea gradului Lui, ceea ce înseamnă dobândirea stării de Dvekut (contopire) cu Creatorul.
Până în prezent, toate porţiunile s-au referit la punctul inițial al omului, Avraam, care este examinat prin studiu, cu grupul, prin legătura cu învăţătorul și cărțile Cabalei. Ulterior, am descoperit următoarea etapă, pe Isaac, urmat de Işmael, apoi de Esau.
Porțiunea VaYețe (Iacov a plecat), vorbește despre Iacov, care este linia de mijloc. Avraam este linia dreaptă, iar Isaac este linia stângă. Iacov este special prin faptul că linia de mijloc conține toate calitățile – atât cele bune cât şi cele rele. În linia de mijloc, înclinația rea și înclinația bună se contopesc pentru a atinge nivelul Creatorului, scopul nostru.
Munca pe linia de mijloc se face în întregime în credință deasupra raţiunii, în dăruire, deasupra egoismului. Aceasta este calitatea lui Iacov din noi, și acesta este modul în care evoluează. Iacov părăseşte Beer Șeva, adică un anumit loc, o stare interioară, și se îndreaptă spre Haran, un alt stadiu de-a lungul drumului. Pe acest drum, el trebuie să treacă de la un nivel la altul, de la zi la noapte. Cu alte cuvinte, Iacov trăieşte experienţa căderilor și urcărilor spirituale.
Fiecare urcare înseamnă să te ridici deasupra inimii tale de piatră, deasupra pietrei pe care Iacov şi-a pus-o sub cap, și să întreprinzi o acţiune specială numită „somn”, care înseamnă ridicarea MAN. Ulterior, în vis – conectându-te la nivelul tău superior – descoperi „scara lui Iacov”, care este scara nivelurilor. Scara este formată din 125 de trepte pe care trebuie să urci către casa Domnului (Beit El).
În timp ce încă nu putem vedea întreaga scară, înţelegem că ea ajunge la cer. Aceasta este descoperirea începutului acestui drum, obținut pe linia de mijloc. De aceea Creatorul i se înfăţişează lui Iacov și îi spune că El îi dă un pământ (Ereț), adică o dorinţă (Rațon), cu care va începe acum să lucreze.
Cu alte cuvinte, întreaga dorință va fi sfințită, va lucra pentru a dărui, se va apropia de Creator, iar Iacov are garanţia că o va împlini. Iată de ce Iacov ridică un monument în acel loc, la baza scării și stabileşte că aceasta este casa Domnului (Beit El). De acum înainte, el urcă direct spre scopul Creaţiei.
Ca întotdeauna, când începem să lucrăm cu dorința, începem să ne schimbăm. Pe de o parte, apare mai multă înclinație rea, pe de altă parte, o corectăm prin înclinația bună.
O dorință goală este numită „groapă”. Când este plină, se numește „fântână”. Vedem în povestirile din Tora că stările speciale de urcare de la o stare la alta se petrec lângă o fântână. Asta se întâmplă cu Avraam, Isaac, Eliezer, Moise și Țipora.
Din Zohar: Și a privit și a văzut o fântână pe câmp
„Când Iacov a șezut lângă fântână și a văzut că apele se ridică spre el, a știut că soția lui va veni acolo. Același lucru s-a întâmplat și cu Moise: când a șezut lângă fântână și a văzut apele ridicându-se spre el, știa că soția lui va veni acolo. Și așa era: soția lui Iacov a venit acolo, așa cum este scris: «În timp ce vorbea cu ei, Rahela a venit cu oile tatălui ei … și s-a întâmplat când Iacov a văzut …»
Și așa a fost și cu Moise, după cum este scris: «Și păstorii au venit și i-au alungat», și soția sa, Țipora, a venit acolo, deoarece fântâna a făcut asta. Fântâna este partea superioară a lui Nukva. Și pentru că s-au întâlnit în Nukva Superioară, s-au întâlnit cu Nukva în această lume.”
Zohar-ul pentru toți, VaYețe (Iacov a plecat), pct. 95
Cartea Zohar pune un accent deosebit pe paralela între Iacov și Moise, pentru că aici a fost construită o prelungire a liniei de mijloc. La fântânile anterioare pe care le-au săpat părinții noștri, ei erau încă pe dreapta sau pe stânga. Aici, însă, ei se află pe linia de mijloc.
Conform Înțelepciunii Cabala, sosirea lui Iacov la Laban (în ebraică, Lavan înseamnă alb) indică albeţea Superioară, o Lumină foarte puternică, Lumina Ein Sof (Infinitul). Deși este scris că Laban a fost hain, a fost aşa pentru că el a apărut ca fiind opusul întregii voințe de a primi înainte de a fi corectată. De aceea s-a spus că e „hain”.
Evident, pe Laban îl interesează foarte mult Iacov. El acceptă oferta lui Iacov şi este foarte mulțumit, deoarece în realitate este autoritatea Creatorului ce vine de sus, ambele opuse, atât înclinaţia cea bună cât şi cea rea. Această autoritate acționează în tot ce există.
Laban, Lumina Superioară, autoritatea opusă întregii dorințe pe care Creatorul a creat-o, vrea ca întreaga dorință să fie corectată în noi, nu doar partea mică, cea cunoscută ca Rahela, mica parte feminină (Nukva), ci și Lea, marea Nukva. De aceea Laban se îndreaptă imediat spre întreaga dorință, opusă albului său superior. Aceasta este dorința pentru care caută corectarea.
De aceea îl amăgeşte pe Iacov; el este autoritatea Creatorului. Acesta este modul în care El ne amăgeşte de fiecare dată, manipulându-ne, iar noi înțelegem că tocmai așa suntem îndreptaţi: printr-o aparentă înșelătorie. „Amăgeala” vine din faptul că noi înșine suntem „suciți”.
Rezultatul este că, suntem obligați să luăm orice este disponibil, înțelegând că, fie şi dacă nu este preaiubita Nukva, trebuie să o luăm și să ne ridicăm la ea, în ciuda dificultății și a nepotrivirii cu propriul nostru nivel.
Întrebări şi Răspunsuri
Este Nukva o deficiență, o dorință mare?
Da, Nukva este o deficiență. Este scris că femeia unui bărbat este ca și trupul său. Trupul este numit o Nukva, dorința (în suflet) cu care lucrăm.
În povestirea despre mieii dungaţi, pătaţi și pestriţi, se pare că Iacov știa cum să pună la punct procesul genetic. Munca de aici este pe trei linii – dungat, pătat și pestriţ – care sunt cele trei lumi.
Cei „Dungaţi” se referă la Lumea Adam Kadmon (Adam Primordial), cea mai înaltă lume, unde Laban este cel dominant. Apoi vine lumea celor „Pătaţi”, Lumea Nekudim (Puncte), unde a avut loc spargerea. De aici vin petele negre pe fond alb. În mod special prin aceasta primim revelația. Lumea celor „Pestriţi” este Ațilut, opusă sufletului lui Adam. Prin aceasta, noi ne corectăm și descoperim întreaga Divinitate.
Iacov, linia de mijloc, și-a pus la punct munca astfel încât, înclinația cea rea și înclinația cea bună să se unească, semnificând contopirea intenției de a dărui cu dorința egoistă de a primi.
Iacov poate lucra asupra pietrei, în inima de piatră; el poate conecta în interiorul lui toate cele trei lumi – a celor dungaţi, a celor pătaţi și a celor pestriţi. Prin această muncă pe linia de mijloc, ne ridicăm cu adevărat la Beit El, casa Domnului.
Este clar că, în maniera asta, Rahela nu poate să nască copii din cauza lipsei Luminii Hasadim, lipsa îmbrăcăminţii pentru Lumina Hohma. Lumina Hohma nu poate ajunge la mica Nukva, ci doar la cea mare, Lea. Cu toate acestea, încă putem evolua născând din ce în ce mai multe Kelim (vase) în gradul actual, ne corectăm dorința de a primi pentru nivelurile următoare, pe care le numim „fiii” noștri.
Astfel, Iacov are patru fii de la Lea, apoi mai mulți fii de la servitoarea Rahelei, și în cele din urmă Rahela i-l dă pe Iosif.
Când Iacov cere plata ce i se cuvine, el dorește să primească în Kelim (vasele) sale Lumina Superioară pentru a dărui, dar Laban insistă că totul este al lui. Într-adevăr, întreaga dorință de a primi ce a fost creată, a fost generată ca opusă marii Lumini Superioare, care este Laban. Iacov nu este încă pregătit pentru ea, deoarece încă poartă numele de „micul Iacov”; aşa că el trebuie să lupte și să urce mai multe niveluri înainte de a deveni mare și a merita numele de „Israel”.
De aceea, este inevitabil ca Iacov și Laban să se despartă. Iacov pare că scapă de Laban, iar Rahela fură idolii, deoarece ei constituie puterile ei, Kelim (vasele) ei, care vor trebui corectate.
Care este sensul furtului lui Rahela?
În spiritualitate, „furtul” înseamnă a primi ceea ce nu ne aparține (în raport cu starea noastră actuală), dar pentru care vom plăti mai târziu. Nu putem primi ceea ce nu merităm. Nu există nici o prejudecată în spiritualitate; totul funcționează conform legii: „Ei au împrumutat de la Mine și Eu colectez” (Talmudul babilonian, Masehet Beița, 15b). Cu alte cuvinte, putem primi acum și plătim mai târziu, deoarece nu putem face acest lucru cu puterea noastră actuală. În felul acesta creştem.
Copiii merită să primească totul din partea familiei, deși nu aduc niciun venit. În gradul următor, când copiii devin părinți, ei vor plăti înapoi.
Iacov fuge și Laban îl prinde din urmă lângă Muntele Ghilad, unde în cele din urmă cei doi fac un legământ. De-a lungul drumului, Iacov urmează linia de mijloc, ceea ce pare a fi incomod pentru Laban, pentru că-şi dorește dezvăluirea în toate Kelim. Este, însă, clar că dezvăluirea trebuie să fie limitată, în porții mici. De aceea a existat un conflict între Iacov și Laban și tot de aceea au făcut legământul. Omul și Forța Superioară alcătuiesc un sistem special în care noi evoluăm progresiv până când ajungem la congruență cu Forța Superioară.
Cine sunt îngerii care apar în porţiune, ce urcă și coboară pe scară și îl însoțesc pe Iacov?
„Îngerii” sunt forțe în Kelim (vasele) corectate în om, pe calea către revelația Creatorului, conform Legii Echivalenței de Formă. Noi dobândim în mod constant noi forțe asupra dorinței de a primi, conform egoismului, până când vom fi corectați în a avea scopul de a dărui, trecând de la ură la iubire.
Modul de a ajunge la Creator este prin „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Aceasta este marea lege; este întreaga noastră corectare – iubirea pentru ceilalţi. Când evoluăm pe această cale și urcăm în mod constant, avem forțe care ne însoţesc. În ajunul Şabatului, spunem (așa cum este scris în textul slujbelor de Şabat): „Veniți în pace, îngeri ai păcii, îngerii Celui de Sus”. Aceasta simbolizează sfârșitul corectării.
Este aceasta o forță din interior, sau acestea sunt forțe cu care operează Creatorul?
Acestea sunt forțele cu care operează Creatorul, şi de aceea se numesc „îngeri” (malah – înger, meleh – rege). Îngerii sunt ca şi regnurile mineral, vegetal și animal din în această lume, care ne susţin existenţa. Un înger ar putea fi un cal sau un măgar, forțe care ne însoțeasc și ne ajută să îndeplinim sarcini, care sunt însă gestionate de gradul uman din noi.
Când o persoană găsește un înger, este o descoperire a forței care operează asupra acelei persoane?
Este o descoperire a forțelor prin care să continue să crească de la un grad la altul.
Creatorul pare să apară întotdeauna în vise. Ce este un vis?
Un „vis” este un nivel mai înalt la care, în prezent, nu putem să ne ridicăm. Ne putem, însă, conecta la acel nivel prin anularea Kelim (vaselor) noastre: mintea, creierul și emoțiile noastre. Este ca și cum am intra într-o stare de Katnut (copilărie, micime), de obicei stând culcat, pentru a dobândi un grad mai înalt.
Când punem piatra sub cap, ne anulăm toate percepțiile și dorințele și intrăm într-un vis. Adică, intrăm într-o stare de Katnut, anume pentru a atinge un nivel mai înalt, deoarece tot ceea ce am dobândit la nivelul anterior este inadecvat nivelului superior.
În spiritualitate există un decalaj între niveluri. Fiecare nivel mai înalt este opusul complet al celui anterior. De aceea există ideea de a trece prin noapte, printr-un vis, și a te lupta cu îngerii, în special cu îngerul lui Esau. De fiecare dată, trebuie să depășim egoismul și să alegem cu ce ar trebui să continuăm până la nivelul următor și ce ar trebui să nu folosim între timp.
Putem vedea aici multe conexiuni cu gradul superior: un vis este o conexiune; idolii furați sunt un împrumut pentru gradul următor; Laban este un grad încă inaccesibil. Toate sunt aici un tip de conexiune?
Conexiunea se petrece tocmai acum, când Iacov dorește să intre în țara lui Israel, când Malhut se conectează cu Bina, când dorința de a primi se conectează cu intenția de a dărui, când o corectare atât de mare se derulează în dorință. Prin urmare, este clar de ce el numește locul Mahanaim (două tabere), un loc în care Creatorul este deja prezent. Este cu adevărat locul de pornire a scării, la care ajungi prin „îngerii Celui de Sus”.
Din Zohar: Și Iată o Scară a fost Așezată pe Pământ
„Scara presupune faptul că el a văzut că fiii săi erau destinați să primească Tora pe Muntele Sinai, deoarece Sulam (Scara) este Sinai, pentru că Muntele Sinai este, așa cum este scris, «așezat pe pământ cu partea de sus», meritul său, «atingând cerul». Toate carele (Merkavot) și taberele îngerilor de sus au coborât acolo împreună cu Creatorul, când El le-a dat Tora, după cum este scris: «şi iată, îngerii Domnului, urcând și coborând pe ea»”.
Zohar-ul pentru toți, VaYețe (Iacov a plecat), pct.70
Urcăm pe scara nivelurilor doar prin folosirea egoismului, dorința de a primi, ura, Muntele Sinai (sina – ură). Scara este construită pe același principiu ca și Turnul Babel. Este întregul egoism pe care Creatorul l-a creat pentru că „am creat înclinația rea”. Când o corectăm, ne ridicăm deasupra lui prin „mirodenia Torei”, folosind toată Tora, toată Lumina, Laban, adică Albul Superior. Noi le folosim pentru a ne corecta până când ajungem la Cer, o stare în care toată dorința noastră de a primi este dăruire, iubire.
Această porţiune se referă la ceea ce se întâmplă astăzi în lume? Ne confruntăm și noi cu un nivel pe care nu-l înțelegem?
Astăzi, noi toți, peste tot în lume, trebuie să înțelegem că, în primul rând, suntem conectați; nu există nici o cale de a ieși din asta. Pentru că suntem conectați, trebuie să înțelegem că este imposibil să continuăm să folosim doar linia stângă, linia egoistă prin care am evoluat până acum și prin care toată lumea a progresat. Dimpotrivă, acum trebuie să găsim linia dreaptă înăuntrul nostru și să construim linia de mijloc din cele două. Iată de ce situația în care ne aflăm acum este asemănătoare cu cea în care am sta la picioarele scării.
Constrângerea, pe de o parte, și diseminarea Înțelepciunii Cabala, pe de altă parte, ne vor aduce în cele din urmă într-o stare în care vom simți că avem doi îngeri, unul în stânga și unul în dreapta. Atunci vom cere: „Veniți în pace, îngeri ai păcii”. Vom cere să vină, să facă pace și să pună ordine între noi, dar să şi transformăm calitățile egoiste în fiecare dintre noi în calități de dăruire. Astfel, vom putea să ne conectăm între noi prin acei îngeri. Toate corectările sunt de sus. Când ajung la noi, dorința noastră devine casa Domnului, Beit El.
Conform povestirii din această porțiune , se pare că lucrurile au fost mai ușoare în trecut. Nu erau decât Iacov și tatăl său. Astăzi, există mulți oameni și este foarte dificil de comunicat.
Tora pare să nu prezinte nimic altceva decât o poveste, dar trebuie să actualizăm povestea la lumea noastră. Tora o relatează ca pe o alegorie și noi trebuie să știm cum să o folosim.
Există un loc unde putem acționa?
Astăzi, întreaga lume este un uriaş Esau. Pentru a ne opune acestei situaţii de fapt, trebuie să-i „extragem” pe acei oameni care se angajează în partea interioară a Torei, care sunt din partea dreaptă. Este scris despre ei: „căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele” (Deuteronom 7: 7). Ei sunt, însă, cei cu metoda.
Cei din stânga trebuie, de asemenea, să fie extrași și, din cele două împreună, trebuie să fie construită linia de mijloc: „ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare”(Ieremia 31:34). Fiecare dintre noi, și întreaga lume trebuie să se ridice la Beit El.
Vedem că există aici un alt neadevăr. Cum poate un cabalist să știe cu certitudine că nu suntem din nou amăgiţi, păcăliți pentru nivelul următor? Sau este aşa cum ar trebui să fie?
De ce nu? Iacov își pune întreaga raţiune ca o piatră sub cap și vrea să urce scara în vis. Nu poate să urce scara, decât în vis.
Înseamnă că altfel egoismul nu va lăsa să se întâmple asta?
Noi ne dedicăm ascensiunii; aşa vom ajunge la gradul superior; în caz contrar, nu-l vom putea părăsi pe cel anterior. Întotdeauna se petrece totul sub acţiunea forței de dăruire de Sus, din forța de primire cunoscută sub numele de „credință mai presus de raţiune”.
Când studiem, uneori simţim ca și cum am fi complet acţionaţi din afară, dar e foarte greu să simți asta în viața noastră de zi cu zi.
De aceea avem o cale numită „grup”, unde învățăm cum să ne anulăm faţă de ceilalţi din acest grup, faţă de iubirea de prieteni, iubirea pentru ceilalţi. În acest fel, învățăm să ne lăsăm mințile și inimile și să ne conectăm cu ceilalți „ca un om cu o singură inimă”, literalmente într-o singură dorință, până când nu mai putem spune ce e al nostru şi ce este al celorlalţi. Pur și simplu devenim una cu ceilalţi.
Această stare poate exista într-o familie sau între soți?
Se poate, cu condiția ca întreaga lume să fie orientată către asta. Învățăm cum să acţionăm în acest fel într-un grup, deoarece împreună cu grupul, putem măsura. Putem evolua alături de cei care studiază și depun efort în munca spirituală reciprocă. Când toți cei din grup se străduiesc, fiecare membru capătă toate forţele care există în grup și poate să urce. Orice altă modalitate este imposibilă.
Termeni
Scara lui Iacov
„Scara lui Iacov” este linia de mijloc pe care trebuie să mergi; este calea de aur. Aceasta este linia pe care se conectează elementele tale, cele bune și cele rele.
De fapt, nimic nu este rău. Dacă știm cum să folosim răul în mod corect, îl transformăm în ceva bun și util. De aceea scara lui Iacov sunt dorințele noastre, care inițial sunt înclinația cea rea, după cum este scris: „Am creat înclinația rea”. Totuși, dacă am conecta aceste dorințe la „am creat pentru ele Tora ca mirodenie”, această combinație creează linia de mijloc.
Pe de o parte, ne corectăm permanent dorințe din ce în ce mai rele, devreme ce „la cel care este mai presus decât prietenul său, dorința sa este mai mare decât el” (Masehet Sukah, 52a). Cu cât evoluăm mai mult, cu atât mai mult descoperim cât de răi suntem. O forță mai mare vine la noi, forța Luminii pe care o descoperim, pe care trebuie să o dezvăluim și cu care ne corectăm. Atunci când cele două sunt conectate în niveluri, devenim „mai bogaţi”, atât în dorință, cât și în Lumina care corectează dorința.
Astfel, suma totală a sufletului crește (în legătura dintre ele), iar în ea Creatorul apare din ce în ce mai mult. Astfel ajungem la linia de mijloc, până să ajungem cu adevărat la Beit El.
Iubirea
„Iubire” înseamnă că în loc de propria-mi dorință de a mă bucura, iau dorințele celorlalţi pentru a le satisface. Iubire înseamnă să-mi folosesc toate capacitățile pentru a-i satisface pe ceilalţi. Iubirea este o anulare de sine; nu am nicio dorinţă proprie, nici ceva ce să vreau să fac pentru mine. Exist numai pentru ceilalţi.
Când ne conectăm unii cu alții în această manieră a iubirii, dobândim toate sufletele, toate celelalte dorințe, care apoi devin ale noastre. Când le împlinim, obținem Infinitul (Ein Sof).
Șapte ani
„Șapte ani” înseamnă șapte niveluri: există șase niveluri (Sfirot) pentru Zeir Anpin (Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod), numit „Prea Sfântul, binecuvântat fie El”, iar al șaptelea este Malhut. Împreună sunt șapte niveluri care trebuie să realizeze unitatea. Șapte este întotdeauna un număr complet. Există și numărul zece, care este Gadlut (maturitatea, zece Sfirot), dar, de obicei, structura constă din șapte.
Răsplată
În lumea noastră, „răsplată” înseamnă că mă mulțumesc pe mine însumi. În spiritualitate, „răsplată” înseamnă să am o oportunitate de a-i satisface pe ceilalți.
Din Zohar: gândul său era de la Rahela
„Dacă El și-a pus inima asupra omului, își va aduna duhul și suflarea lui la Sine.” Voința și gândul trag prelungirea și fac fapta cu tot ce este necesar. De aceea în rugăciune este nevoie de o dorință și de un gând care să fie urmărite. În mod asemănător, în toate lucrările Creatorului, gândul și intenţia fac fapta și atrag extinderile în tot ce este necesar. „
Zohar-ul pentru toți, VaYețe (Iacov a plecat), articolul 189
Nu putem evita cu totul gândurile, căderile, dezamăgirile, și greșelile. Este o introspecție, similară cu ceea ce facem la începutul fiecărui an. Trebuie să facem întotdeauna acest lucru și este bine că, acum trecem printr-un astfel de proces în întreaga lume. Omenirea începe să înțeleagă cât de greșite au fost căile ei. Este posibil ca din această stare să ne ridicăm cu toții la Beit El (Casa Domnului).
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)