(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
O persoană din această lume nu are suflet. Există un singur lucru de făcut dacă vrem să înțelegem și să realizăm care este adevărata noastră esență, iar asta înseamnă să pornim într-o căutare spirituală cu toată ardoarea, râvna și bucuria de a schimba ceea ce putem invoca – o încercare de a descoperi sufletul. Călătoria începe exact în locul în care am simțit prima noastră dorință de spiritualitate, „punctul din inimă”.
Acest punct este sufletul embrionar care cere revenirea noastră la propriile noastre rădăcini spirituale. Sufletul este atras către Creator și ne duce acolo. Noi nu știm unde suntem trași, deoarece Creatorul este încă ascuns de noi. Dar acest punct din suflet ne îndeamnă spre o destinație necunoscută, chiar dacă nu este încă un suflet „adevărat”. Când începem să lucrăm la partea noastră spirituală, punctul se extinde treptat și crește. Cu toate acestea el rămâne întunecat întrucât simțim o dorință tot mai mare pentru ceva, de unde și întunericul.
Când în sfârșit acest punct crește la dimensiunea potrivită, căpătăm un ecran care să-l înconjoare, care este scopul de a dărui, iar Lumina intră în acest punct. Lumina sortează dorințele aflate în punct în cinci părți care corespund atributelor luminii: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malhut. Astfel, omul capătă un suflet.
Cea mai mică dorință este în Keter, iar cea mai mare este în Malhut. Atributul primirii este mai mic în Keter și Hochma decât în celelalte dorințe; prin urmare, Keter și Hochma sunt considerate dorințe „dăruitoare”. Atunci când omul se află în acea stare se numește Katnut (micime, pruncie).
Dacă noi, în această lume, avem doar dorințe animalice și trupeşti, atunci înseamnă că trăim ca orice altceva pe pământ. Următoarea noastră stare începe abia atunci când „Punctul din inimă” se trezeşte în noi. Atunci începem să simțim o atracţie misterioasă către spiritualitate pe care nu o putem linişti, chiar dacă nu știm ce este spiritualitatea.
Dacă studiem Cabala în această stare, trecem de barieră și intrăm în lumea spirituală. Aceasta este cea de a treia stare. În această etapă, un ecran având Aviut Şoreş (grosieritatea rădăcinii) înlocuiește „punctul din inimă”. Este ceea ce se numeşte Galgalta cu Lumina Nefeş.
Acea stare este considerată „starea de embrion”. La fel ca un embrion din lumea noastră, căutătorul îşi doreşte numai să se întindă în pântecul matern, în interiorul unui Parţuf superior care îl va ridica pe căutătorul aflat în dezvoltare spirituală. După aceea, embrionului îi trebuiesc nouă luni pentru a-și dezvolta propriile sale nouă Sfirot de Malhut, de la Nefeş de Nefeş (Keter de Malhut) până la Yehida de Nefeş (Malhut de Malhut).
În acel moment, se naște fătul și dobândește un vas de Hochma cu Lumina Ruah (NRNHY de Ruah) cu Aviut Alef (primul grad de grosieritate). Această perioadă se numește „pruncie” și durează doi ani sau douăzeci și patru de luni. În pruncie, Parţuf-ul atinge starea de Katnut, sau Prima Restricționare, un ecran complet având grosieritate de gradul 1. Pruncul este diferit de embrion prin faptul că embrionul nu vrea nimic, în timp ce pruncul suge Lumina din propria sa dorință independentă, la fel ca un bebeluș care suge de la mama sa.
Cum devine laptele hrană pentru copil? Atunci când menstruația se oprește, sângele mamei este utilizat pentru dezvoltarea embrionului. În timpul travaliului, sângele este vărsat afară; acest sânge este „impur” și nu poate fi rectificat. El se transformă în dorințe impure, refuzate de orice dorință de a da, de a dărui. Există, însă o parte din sânge care se transformă în lapte după travaliu. Acesta se ridică de la Sfira Yesod, unde se află pântecele, până la Hazeh (piept), care se află în Sfira Tiferet a Parţuf-ului.
Tot ceea ce se întâmplă în lumea spirituală și în toate legile spiritualităţii se aplică automat lumii noastre. Astfel, prin studierea proceselor impregnării, a evoluției embrionului și a travaliului, precum și a prunciei şi creşterii unor Parţufim spirituali, putem înțelege procesele care se petrec în lumea noastră și originile acestora.
Starea care urmează prunciei este starea de Gadlut (maturitate). Parţuf-ul primește Mochin (Lumina Înțelepciunii) în vasele sale din Bina în AHP (Awzen, Hotem, Peh) având grosieritatea de gradul 2, 3 și 4. Ele sunt umplute corespunzător cu luminile Neşama, Haya și Yehida.
Noi nu trebuie să facem nimic, ci doar să stăm pe marginea drumului și să Îl lăsăm pe Creator să-Şi facă lucrarea Lui în noi, indiferent de ceea ce face El. Nu trebuie să ieșim din limitele guvernării Creatorului oricare ar fi circumstanțele. Dacă noi putem face asta, atunci am atins o stare numită „embrionul spiritual”.
În starea de Katnut (pruncie), putem deja să facem solicitări și să avem un dialog cu Creatorul. După doi ani de pruncie, avem nevoie de îndrumări și de educație din partea Creatorului și putem primi ceva din Lumina Înțelepciunii, a cărei primă parte poartă numele de „Lumina Neşama”.
Întreaga relație spirituală dintre Creator și creatură în starea de Katnut este construită exact ca relația din lumea noastră între mamă și copil. Putem rezolva toate problemele care apar în relațiile fizice prin înțelegerea relațiilor la nivelul rădăcinii care există în lumea spirituală între Creator și creatură.
Creatorul ne trimite obstrucții în mod intenționat, astfel încât să începem să ne dorim apropierea de El prin eforturile noastre. Fără obstrucții în viața noastră corporală, nu am simți nici o nevoie sau vreo dorință pentru El și nu am putea niciodată să înaintăm.
Dacă sufletul Primului Om nu s-ar fi spart, ar fi rămas un singur suflet, nerectificat și cu șanse foarte mici de a se rectifica pe sine însuşi. Rectificarea constă în reunificarea pieselor sparte, după care piesele le pot uni cu Creatorul.
Munca noastră este în principal aceea de a rectifica abordările noastre privind ceea ce primim de la Creator, iar consecința acestei lucrări este unificarea noastră cu Creatorul, justificarea fiecărei mișcări a Lui.
Un grup de studenți poate dobândi unificarea totală între ei. Începând cu starea preliminară, ei pot construi un cadru confortabil pentru egoişti. Un astfel de cadru li s-ar potrivi tuturor celor care vin cu unicul scopul de a se conecta cu Creatorul. Nimeni nu trebuie să sufere din cauza acestui cadru, care nu trebuie transformat într-o cușcă sau o închisoare.
Acest cadrul ar trebui să continue să se modifice și să se îmbunătățească în concordanţă cu stările interioare ale membrilor săi și ar trebui să sprijine întotdeauna obiectivul. Cu cât este mai strânsă și mai puternică conexiunea dintre membrii grupului, cu atât este mai puternic fundamentul pentru conectarea cu Creatorul.
Atunci când începem să avansăm spiritual, de fapt pierdem dorința pentru aceasta. Ar fi mai corect să spunem că ni se dă un supliment de egoism, cu o astfel de voință de a primi încât nu-i mai putem rezista. În acest caz, nu putem face nimic decât să continuăm să ne deplasăm egoismul de la nivelul corporal la cel spiritual, studiind și lucrând cu membrii grupului.
Toate gândurile noastre trebuie analizate și marcate ca fiind venite de la Creator. Trebuie catalogate și determinate ca nefiind potrivnice obiectivelor și aspirațiilor noastre. Trebuie să ne punem întrebarea: „Să urmez acest gând sau să îi opun rezistenţă? Mă cheamă acum, oare, Creatorul prin acest gând sau vrea El să mă provoace prin respingere? ” Este o diferență, dar în ambele cazuri, El vrea, totuși, să mă apropii mai mult de El.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)