(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)
Opinia Personală şi Opinia Publică
Așa cum există opinia personală, care este puterea de judecată a omului în care sunt reproduse toate acțiunile bune și rele, și așa cum omul alege binele și respinge răul ca și cum s-ar privi în oglindă, la fel există un intelect colectiv al mulţimii, unde sunt reproduse acțiunile bune pentru societate și cele rele. Opinia publică îi ordonează pe cei care îi sunt favorabili, îi laudă pe cei care îi fac bine și îi condamnă pe cei care fac altfel. De aici se nasc idealuri, lideri, reguli și preferințe.
Corupția în opinia publică: Cei Puternici
Până astăzi, numai asertivii aveau puterea de a judeca și forța de a conduce, ei constituind partea cea mai bună, după cum se spune că douăzeci de oameni conduc întreaga Franță și stabilesc opinia publică. Ei au aranjat justiţia, moralitatea și religia în beneficiul lor. Întrucât ei exploatează mulţimea majoritară, religia, legea și etica sunt, aşadar, dăunătoare mulţimii, adică majorității.
Reține că actualul guvernarea asertivului a fost destul de suficientă până astăzi, întrucât masele nu aveau nicio putere de judecată. Astfel, toate distrugerile care au precedat ordinea politică de astăzi au fost doar prin asertivi. Cu toate acestea, ei nu au ajuns la ordinea actuală pe parcursul unei singure generații, ci prin distrugeri cumplite, până când au conceput religia, etica și legea ce au avut drept rezultat ordonarea lumii.
Noua structură
În generațiile recente, datorită presiunii și necesității, și prin democrație și socialism, masele au început să deschidă ochii și să-și asume responsabilitatea gestionării societății de către majoritate.
Astfel, au ajuns la concluzia că religia, cutumele, guvernarea și justiția sunt în detrimentul lor, întrucât ele servesc în fapt numai celor zece la sută din populaţie, dăunându-le tuturor celorlalți.
Astfel, au apărut două imagini ale guvernării colectiviste: fie cea a naziștilor, care s-au răzvrătit împotriva religiei, cutumelor și jusiţiei, și fac precum omul primitiv, înainte de a ajunge la conduita vieții asertivului, fie ce a sovieticilor, unde zece la sută din populaţie controlează întreaga mulţime prin dictatură. Asta nu va dura prea mult, în lumina dialecticii istorice.
Dacă sunt desfiinţate cutumele, dușmanii lui Israel vor șterge pe toată lumea. Pe scurt, ne vom întoarce în mod necesar și fără îndoială la viaţa celor care locuiau în peșteri, până când şi masele, mulţimea majoritară, învață dialectica pe propria piele (așa cum au făcut-o și cei puternici dinaintea lor) și, în cele din urmă, sunt de acord să pună ordine.
Nazismul nu este un brevet german
Dacă avem în vedere că masele nu sunt idealiști, atunci nu există altă soluţie decât religia, din care provin în mod natural cutumele și justiţia. Cu toate acestea, acum ele vor servi doar majorităţii. Cum așa? Prin religia dăruirii.
Principiul dăruirii în beneficiul aproapelui. Conducerea: asumarea unui anumit minimum și porunca pentru un anumit nivel de trai.
Scopul: alipirea la Creator.
Nazismul este Fructul Socialismului
Idealiștii sunt puțini, iar adevărații susţinători, muncitorii și fermierii, sunt egoiști. Dacă un predicator precum Hitler ar apărea în orice națiune, spunând că național-socialismul este mai convenabil și mai benefic pentru ei decât internaționalismul, de ce nu l-ar asculta?
(pagină nouă)
1) Dacă nazismul și distrugerile sale ar fi fost concepute cu câțiva ani în urmă și dacă unii înțelepți ar concepe un plan pentru a-i salva printr-o religie dedicată, care să fi fost suficientă pentru protecție, ar fi fost interzisă în numele falsităţii?
2) Dacă, după război, națiunile ajung la înțelegerea faptului că Israel trebuie să fie împrăștiat în cele patru colţuri ale lumii și să fim alungaţi din țara noastră și atunci ar veni o anumită persoană şi ar reintegra religia între noi și națiuni, făcându-i astfel pe toţi să fie de acord cu contrariul, astfel `încât și diaspora va reveni în Israel, s-a interzice acest lucru?
3) Dacă naziștii, Doamne ferește, înving și ajung să conducă lumea, și doresc să distrugă ceea ce a rămas din Iacov, s-ar permite instaurarea religiei între toate națiunile pentru a salva națiunea?
Pragmatism
Credința provine dintr-o nevoie; este adevărat atâta timp cât ea satisface acea nevoie (vezi ce spunea William James). Aşadar, nevoia este motivul credinței, iar satisfacerea nevoii este adevărul ei.
Două sunt nevoile:
1) O nevoie materială de a stabili viața socială; aceasta este adevărul său.
2) O nevoie spirituală, fără de care viața este mizerabilă; aceasta este Lişma (pentru numele Ei).
Desigur, înțelepții religiei provin din nevoia spirituală, dar din Lo Lişma (nu pentru numele Ei) se ajunge la Lişma (vezi mai sus: „Adevărul pragmatic”).
Direcția vieții:
1) A aduce progresul și fericirea societății prin știința modernă.
2) Prin perfecționarea tuturor puterilor spirituale, omul va dobândi demnitate în viață și bun renume după moarte. Kant o ia în râs ca fiind egoism și o recomandă numai pentru când nu urmăreşti primirea unei recompense.
Trebuie să înțelegem: Dacă nu merită să trăiesc pentru mine, merită să trăiesc pentru alte câteva mii ca mine sau pentru un miliard? Aşadar, direcția omului trebuie să fie aceea în care să Îi producă încântare Creatorului, astfel încât să i se dăruiască, fie lui, fie întregii lumi, alipirea cu El.
Adevăr și falsitate
Adevărul și falsitatea sunt o replică psihică a existenței și absenței, care sunt teză și antiteză, din care provine „adevărul efemer”, care este o sinteză. Acesta este un adevăr pragmatic, care durează până când apare „adevărul absolut”, unde nu va exista nicio falsitate în conștiința cuiva.
Exemplul nr. 4 (a se vedea mai sus): Oare anticii, umanitatea primitivă, care s-au sacrificat și s-au ucis reciproc ca animalele sălbatice, ar permite instituirea unui guvern religios?
Exemplul nr. 5 (a se vedea mai sus): În copilăria mea nu am vrut să citesc romane pentru a nu avea de-a face cu minciuni. Citeam doar istorie. Când am crescut și am înțeles valoarea lor, anume că dezvoltă imaginația, ele au devenit pentru mine adevăr.
(pagină nouă)
Necesitate
Din perspectiva lui Lişma (pentru numele Ei), este o nevoie emoțională. Desigur, sunt puțini, așa cum este scris, „au văzut că cei drepți sunt puțini … și i-au plantat în fiecare generație”, pentru ca ei să aibă chemare de la naștere. Cu toate acestea, unii urăsc viața materială. Dacă nu îndeplinesc obiectivul alipirii, se vor sinucide.
Principiul religios: de la Lo Lişma, se ajunge la Lişma
Providența a pregătit îndrumarea oamenilor într-un mod egoist, ceea ce ar induce neapărat distrugerea lumii, cu excepția cazului în care aceștia acceptă religia dăruirii. Prin urmare, există o nevoie pragmatică pentru aceasta și, din aceasta, se ajunge la Lişma.
Ce este o nevoie emoțională?
Întrucât un nevăzător nu poate percepe culoarea sau un eunuc bucuria sexului, este imposibil să descrie această nevoie unuia care nu simte acea nevoie emoțională. Și totuși, este o necesitate.
Respectarea poruncilor (Miţvot)
Respectarea Miţvot poate deveni pentru om o nevoie emoțională.
Moralitatea cutumelor
Moralitatea cutumelor înseamnă atribute bune nu în sensul de a fi recompensate și fără vreo necesitate din exterior, ci să fie bazate exclusiv pe altruism și pe simțul responsabilității pentru societatea omenească. Asta se obţine prin educație. Cu toate acestea, educația necesită aprobarea mulţimii pentru a fi păstrată și susținută după ce cel în cauză iese de sub autoritatea educației. Dar opinia publică (a mulţimii majoritare) nu este o rezultantă a educației, ci a beneficiului mulţimii.
Beneficiul mulţimii este evaluat numai în funcție de starea specifică a comunităţii respective, care este în mod necesar în contrast cu alte state și alte țări. Aşadar, în cel fel va fi educația de ajutor în acest sens? Dovada este că atât cutumele cât și chiar religia, suficiente pentru internaționalitate, nu au fost create, întrucât omorurile și jaful sunt peste tot înstăpânite, fără niciun fel de cutume. Mai mult, cu cât este mai odios criminalul, cu atât este mai patriot și mai tradiţionalist. Astăzi avem nevoie de nişte cutume internaționale.
Egoismul public poate fi rectificat numai prin religie
Egoismul public poate fi corectat numai prin religie, întrucât educația care nu este fundamentată pe nimic poate fi ușor desfiinţată de orice persoană malefică, iar Germania este dovada. Dacă Hitler s-ar fi întâmplat într-o Germanie religioasă, nu ar fi putut face nimic.
Egoismul natural
Nu veți putea sparge egoismul natural al omului cu mijloace artificiale precum opinia publică și educația. Nu există un remediu pentru asta, în afară de o religie firească.
Dublul Beneficiu
Religia dăruirii este salutară atât pentru trup, cât și pentru spirit; prin urmare, este nu numai necesară ci și acceptată mai mult decât orice altă metodă din lume (vezi mai jos detaliat).
Puterea motivației
Există două aspecte a căror distincţie este necesară în legătură cu religia: Forța de atragere, dinainte, sau forța de împingere, din spate.
În ce fel poate fi de folos educația atunci când omul este liber, fără a avea nicio motivație faţă de îndatoririle în care a fost crescut? La urma urmei, nu există din partea acestora nicio forță de atracţie și le lipseşte total forța de convingere.
(pagină nouă)
Ce a rămas din suflet
Acesta constituie un dat, întrucât este parte din Cel de Sus. Cu toate acestea, nu este inclus în Înțelepciunea Cabala, deoarece niciun obiect de acest fel nu poate fi dobândit. Într-adevăr, sufletul i se înfăţişează celui care îl poartă numai prin acțiuni, iar acțiunile sale sunt doar realizări ale Lui.
Prin urmare, este clar că sintagma „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște totul” ţine … de filosofie, întrucât în Cabala ar trebui să se spună contrariul: „Știi totul şi … te vei dobândi pe tine însuți”. Un obiect nu este în niciun fel dobândit, ci numai acțiunile, care sunt realizări ale numelor Lui, adică doar elemente subiective.
Cinci simțuri
Puterea conţinută în porunci este similară cu corporalitatea, unde acțiunile stimulează simțurile. Iar când simțurile se imprimă … în creierul memoriei, ele devin acolo imagini ale beneficului, ale dăunătorului și ale proprietăţii. Și atunci când mintea sau voința sau garda … privesc tabloul din memorie, imaginile sunt examinate treptat iar adevărurile sunt aduse mai aproape, adică beneficiul sau proprietatea și sunt respinse falsitățile, adică ceea ce este dăunător.
Cunoașterea omului sporeşte în funcție de claritatea examinării. Iar dacă ar fi în matematică, el ar trebui să îi atașeze imagini care sunt benefice pentru claritate și validitate. Acestea îl ajută economisindu-i timp, ca în proprietatea existentă. Același lucru este valabil și atunci când faci muzică, atunci când vindeci și pentru un atribut.
La fel se petrec lucrurile cu munca spirituală, care (…) poruncile care stimulează simțurile spirituale ale omului. Există două tipuri de simțuri aici: fie vederea, auzul, mirosul și vorbirea (…) și, de asemenea, HGT NH (Hesed–Gvura–Tiferet Neţah–Hod) ale trupului. Este așa întrucât perpetuarea faptelor bune din (…) în cel în care lucrează spiritul „iubirii”, și atunci când se acumulează în el, într-o cantitate considerabilă, (…) sentimentul „fricii” de a păcătui și de a pierde iubirea. Și când este sigur (…) de el însuși că are simțul iubirii și fricii, se simte în el un sentiment de boa … faţă de prietenii săi care nu au fost răsplătiţi cu ceea ce este înnăscut în el (și aceasta este proprietatea).
Și urmând cele trei simțuri (…) „eternitatea” se naște în el ca un puternic care își controlează spiritul. Și conform tuturor senzațiilor acestor patru simțuri, „slava” se naște în el, pe măsură ce recunoaște existența Creatorului.
Și cu fiecare poruncă pe care o adaugă, cele cinci simțuri inferioare menționate mai sus și aromele poruncilor se intensifică în el. Când se acumulează atingând cuantumul necesar, cele cinci simțuri superioare, vedere-auz-miros-vorbire, se nasc în el, pentru a vedea de fapt gloria Lui și a auzi vocea Creatorului, a mirosi frica de El și a vorbi înaintea Lui.
Iar atunci când este răsplătit în continuare, imaginile impresiilor celor cinci simțuri inferioare și ale celor cinci simțuri superioare rămân în el, iar el se uită ca într-o oglindă a creierului la aceste impresii și sortează beneficiile și cele (…) și respinge prejudiciul. Și în funcţie de claritatea examinărilor, cunoașterea Creatorului se va intensifica.
Luxurie și Proprietate Acumulată
Ca și în corporalitate, la fel și în învățare. (…) În învățăturile exterioare există economie. (…) Și medicina este privită ca examinări ce ajută la nivelul de trai (…) ca luxurie. Acesta este primul grad al proprietăţii. Al doilea grad este acumularea de proprietăți, care nu este la fel de utilizabilă precum bogăția. Aceasta este știința (…) și un atribut și a interpreta o piesă muzicală.
La fel, în spiritualitate, examinările care pot fi folosite (…) sunt pentru un standard de viață spiritual și o proprietate ce nu se acumulează.
Există, de asemenea, examinări superioare care nu servesc standardului de viaţă, ci doar ca proprietăți de acumulare și pentru posesiuni importante precum bogăția și calitatea și filozofia.
Cu toate acestea, ambele provin din imagini spirituale care au fost odată absorbite în simțuri. Și alegerea a ceea ce este bine pentru sine sau pentru alții se numește „cunoașterea Creatorului”. Trebuie ştiut că Înțelepciunea Cabala conține, de asemenea, aceste trei tipuri de proprietăți.
Paralelism psihofizic
Acestea sunt două manifestări ale aceleiași entități, precum tunetul și fulgerul. Acesta este semnificaţia „faptelor bune și a Torei”. În orice caz, o persoană simte mai întâi explicația psihică, şi numai apoi pe cea fizică. Este similar cu iubirea, când cel care dăruiește cadoul simte mai întâi cu mintea că cel care dăruieşte iubește, pentru ca apoi scântei de iubire să curgă și să se răspândească prin el. (…) Un cap care descoperă este psihic, iar în interior se îmbracă (…)
(pagină nouă)
Cauza principală a fiecărei erori din lume
Cauza principală a oricărei erori din lume este o idee – atunci când se ia o idee sau o imagine care a fost îmbrăcată cândva într-un trup și se prezintă ca o entitate abstractă care nu a fost niciodată într-un trup. Adică, atunci când eşti apreciat sau condamnat în funcție de acea valoare abstractă.
Problema este că, odată ce conceptul a fost dezbrăcat de un trup, acesta își pierde părți importante din semnificația inițială când era îmbrăcat într-un trup. Cei care îl discută în funcție de semnificația rămasă trebuie în mod necesar să-l înțeleagă greşit.
De pildă, atunci când adevărul și falsitatea funcționează în trup, apreciem adevărul în funcție de cât de benefic este el pentru individ sau pentru (…) și condamnăm minciuna în funcție de prejudiciul adus colectivităţii sau individului. Cu toate acestea, odată ce adevărul și falsitatea au fost dezbrăcate de trupuri și au devenit concepte abstracte, ele își pierd miezul semnificației (…) și dobândesc sfințenia sau impuritatea în forma lor abstractă.
Și conform (…) este posibil ca cel care evaluează să aprecieze adevărul chiar și atunci când acesta dăunează foarte mult colectivităţii sau individului și să condamne (…) minciuna chiar și atunci când aceasta este extrem de benefică pentru individ sau pentru colectivitate. Asta este o greșeală gravă care este dăunătoare (…) și nu ai libertatea să te întrebi cine a sfințit acest adevăr sau (…) a întinat și a interzis această minciună.
Beneficiul, de fapt, este admis de toţi
Cei care contestă acest lucru, este pentru că (…) ei beneficiază (…) și o conduită morală care uneori contrazice beneficiul fizic. În orice caz, în esență, şi morala și religia sunt practice. (…) totul, cu excepția fericirii spirituale, și care este diferența?
Nu există prostul care să facă ceva fără să aibă un beneficiu pentru trup sau spirit.
Dublul beneficiu
În consecință, legea dăruirii pentru ceilalţi este necesară tuturor oamenilor din lume (…) întrucât este benefică atât pentru trup, cât și pentru suflet, conform Înțelepciunii Cabala.
(pagină nouă)
Un complex vag care trebuie rezolvat pe rând
Principala problemă este aceea că aici există un (…) complicat făcut din mai multe îndoieli care se întrepătrund:
În Primul rând: Chiar și atunci când nu se ia în considerare validitatea, rămâne întrebarea dacă este de fapt benefic.
În al doilea rând: Chiar dacă este benefic, este oare fezabil?
În al treilea rând: cine sunt oamenii calificați pentru instruirea generației într-o chestiune atât de sublimă?
În al patrulea rând: Poate că această operațiune va evoca disprețul și batjocura mulţimii?
Înţelegerea
Înţelegerea vine pe una dintre cele trei căi: cea empirică, care este prin observare fizică (experimente concrete), cea istorică, folosind documente și lucrări sau cea matematică, prin îmbinarea dimensiunilor și a șabloanelor (prin cunoaștere) (…)
Şi Înțelepciunea Cabala, confirmată mai presus decât toate cele trei căi menționate mai sus.
Există, de asemenea, un al patrulea mod de a cunoaște – prin deducții filozofice, fie prin deducții, fie prin inducții, adică de la general la particular, sau de la particular la general. Acest lucru este strict interzis în Înțelepciunea Cabala, întrucât tot ceea ce nu dobândim, nu cunoaştem (…)
(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)