(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)
Există o alegorie referitoare la nişte prieteni care s-au pierdut în deșert, flămânzi și însetați. Unul dintre ei a găsit o așezare plină din abundență cu toate minunăţiile. El și-a adus aminte de bieții săi frați, dar se îndepărtase mult de ei și nu știa unde se află. Ce a facut el? A început să strige cu voce tare și să sune din corn; sperând că bieții săi prieteni flămânzi îi vor auzi vocea, se vor apropia de el și vor ajunge la acea așezare abundentă plină cu toate minunăţiile.
La fel este și cu problema cu care ne confruntăm noi: am fost pierduți în teribilul deșert împreună cu întreaga omenire și acum am găsit o mare şi bogată comoară, anume cărțile de Cabala. Ele ne satisfac sufletele pline de dorinţă și ne umplu din belșug cu luxurie și încântare; suntem deja împliniţi și încă mai sunt şi altele de aflat.
Ne amintim, însă, de prietenii noștri, care au rămas fără speranță în teribilul deșert. Există o mare distanță între noi pe care cuvintele nu o pot acoperi. De aceea, am apucat acest corn pentru a sufla în el cu voce tare, astfel încât frații noștri să audă și să se apropie și să fie la fel de fericiți ca și noi.
Să știți voi, frații noștri, carne din carnea noastră, că esența Înțelepciunii Cabala constă din cunoașterea modului în care lumea a coborât din locul său înalt, ceresc, până când a ajuns la starea noastră ignobilă. Această realitate a fost necesară, întrucât „sfârșitul unei acţiuni se află în gândul inițial”, iar gândul Lui acționează instantaneu, pentru că El nu are nevoie, precum noi, de instrumente pentru a lucra cu noi. Aşadar, am fost emanați în Ein Sof în deplină perfecțiune de la început, și de acolo am venit în această lume.
Prin urmare, este foarte ușor să găsim toate rectificările viitoare, care sunt destinate să vină, din lumile perfecte care ne-au precedat. Astfel știm cum să ne rectificăm căile de acum înainte, cu avantajul omului față de fiară, căci spiritul fiarei coboară, însemnând că ea vede doar de la sine înainte, fără inteligenţa sau înțelepciunea de a privi în trecut, astfel încât să rectifice viitorul.
Avantajul omului față de aceasta este că spiritul omului urcă în trecut și privește în trecut aşa cum te uiţi în oglindă și-ţi vezi defectele proprii pentru a le rectifica. În mod similar, mintea vede prin ce a trecut și își rectifică conduita viitoare.
Aşadar, fiarele nu evoluează; ele sunt imobile, în aceeași stare în care au fost create, pentru că nu au, precum omul, oglinda prin care să vadă cum să rectifice lucrurile și treptat să evolueze. Omul se dezvoltă pe zi ce trece până când meritul său este asigurat și simțit iar el va stăpâni peste sublimele planete.
Dar toate acestea se referă la natura din afara noastră, la natura realității noastre înconjurătoare, la hrana noastră și problemele pământeşti. Pentru asta, mintea cea de la natură este suficientă.
Cu toate acestea, în lăuntru, în sinele nostru, deși evoluăm un pic, evoluăm și ne schimbăm fiind împinși de la spate prin suferință și vărsare de sânge. Este așa întrucât noi nu avem nici o tactică prin care să căpătăm oglinda cu care să vedem în interiorul nostru, acea oglindă pe care au avut-o cei din generațiile trecute.
Cu atât mai mult referitor la interiorul sufletelor și al lumilor și la modul în care acestea au ajuns la o ruină atât de groaznică precum cea de astăzi, unde nu avem niciun element de siguranță în viața noastră. În anii care vin, vom fi supuși la tot felul de masacre şi omoruri și toți recunosc că nu au niciun plan prin care să împiedice acest lucru să se întâmple.
Imaginați-vă, de exemplu, că s-ar găsi astăzi o carte istorică, descriind ultimele generații de cu zece mii de ani în urmă. Aşa cum simțim, lecția suferinței și a chinurilor va fi de bună seamă suficientă pentru a le reconstitui într-o formă mai bună.
Și acești oameni au la dispoziţia lor acele măsuri bune, suficiente pentru a oferi certitudine și mulțumire sau cel puțin, pentru a le garanta viața de zi cu zi în pace și liniște.
Nu există nicio îndoială că, dacă un înțelept ne-ar oferi astfel de cărţi despre înțelepciunea politicii și conduitei personale, liderii noștri ar urma orice soluţie care să aranjeze viața în consecință și nu ar exista „nici un strigăt de protest în marile noastre pieţe”. Corupția și suferința cumplită ar înceta și totul ar reveni în mod pașnic la locul său.
Acum, distinşi cititori, aceaste cărţi se află aici în fața voastră într-un dulap. În ele, ceea ce înseamnă cărţile de Cabala, sunt precizate în mod explicit toată înțelepciunea abilității de stat și comportamentele vieții private și publice aşa cum vor exista la sfârșitul zilelor. [1] În ele, sunt definite lumile rectificare care au apărut cu perfecțiunea, așa cum se spune, perfecțiunea apare mai întâi din Creator, apoi o rectificăm și ajungem la perfecțiunea existentă în Lumea Superioară, ieșind din Ein Sof, precum „Sfârșitul unei acţiuni se află în gândul inițial”. Întrucât incompletul se extinde treptat de la complet și pentru că nu există absență în spiritualitate, toate rămân existente și descrise în perfecțiunea lor deplină, în special și în general, în Înțelepciunea Cabala.
[1] în manuscris, alături de textul care începe aici, era scris: „Ei sunt perfecțiunea ce precede imperfecțiunea”.
Deschideți aceste cărți și veți găsi toate bunele orânduieli care vor apărea și sfârșitul zilelor și veți găsi în ele lecția potrivită după care să aranjați și astăzi chestiunile pământeşti, pentru că putem învăța din trecut și astfel să rectificăm viitorul.
Un apel pentru cei aleși să studieze Cabala
Eu, scriitorul, mă ştiu pe mine și îmi ştiu locul, anume că nu sunt printre cei mai buni din specia umană. Și dacă unul ca mine, astăzi, a muncit și a găsit toate acestea în cărțile ascunse în rafturile noastre, nu există nici o umbră de îndoială că, dacă cei aleși din această generație se adâncesc în aceste cărți, o mare de fericire și o uriaşă recompensă vor să fie disponibile pentru ei și pentru întreaga lume.
Vocea mea care se află în Şofar [2], de ce a venit?
[2] Nota trad. Şofar în limba ebraică înseamnă corn, cornul de berbec, în care se suflă în anumite ocazii ritualice
Am văzut toate acestea și nu mă mai pot abține. Am decis să dezvălui remarcile mele și ceea ce am găsit scris în acele cărți, cu privire la conduita de rectificare a viitorului ce ne este destinat. Și ies și îi chem pe oamenii lumii sunând din acest corn. Cred și estimez că va fi suficient să-i adunăm pe toți cei aleși pentru a începe să studieze și să aprofundeze cărțile, astfel încât să se poată condamna pe ei înșiși și întreaga lume la partea de merit.
(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)