(înapoi la pagina CABALA LUMINA CĂLĂUZITOARE – click)
Cartea Genezei începe astfel:
La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. (Geneza 1: 1-5).
Fiecare dintre noi, când aude aceste versete, este mișcat într-un fel. De-a lungul anilor am fost expuși la diferse interpretări ale versetelor Torei la nivel literal. Cu toate acestea, rareori ne mulțumim cu interpretările simplificate care lasă multe întrebări fără răspuns. Vrem să analizăm Tora științific, logic. Despre ce vorbește Tora cu adevărat? Și cel mai important, pentru ce?
Toate Sfintele Scripturi vorbesc despre un singur lucru – lumea superioară și modul în care a fost creată aceasta și modul în care lumea superioară a creat lumea noastră. Biblia nu descrie doar ceea ce se găsește în acea lume, ci ne şi învață cum să o vedem. Revelarea treptată a lumii superioare este numită „ascensiune spirituală” sau gradele de ascensiune spirituală. Înțelepciunea Cabala este o știință care ne învață despre structura lumii superioare, folosind un limbaj sofisticat, desene și scheme. Tora ne descrie lumea superioară într-un limbaj obișnuit.
Dacă încercăm să traducem limbajul Torei în limbajul Înțelepciunii Cabala, vedem că Tora descrie pentru noi procesul de creare a lumii superioare, structura sa, proiectarea dezvoltării sale și, după aceea, descrie procesul de creare al omenirii. Cu toate acestea, Tora nu se referă la o persoană din lumea noastră corporală. Mai degrabă se referă la crearea voinței de a primi, numită „suflet” sau „om” (Adam), și la scopul împlinirii acestei voințe de a primi, a acestei creații, cu plăcere totală, eternă și deplină. Dorința de plăcere este de fapt singura creație. În afară de asta, există doar Creatorul. Astfel, totul în afară de Creator nu înseamnă altceva decât diferite grade ale voinței de a primi plăcere. Aceasta este, de asemenea, situația din lumea noastră: diferența dintre toate creaturile și diversele obiecte constă doar din diferitele niveluri ale voinței lor de a primi plăcere și asta determină proprietățile fiecărei ființe.
Dorința de a primi este împărțită în cinci subniveluri, marcate ca:
1. Vârful literei Yod (.), care se corelează cu Sfira Keter
2. Litera Yod (י), care se corelează cu Sfira Hochma
3. Litera Hey (ה), care se corelează cu Sfira Bina
4. Litera Vav (ו), care se corelează cu Sfira Tiferet
5. Litera Hey (ה), care se corelează cu Sfira Malhut
Împreună aceste litere formează cuvântul Yod (י), Hei (ה), Vav (ו), Hei (ה). Acesta este și numele Creatorului, întrucât creația îl simte pe Creator, iar literele exprimă cele patru manifestări de bază ale Creatorului în creație. Cele cinci părți ale dorinței se numesc Sfirot și numele lor sunt Keter, Hochma, Bina, Tiferet și Malhut.
În Cabala, genul este determinat în conformitate cu funcția. Activul este considerat, în cea mai mare parte, masculinul, iar pasivul, femininul. De aceea, Creatorul este considerat partea masculină (așa cum ne vom referim la El în toată această carte) iar creația, partea feminină.
Creatorul dorește să umple creația cu plăcere „până la refuz”, până la senzația deplină de perfecțiune și eternitate. Asta înseamnă că ceea ce Creatorul dorește să ne ofere este propria Sa stare de a fi. El este perfect și unic și datorită acelei perfecțiuni vrea să dăruiască starea Sa de a fi, adică perfecțiunea Sa, creației. Prin urmare, scopul creației este dobândirea perfecțiunii Creatorului și capacitatea de a primi ceea ce El dorește să dea.
Cele șapte zile ale creației menționate în Geneză sunt resimțite de omenire ca fiind șapte mii de ani. Primele șase mii semnifică cele șase zile ale săptămânii, timp în care omenirea se rectifică la început inconștient și în cele din urmă conștient, prin eforturi mari. În cele din urmă, vom ajunge în mileniul al șaptelea sau în ziua a șaptea, Şabat-ul, care este o stare în care lumina Creatorului umple proprietățile rectificate cu răsplată și încântare.
Numărul șapte în sine are o semnificaţie importantă în Cabala. Sistemul care gestionează lumea noastră este format din șapte părți. De aceea lucrurile din lumea noastră sunt împărțite în șapte sau șaptezeci: cele șapte zile ale săptămânii, cele șaptezeci de națiuni ale lumii, cele șaptezeci de părți ale sufletului umanității și durata vieții unui om, care înseamnă aproximativ șaptezeci de ani.
Întreaga cale a omenirii este formată din șase zile, reprezentând cei șase mii de ani de rectificare. Am intrat acum în anul 5780 al calendarului evreiesc. Zohar-ul indică generația lui Mesia ca fiind momentul în care ar trebui să înceapă rectificarea conștientă a lumii, iar Vilna Gaon (GRA), Rav Yiţhak Kook, precum și Baal HaSulam, indică generația noastră ca fiind generația lui Mesia. În anii care ne-au rămas înainte de sfârșitul celor șase mii de ani, evreii și întreaga omenire trebuie să ducă la bun sfârșit rectificarea, iar în mileniul al șaptelea vom primi răsplata pentru lumea noastră.
Când citim aceste rânduri, trebuie că ne întrebăm dacă există o modalitate de a ne scurta drumul către scopul creației, pentru a ajunge mai repede la rectificare. Răspunsul este că nu numai că putem, ci trebuie să intervenim în procesul care trebuia să dureze șapte mii de ani, pentru a-l accelera. Cei care pot ajunge individual la acest proces vor ajunge în lumea superioară și la senzația realității complete și sublime înaintea celorlalți. Dar chiar și în timpul procesului de rectificare, dacă îl parcurgem conștient, prin propriile noastre eforturi, îl vom simți ca pe un proces creativ, ca pe o dorință romantică.
(înapoi la pagina CABALA LUMINA CĂLĂUZITOARE – click)