(Levitic, 9:1 – 11:47)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porţiunea Șmini (În ziua a opta), se ocupă de evenimentele din a opta zi după cele șapte zile de umplere.(*) Este ziua inaugurării Tabernacolului. Aaron și fiii lui oferă jertfe speciale în această zi. Moise și Aaron merg să binecuvânteze poporul și, la sfârșit, Creatorul se înfăţişează poporului lui Israel.
Fiii lui Aaron, Nadav și Avihu, păcătuiesc, făcând jertfa pe foc străin, și focul îi mistuie şi pe ei. Aaron și fiii rămași primesc porunci speciale despre cum să se comporte în situația respectivă și, printre altele, le este interzis să jelească.
Acest pasaj relatează despre o altă neînțelegere dintre Moise și Aaron cu fiii săi, referitor la consumarea jertfei pentru păcat.
_______________
(*) Timp de şapte zile să nu ieşiţi deloc din uşa Cortului Întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului. (Levitic, 8:33).
Porţiunea se încheie cu regulile referitoare la mâncarea interzisă, precizând care animale, sălbăticiuni, păsări de curte şi pești se interzice a fi mâncate. Sunt explicate pe scurt şi regulile referitoare la Tuma’a (impuritate) și Tahara (puritate).
COMENTARIU
Porțiunea menționează multe detalii referitoare la Tabernacol și la aducerea de ofrande, dar şi ceea ce este interzis și ceea ce este permis. Cum ar trebui să înțelegem toate astea în plan interior?
Trebuie să examinăm care anume dintre cele 613 dorințe trebuie să fie corectate și cum. S-a spus despre om: „Am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora ca mirodenie”,așa încât să se poată corecta această înclinație rea a noastră – dorințele egoiste – prin care ne gândim doar la noi înșine și nu putem face nici măcar o singură acţiune de dăruire şi iubire pentru ceilalţi.
Este scris: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.” Aceasta este o forță specială, iar Tora a fost dată numai în scopul dobândirii ei. Dacă studiem în mod corect internalitatea Torei – și anume Cabala, Înțelepciunea Luminii – atragem Lumina Reformatoare, cea care ne corectează.
Dorințele din noi sunt numite „înclinația rea”. Inițial, ele sunt egoiste, deoarece „întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui” (Geneza 8:21). Obiectivul nostru este să o corectăm prin studiu și să o transformăm în intenție de a dărui altora, cu scopul de a dobândi conectarea şi iubirea pentru ceilalţi. Prin propria noastră corectare, obținem calitatea dăruirii, adică echivalenţa de formă cu Creatorul și nivelul de Dvekut (contopire) cu El, pentru a fi ca El. Acesta este scopul creării omului – să fie precum Creatorul.
Pentru a ne corecta dorințele și înclinațiile, trebuie să urmăm o anumită ordine, de la cele mai ușoare la cele mai grele. Pentru a ne corecta în mod corespunzător propria noastră natură, trebuie să ne comportăm în funcție de nivelul la care am ajuns în evoluţia noastră. La fel cum un bebeluş crește, devenind mai întâi un copil, apoi un tânăr și, în final, un adult, fiecare etapă a evoluţiei noastre necesită din ce în ce mai multe activități, de o complexitate din ce în ce mai mare. În fiecare etapă, atragem Lumina Reformatoare. Ea se potriveşte în raport cu noi, în ordinea dificultății, în funcţie de dorințele cărora le-a sosit vremea să fie corectate. De aceea Tora se numește Horaa (instrucțiune), deoarece prin ea progresăm și urcăm scara nivelurilor până la sfârșitul corectării tuturor dorințelor noastre.
În porţiunea Șmini, analizăm ce dorințe putem corecta, cum anume o putem face și pe care dorințe nu le putem corecta. În noi sunt dorințe care nu pot fi corectate, numite „inima de piatră”. Aceste dorințe constituie fundamentul naturii noastre. Ele sunt atât de intense încât nici măcar nu putem cere corectarea lor.
Corectând ceea ce trebuie și regretând că nu suntem capabili să corectăm “inima de piatră”, dar făcând totodată diferenţa între ceea ce este posibil de corectat și ceea ce este dincolo de capacitatea noastră de a corecta, obținem o foarte clară percepție a diferenței dintre acestea. Regretând că nu le putem corecta, dar făcând tot ce putem cu privire la dorințele respective, ele devin corectate.
De aceea Legile Kdușa (sfințenie) și Tahara (puritate) sunt numite „Legile de Kașrut” (forma de substantiv a adjectivului Koșer). Noi cercetăm conform acestei legi – ce este Kaşer și ce nu este – în mineral, vegetal, animal și uman, şi cum anume trebuie să le respectăm și la ce nivel.
Cuvântul, Kașrut, vine de la cuvântul Kașer („permis”, „curat”, „legal”), referindu-se la disponibilitatea de a dărui. O persoană „kaşer” este cea care s-a corectat în toate dorințele de dăruire și iubire pentru ceilalţi, cel puțin la un anumit nivel.
Măsura dorinței este suma tuturor dorințelor din noi la nivelurile mineral, vegetal și animal. Cu cât dorința se contopeşte mai mult cu emoția, rațiunea, înțelegerea, conexiunea cu oamenii și Forța Superioară, cu atât mai mult am corectat-o. Legile de Kașrut ne spun cum să sfințim, cum să aducem fiecare dorință la corectare și cum să o folosim pentru a dărui. Tora ne oferă exemple din lumea noastră, precum folosirea dorinței de a mânca, care se referă de fapt la corectarea omului.
Cu toate acestea, suntem sortiţi eşecului, pentru că suntem precum acei copii care nu înțeleg cum funcționează o nouă jucărie până când nu o strică. Ei nici măcar nu înțeleg că au stricat-o, sau în orice caz, dacă şi cum este posibil să o repare. Atâta timp cât copilul nu înțelege în totalitate cum a fost făcută jucăria și care este rolul fiecăreia dintre părțile ei, copilul nu se va atașa de ea.
În mod similar, trebuie să înțelegem fundamentul creației și să ajungem la dorințele noastre cele mai elementare și egoiste, după cum este scris: „Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască” (Eclesiastul 7:20). Trebuie să trăim experienţa tuturor păcatelor, tuturor greșelilor și apoi să le corectăm. Nu există nici o altă cale.
Trebuie să recunoaștem tot răul din noi, așa cum a spus Creatorul: „Am creat înclinația rea”. Noi trebuie să descoperim unde salăşluieşte înclinația noastră rea. Când o descoperim, suntem considerați „haini”, „păcătoşi”. Recunoaștem răul și regretăm.
Cu toate acestea, nu regretăm recunoașterea răului din noi, pentru că așa am fost făcuți. Mai degrabă regretăm faptul că, înclinația noastră nu este aceea de a dărui, ci de a primi pentru noi înșine. Cerem forța de corectare și primim de Sus, Lumina care reformează. Astfel, trecem de la folosirea în mod egoist a fiecărei dorințe, de la căutarea satisfacției de sine, la căutarea beneficiului celorlalţi. Acesta este modul în care ne corectăm.
Recunoașterea generală a înclinației rele, apare prin spargerea vaselor din Lumea Superioară. Aceasta este rădăcina noastră din care a fost creată această lume, şi care a fost pregătită în rădăcinile de Sus, în Sistemul Superior. Ea este încorporată în fundamentul națiunii, în faptele lui Nadav și Avihu, așa cum este descris mai jos. Acum, trebuie să o descoperim în noi, în această lume.
Nadav și Avihu trebuiau să treacă prin acest proces și, deși s-ar părea că au săvârșit o fărădelege, fapta lor ne ajută să descoperim fundamentul, ceea ce înseamnă „Am creat înclinația rea”, ca să o putem corecta.
Nadav și Avihu au vrut să ajungă la sfârșitul corectării dintr-o dată. Făcând acest lucru, însă, au descoperit dorința de a primi, pentru a primi, înclinația rea, Sitra Ahra, Klipa (coaja), în cea mai gravă formă. Nadav și Avihu au atras o lumină atât de puternică încât nu au putut să o primească pentru dăruire, așa că au primit-o pentru primire și, drept urmare, au murit.
Când evoluezi ca nivel, faci și tu la fel. În noi există forțele numite „Nadav” și „Avihu”, pe lângă forțele lui „Aaron” și „Moise”.
„Omul este o lume mică”( Midraș Tanhuma, Pekudei, pct. 3) și orice este spus în Tora, există în fiecare din noi. Putem face aceleași greșeli și le putem corecta după ceva timp. Acesta este modul în care devenim conștienți de adevărata înclinație rea, inima de piatră, care nu poate fi atinsă. Prin intermediul acestor povestiri, putem învăța să corectăm acele dorințe care pot fi corectate, în ordinea corectă a corectării.
Legile de Kașrut de la finalul porţiunii decurg din toată această cercetare. Ele ne explică cum putem să ne corectăm pe noi înşine și în ce fel putem aduce tămâia, însemnând cum să aducem dorințele, forțele de dăruire și primire din noi, bine amestecate între ele, în așa fel încât să se corecteze reciproc.
La asta se referă porţiunea Șmini (În ziua a opta). Se numește așa pentru că Malhut care urcă la Yesod este a opta Malhut și trebuie să știm cum să o corectăm. Se numește „a opta” după corectarea de bază, pentru a distinge între părțile lui Malhut care pot fi corectate și cele care nu pot fi, și pentru a ști cum putem atrage forțele de corectare. Noi le cercetăm pe toate acestea, pe calea noastră spirituală, într-o corectare numită Șmini.
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Numărul 7 apare de mai multe ori în această porțiune. Există vreo semnificație anume a acestui fapt?
Este scris că există șase zile de lucru, iar a șaptea este Şabatul. („Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea este Şabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceţi nicio muncă în timpul ei: este Şabatul Domnului, în toate locuinţele voastre”(Levitic, 23:3).) Cele șase zile sunt Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod. „Zilele” sunt, de fapt, niveluri la care ne putem corecta dorințele. A șaptea zi este Malhut, care este corectată de ea însăși prin ceea ce am făcut în cele șase nivele anterioare și prin atragerea Luminii. De fapt, toate corectările se fac în a șaptea zi.
Şabatul nu este, de fapt, o zi de odihnă, ci o stare în care nu mai este posibil să analizăm sau să aranjăm nimic. Dimpotrivă, „Acela care munceşte în seara din ajunul Şabatului, va mânca în ziua de Şabat.” (Talmudul babilonian, Masehet Avodah Zarah, p. 3a.). Doar ceea ce facem în cele șase zile intră în Malhut și este corectat în Malhut, în Yesod (fundație), adică în substanța noastră, însemnând dorinţele noastre.
A opta zi este primirea calității lui Aaron, însemnând calitatea lui Bina, așa cum este scris: „Fiii lui Bina, opt zile.” (Vers în cântecul de Hanuka, Maoz Țur). Malhut se conectează la Bina, din care atragem Forța de corectare în a opta zi.
Sistemul Superior este numit Zeir Anpin sau HaKadoș Baruh Hu (Preasfântul şi Binecuvântatul). Este sistemul care ne corectează, este Cel care îmbracă pe Malhut ce se conectează la Sistemul Superior. Cu alte cuvinte, sufletul nostru se conectează la Creator.
Sufletul este numit și „Adunarea lui Israel”, deoarece adună toate sufletele care doresc corectarea. Așa ajungem la a opta. Aici, trebuie să fim atenți atunci când întâmpinăm situații ca cea cu Nadav și Avihu, însă va trebui să trăim şi aceste experienţe.
După cum s-a citat anterior, „pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască” (Eclesiastul, 7:20). Aceasta înseamnă că vom întâlni şi vom avea de analizat mai multe experiențe, pe măsură ce ne urmărim rădăcinile și ceea ce s-a întâmplat cu strămoșii noștri. După toate corectările și exilurile prin care am trecut, vom ajunge la revelaţie și vom ști cum să continuăm. În plus, vom avea un îndreptar bun în Înțelepciunea Cabalei, așa că atunci când ne vom confrunta cu analizări exigente, vom trece cu uşurinţă prin ele și vom continua drumul.
Referitor la exemplul cu Nadav și Avihu, ne dorim ca niciodată copiii noștri să nu facă greșeli. Ne arată oare asta că greşelile sunt obligatorii?
Fără să fim conștienți, noi îi facem permanent pe copiii noştri să greşească. Și nu numai copiii – chiar și studenții pe cale să obţină un doctorat învaţă confruntându-se cu problemele. Practic însuşi procesul de învățare implică rezolvarea unor probleme. Îi punem pe copii în faţa unor probleme și vrem ca ei să se joace rezolvându-le. Ca alternativă, le dăm să asambleze ceva sau nişte exerciții de matematică, fizică sau chimie. Îi provocăm permanent cu probleme.
Când copiii noștri cresc şi devin adolescenţi sau tineri adulți, ne facem încă griji că pot face greșeli. Cum să-i creştem pe copiii noştri astfel încât să nu acționeze în urma unor dorințe intense, precum Nadav și Avihu, care au fost arși din cauza asta?
Copiii învață ce şi cum să facă, iar dacă vor trebui să o facă, o vor face numai încercând şi greşind. La fel şi noi, învățăm din încercări şi din greşeli. Trebuie să descoperim prăbuşirea, criza, propria noastră natură, altfel nu vom ști cum să o corectăm. De aceea am primit Tora, a cărei Lumină strălucește pentru noi și clarifică lucrurile.
Există Lumină pentru cercetarea Kelim (vaselor) și există Lumină pentru corectarea acestor Kelim. Dacă știm cum să ne folosim în mod corect Kelim, dorințele, vom trece prin corectări uşor și în mod plăcut. Dacă de fiecare dată când întâlnim o spargere, vom ști și că o putem rezolva, descoperind astfel o altă parte a Lumii spirituale, a eternităţii, a perfecțiunii, nu există nici o îndoială că vom fi fericiți atunci când spargerea se revelează.
Legat de educație, atunci când ne vedem copiii făcând greșeli și apoi corectându-le, ar trebui să privim asta ca pe ceva bun?
Da. Există obiceiuri în care ne manifestăm cu bucurie (chiar în Ziua Ispășirii, Yom Kipur), spre deosebire de tristețea exprimată în alte obiceiuri. Diferențele decurg din înțelegerea eronată a ceea ce ne este revelat. Într-adevăr, ar fi ceva de spus referitor la ce exprimă fiecare dintre obiceiuri. În fiecare revelare a răului trebuie să existe și bucurie, deoarece avem mijloacele necesare pentru a-l corecta și pentru a obţine mulțumirea. Este imposibil să te simți bine fără a descoperi și corecta răul.
Este scris că toată lumea va cunoaște diferența dintre legile Tuma’a (impuritate) și Tahara (puritate). Se spune că în timpul primului Templu, fiecare copil cunoștea aceste legi de la șase ani. Ce înseamnă asta?
Acest lucru nu se referă la copii în sensul fizic al cuvântului, deși acesta era tipul de educație predominant în acea vreme, iar copiii creşteau având înțelegerea, dar şi senzația și percepția Forței Superioare. Ei primeau o educație care-i ducea către dăruire și le deschidea ochii. Pe lângă această lume, pe care o vedeau prin cele cinci simțuri fizice, ei erau ajutaţi să-şi dezvolte un al șaselea simț, numit Neșama (suflet). Cu acest simţ, ei trăiau experienţa Forței Superioare și, prin urmare, știau ce era bun și ce era rău. Ei puteau face distincţia pentru ca, astfel, să evolueze.
Totul depinde de mediul înconjurător. Mediul îi educă pe copii către corectări și fiecare copil al cărui egoism (dorința de a primi) creştea, primea educaţia potrivită. Educația este un sistem de corectare prin mediul înconjurător, care presupune explicații și sprijin, pe măsură ce dorințele noastre cresc. Educația înseamnă a-i învăța pe copii că dorințele lor sunt tot timpul în creştere și ar trebui să le folosească în scopul dăruirii, al iubirii.
Poate, oare, să fie adoptată această educație și astăzi?
Acest lucru se va petrece oricum, pentru că Natura ne obligă să o facem. Ne îndreptăm spre o stare în care va trebui să imprimăm acest tip de educație în întreaga lume, nu doar pentru noi, ci pentru întreaga lume. Trebuie să fim „Lumina neamurilor” (Isaia 42:6) și să trecem la această metodă, „căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:7), așa că toți vor fi ca unul.
Astăzi, ne aflăm în ultimul exil, precedând mântuirea noastră deplină. Aşadar, trebuie să aducem mai întâi această educație poporului lui Israel și, ulterior, restului lumii. Suntem într-o fază avansată pe această cale. Criza pe care o trăim, neputinţa manifestată în educație și prăbușirea structurii familiale au fost menite să ne deschidă ochii pentru marile schimbări.
Înseamnă că această criză a fost menită să ne facă să cerem o soluție la un nivel superior?
Da. Soluția deja există și este simplă: trebuie să înțelegem că nu există altă posibilitate, că avem un mijloc ușor și eficient de a obține bunăstare și fericire, mai ales pentru copiii noștri. Altfel, ce fel de lume le vom lăsa?
Știm că zilele și evenimentele menționate în Tora simbolizează etape de dezvoltare interioară; ce astfel de etapă constituie ziua „inaugurării Tabernacolului?”
Odată ce ai sortat toate Kelim, în minte și inimă, adică în dorinţele, gândurile și intențiile tale, poţi lucra cu aceste Kelim cu toată puterea. Aceasta se numește „inaugurarea Tabernacolului”. Pot fi aduse ca ofrandă de îndată ce sunt examinate.
Ofrandele sunt toate dorințele pe care le putem transforma din dorința de a primi, de la egoism (înclinația rea), în scopul de a dărui, la forma de dăruire și iubire. Aceasta este corectarea. Prin corectarea din ce în ce mai mult a dorințelor noastre în dăruire și iubire, ne apropiem de Creator. Cuvântul Korban (sacrificiu/ofrandă) vine de la cuvântul Karov (lângă/aproape) și Makriv (a aduce aproape/ a da ofrandă/a sacrifica). Aceasta este munca principală a omului. Astfel, „inaugurarea Tabernacolului” înseamnă că cineva a pregătit dorinţele (Kelim) cu care poate începe munca.
A fi în lumină, în timpul zilei, se referă la o stare care este opusă nopţii?
Este scris (Psalmii, 36:9): „prin lumina Ta vedem lumina.” Odată ce ne-am corectat la nivelul de a cere milă – dăruire de dragul dăruirii, nivelul lui Aaron – corectăm acele dorințe de primire care nu sunt în scopul de a dărui. Facem mutaţia de la voinţa permanentă de a primi pentru noi înşine, în toate dorințele noastre, la o stare în care ne este clar ce se întâmplă. Astfel, neutralizăm acele dorințe într-un punct în care nu vrem să le folosim pentru plăcerea noastră, pentru că asta ne-ar distruge şi ne-ar „arde” literalmente sufletul. Pregătirea noastră este „Tabernacolul”. De aici încolo, începem să corectăm aceste dorințe în scopul de a dărui.
Termeni
Inaugurarea Tabernacolului
„Inaugurarea Tabernacolului” este punctul de unde putem începe să aducem ofrande, adică să ne corectăm dorințele efectiv. În această stare, putem corecta fiecare dorință, făcând-o similară cu dăruirea, iubirea pentru ceilalţi și pentru Creator. Devenim asemănători cu Creatorul în acea dorință, înțelegem integritatea și eternitatea creației. Noi înșine devenim precum Creatorul, așa cum este scris: „Întoarce-te O, Israele, la Domnul, Dumnezeul tău! ” (Hosea 14:2). Asta este ceea ce ar trebui să realizăm, iar aceste acțiuni generează o mare bucurie.
Deci nu este o coincidență că revelarea Creatorului este menționată în aceeași zi ca şi inaugurarea Tabernacolului. Dar ce înseamnă revelarea Creatorului?
La începerea muncii în Tabernacol, îl descoperim pe Creator, în conformitate cu legea echivalenței de formă. Pentru că efectuăm aceleași acţiuni ca şi Creatorul, El „se îmbracă” în noi și începem să simțim că acțiunile noastre sunt cele care ne creează situația, locul și statusul nostru. Acela care efectuează acte de dăruire și iubire, corectând înclinația rea, devine asemenea Creatorului. De aceea el este numit „Om” (Adam), de la cuvântul Domeh (similar) Creatorului.
Nadav și Avihu au sacrificat cu foc străin. Ce înseamnă asta?
„Focul străin” este atragerea Luminii care vine la dorința de a primi pentru a primi. Nadav și Avihu nu știau că acest lucru nu era posibil, pentru că nu puteau calcula. Ei intenționau să acționeze cu scopul de a dărui; au vrut să se sfințească și mai mult, să facă corectări mai mari decât era posibil. De aceea au eșuat. Ei păreau păcătoși, dar nu este într-adevăr un păcat, deoarece nu aveau cunoștință despre acest lucru.
Un „păcat” este atunci când știm că ceva este un păcat, şi cu toate acestea îl comitem. Nu avem astfel de păcate. Toate păcatele noastre pe calea spirituală sunt din neștiință și lucrurile apar brusc ca fiind egoiste. Data viitoare, evităm asta. Nu este ca păcatul lui Adam HaRișon, despre care este scris: „Am mâncat și voi mânca mai mult”( Midraș Raba, Bereșit, porțiunea 19). Acesta a fost un păcat adevărat.
Din Zohar: În cea de-a opta zi
În acea zi, a fost bucuria Adunării lui Israel, Malhut, conectându-se în legătura credinței cu toate legăturile sfinte din toate Sfirot de ZA. Este aşa pentru că tămâia le conectează pe toate în una singură, şi de aceea se numește „tămâie”. Nadab și Avihu au venit și le-au legat pe toate împreună la Sitra Ahra (Cealaltă Parte) și au lăsat pe Malhut afară, pentru că nu au conectat-o cu toate Sfirot de ZA. Ei au legat altceva în loc de Malhut, motiv pentru care mai târziu preoții avertizează, așa cum este scris: „Cu acesta va veni Aaron în locul sfânt”, când leagă pe acest Malhut, numit „aceasta”.
Zohar-ul pentru toți, Șmini (În ziua a opta), pct. 37
După primirea Luminii, Nadav și Avihu au vrut să amestece toate dorințele împreună, să le corecteze și să efectueze un act de dăruire cu ele, dar fără a efectua mai întâi munca de cercetare. Este imposibil, însă, să fie atrase aproape toate odată; totul trebuie făcut treptat. Doar prin această muncă, a cărei experienţă o trăim fiecare dintre noi, înțelegem cum să continuăm în ordinea corectă a corectărilor.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)