(înapoi la pagina O CARTE DESCHISĂ – click)
Această lume există de miliarde de ani, dar Cabala nu vorbește despre cei 6.000 de ani pe care îi socotim în mod obișnuit în lumea noastră, ci despre 6.000 de grade care descriu ascensiunea sufletului înapoi către rădăcina sa, locul din care a venit.
Cei 6.000 de ani pe care îi numără iudeii constituie durata de coborâre și ascensiune a sufletelor. La sfârșitul celor 6000 de ani, toate sufletele ar trebui să fi fost rectificate și să fi urcat înapoi la rădăcina lor. Lumea însăși va continua să existe şi după ce acești 6.000 de ani se vor fi terminat.
Timpul este doar o senzație interioară și nu există în sine. Senzația de timp este o succesiune subiectivă de evenimente care se concatenează pe cale de cauză și consecinţă. Baal HaSulam scrie în Talmud Eser Sfirot (Studiul celor Zece Sfirot) că timpul și spațiul sunt termeni care există doar în raport cu noi oamenii, şi că de fapt timpul nu există.
În minutul unu se trece bariera dintre cauză și consecință și începe ascensiunea spirituală şi prezentul și viitorul fuzionează într-unul. Chiar și legile fizicii au început să descopere faptul că există procese în care sfârșitul vine înainte de început, adică timpul nu este decât în noi, un concept interior și psihologic.
Omenirea a fost creată pentru a-și descoperi starea cea mai înaltă, punctul cel mai înalt. Împlinirea acestui scop depinde de cu ce ne identificăm, cu sufletul sau cu trupul nostru? Asta determină perspectiva noastră asupra vieții și a trupului nostru.
Sufletele noastre sunt toate legate între ele. Când individul descoperă lumea superioară, vede cât de puternică este legătura dintre el și celelalte suflete. În acest moment tot ce putem vedea este trupul nostru, motiv pentru care credem că suntem împărțiți în mai multe trupuri. Un suflet este, însă, o structură care există în fiecare dintre noi – același suflet în noi toți, de aceea, atunci când omul începe să se identifice cu sufletul său, zidurile dintre el și celelalte suflete cad pentru că poate vedea și simți că are ceva în comun cu toți oamenii și toate națiunile – un corp spiritual colectiv.
Când totul este în cele din urmă rectificat, toţi vom fi legaţi într-un singur suflet colectiv, simțind acea legătură și trăind-o. Dacă am putea vedea starea viitoare, rectificată, am vedea că nu există nicio diferență între un individ și un altul. Când acest fapt îi devine cunoscut omului, acesta începe să-i dicteze perspectiva asupra lumii.
Cabala susține că nu este nevoie să-i lovim pe oameni pentru a-i face să fie „buni”, morali, dar ar trebui să le deschidem ochii către modul în care lumea este cu adevărat construită. Apoi, în mod natural, ei vor dori să se simtă bine din interiorul naturii lor egoiste și, prin urmare, nu-şi vor face rău reciproc. Omenirea ar trebui să ajungă exact în această stare.
Totul în această lume a fost creat cu un anume scop. Nu există coincidențe. Întreaga noastră lume și întregul univers sunt construite din substanță materială, dar în concordanță precisă cu forțele spirituale superioare. Fiecare detaliu este construit din forțe și fiecare forță spirituală are un obiect corporal care îi corespunde. De aceea omul studiază spiritualitatea, întrucât acesta constituie originea lumii materiale. Omul începe să înțeleagă de ce totul este ordonat așa cum este, pentru că totul în această lume este p consecinţă a lumii spirituale.
Mai mult, orice forță spirituală este legată de consecința sa în lumea noastră. De aceea, atunci când urcăm către lumea spirituală și rectificăm ceva acolo, schimbăm imediat consecința care decurge din ea, aici, în această lume.
De-a lungul istoriei omenirii, providența l-a obligat pe om să studieze lumea din jurul său. Animalele nu au nevoie să perceapă lumea, ci doar omul, care trebuie să perceapă lumea din jur pur și simplu pentru a exista. Omul trebuie să descopere lumile care îl înconjoară pentru a-și îmbunătăți starea, pentru a susține populația în creștere, pentru a o hrăni și îmbrăca. Omul trebuie să evolueze, să dezvolte știința pentru a ști să profite de natură în beneficiul său. Fără știință, umanitatea ar fi fost incapabilă să supraviețuiască și ar fi rămas nu mai mult decât la nivelul un clan primitiv până în ziua de azi. Omul trebuie să dobândească o asemenea stare în care să fie stăpân pe propria soartă, iar natura nu-i va permite să rămână în gradul său de animal. Natura îl va forța să participe activ la conducerea lumii. Aceasta este diferența esențială între gradul de „om” și cel de „animal”.
Spre deosebire de știința convențională, Cabala îi permite omului să vadă sau să dobândească forțe spirituale numai în funcție de gradul de rectificare interioară a omului. De aceea nu există niciun pericol că ţi se permite să studiezi Cabala dacă nu eşti demn de ea, nerectificat, adică având intenţii „impure”. Spre deosebire de alte științe, în Cabala nimeni nu te întreabă dacă eşti buni sau rău sau cu ce scop „intri” în domeniul respectiv, cum vei folosi cunoașterea pe care urmează să o dobândeşti, dar principiul călăuzitor este acela de a ţi se deschide ușa, de a fi lăsat să intri și să vezi singur. Nu există comisii de anchetă în Cabala pentru a vedea cât de loial este cineva față de Creator, dar cel care dobândește capacitatea de a interfera cu providența o face conform propriei rectificări. Numai cu atributele Lui corectate poţi începe să aparții providenței și ajungi să fii implicat în acțiunile sale.
De aceea este imposibil să profităm de forțele superioare și să le provocăm daune. Acest lucru contrazice natura însăși, ceea ce înseamnă că nu există nicio posibilitate de a provoca vătămări, întrucât imediat ce îți rectifici intenţîa în bine, chiar și puțin, în exact aceeaşi măsură poți manipula forța superioară. De aceea nu există interdicții de a studia Cabala. Ea poate fi folosită niciodată pentru a provoca rău și, de-a lungul istoriei umane, nu există nici măcar o singură mărturie a unui asemenea act. Liderii lumii nu sunt oameni liberi, ci sunt dirijori ai forțelor superioare. Nu pot fi acuzați personal pentru acțiunile lor, întrucât într-un fel sau altul fac așa cum le este dictat de Sus – de asemenea, ei nu sunt aleși de noi. Omul are abilitatea de a alege doar atunci când intră în spiritualitate, dar înainte de asta, el este ca şi restul omenirii, ca o „turmă de animale”.
(înapoi la pagina O CARTE DESCHISĂ – click)