(înapoi la pagina CABALA LUMINA CĂLĂUZITOARE – click)
Fiecare individ a fost creat cu un trup material complex și ceea ce face el în această lume îi afectează trupul. Prin urmare, ceea ce facem în lumea noastră este important. Orice facem cu intenția către Creator este considerat un act spiritual, deși actul în sine ar putea fi unul complet „animalic”.
Orice facem ne conduce, însă, inevitabil către scopul creației. Chiar și suferinţele pe care le îndurăm în viață nu ne parvin în zadar, ci se cumulează și, atunci când vine momentul potrivit, ele contează în favoarea noastră. Acest lucru se întâmplă, încetul cu încetul, de-a lungul multor ani iar noi nu suntem o parte activă în mod conștient. Pentru a scurta această lungă cale a suferinţei, Creatorul ne-a dăruit Tora, care ne îndreaptă spre scopul corect mai puțin dureros.
Abia în ultimele decenii au început să coboare în lumea noastră un număr tot mai mare de suflete speciale, aceste suflete acumulând o cantitate suficientă de suferinţă. Aceste suflete au ales calea suferinţei, au acumulat lipsuri, iar acum acele suferinţe s-au transformat într-o jinduire după Înțelepciunea Cabala. În viețile viitoare, aceste suflete se vor adânci în studiul Cabalei mai intens și în termen de o lună sau două vor obține rezultate fantastice, întrucât au acumulat o dorință suficientă pentru aceasta în viețile lor trecute. Dacă o persoană are o dorință suficient de puternică de a studia și se concentrează doar asupra Cabalei pentru un singur scop, atunci în trei până la cinci ani va intra în lumea spirituală.
Noi ne rugăm, involuntar, pentru ceea ce se află în inima noastră, întrucât dorința din inima noastră este rugăciunea. Rolul rugăciunii este să ne pregătim inima să dorească să-L simțim pe Creator. Prin urmare, o rugăciune autentică este numită „lucrarea inimii”; pregătirea este în inima noastră. Printr-un tip special de muncă, prin studiu și examinare, ne putem pregăti pentru a trezi dorința potrivită.
Nu ar trebui să ne abținem de la plăceri, dar indiferent dacă alegem să le primim sau nu, inima nu poate să nu le dorească. Este imposibil să impunem ceva inimii noastre. Doar printr-o muncă viguroasă asupra noastră, folosind o diversitate de mijloace, vom putea schimba direcția dorințelor inimii către spiritualitate. Chiar și în gradul nostru actual, trebuie să spunem că „vrem să-L simțim pe Creator” chiar dacă este pentru o simplă plăcere personală. Această dorință trebuie să fie completă, întrucât abia atunci va avea rezultatul dorit.
Creatorul ne trimite suferinţe psihice și fizice, iar singurul mod prin care psihologii și medicii ne pot ușura aceste suferinţe este prin a-i ajuta pe oameni să comunice, să coopereze și să se sprijine reciproc. Vindecarea funcționează întrucât ajută la adunarea sufletelor într-un singur suflet global.
În niciun caz nu ar trebui să interpretăm suferinţa din viața noastră ca pe o pedeapsă pentru evenimentele din trecut. În schimb, suferinţa este o providență anume, aspră, ce vine de la Creator, indicând direcția corectă pentru împlinirea Gândului creației. Dacă o persoană înțelege suferinţele, le poate trăi singur experienţa, mental, provocându-le activ, mai degrabă decât să aștepte până când ele îl împing de Sus. În acest fel, o persoană își continua progresul în dezvoltare.
Dar numai faptul că este posibil să nu resimți nicio suferinţă, nu înseamnă că eşti pe drumul cel bun. Mai degrabă, te afli pur și simplu într-un stadiu în care Creatorul nu îţi cere nimic anume și nu te împinge într-o direcție specifică. A nu simți vreo suferinţă este semn că timpul tău nu a venit încă.
Ajungem să studiem Cabala atunci când evenimentele vieții ne aduc la ea. Prima fază – perseverenţa în privința învățării – nu este o decizie independentă, întrucât în acel moment suntem încă sub influența îmboldului preliminar de Sus. Continuarea studiului depinde, însă, de eforturile noastre independente de a fi conștienți de motivul pentru care am fost aduși aici și de continuarea eforturilor în acest scop.
Fiecare suflet are o sarcină anume în această lume. Unele coboară pentru un anumit scop, la împlinirea căruia se retrag din vreme din această lume. Așa a fost sufletul Sfântului Ari, care a murit la vârsta de treizeci și opt de ani, lăsând în urmă o cantitate enormă de scrieri.
De la căderea sufletelor din gradul lui Adam haRişon până în gradul acestei lumi, toate informațiile despre toate gradele pe parcursul coborârii sunt păstrate în interiorul sufletelor. Aceste suflete se îmbracă în trupurile din această lume și ne obligă să parcurgem întregul proces evolutiv din această lume înapoi către locul din care am început să cădem, împlinind toate acele Reşimot găsite în ele după coborâre.
(înapoi la pagina CABALA LUMINA CĂLĂUZITOARE – click)