(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Cabala se învârte în jurul lumilor spirituale. Prin urmare, studentul atrage Luminile spirituale în timpul studiului. Studierea altor părți din Tora trezește, de asemenea, o anumită iluminare spirituală, dar intensitatea Luminii în timpul studiului Cabalei este mult mai puternică decât atunci când se studiază alte texte.
Trebuie, însă, să ne asigurăm că studiul nostru se află pe calea cea bună a instrucției, altfel s-ar putea ajunge la un rezultat contrar: cu cât mai mult studiem, cu atât ne vom simți mai drepți în loc să ne simțim propriul rău (care este de fapt rezultatul dorit). Simțindu-ne propriul rău ne-ar fi mai ușor: imaginază-ți doar că studiezi timp de câteva luni, în fiecare lună simțind că devii mai rău şi mai rău. Poți spune că este o senzație plăcută?
Deloc! Si, totuşi, acesta este adevărul! Dacă continui să te simți bine în legătură cu tine însuți, atunci te înveți cu o minciună, una plăcută, dar totuși o minciună. Pornind de la asta, societatea ar putea fi împărțită în două categorii opuse: „Proprietarii de case” și „Proprietarii de Tora”.
Proprietarii de case sunt cei care studiază Tora și sunt mulțumiți cu studiul. Ei simt că acumulează merite pentru lumea care va veni. Lumea asta le zâmbește deja și sunt încrezători că vor fi fericiți şi în viața următoare.
Proprietarii Torei, însă, sunt oameni care doresc să facă ceva cu ei înșiși. Aceste două categorii se află în totală opoziţie între ele, deși aspectul lor exterior este același. Ele constau dintr-o substanță spirituală complet diferită, la fel cum două computere pot părea identice, dar folosesc două sisteme de operare diferite.
Toate religiile se bazează pe eforturile pe care le face omul pentru a primi răsplată în această lume şi în următoarea. Un cabalist însă, nu poate da nicio semnificație recompensei, străduindu-se în schimb să găsească Adevărul. Cu siguranţă, sunt foarte puțini aceia dar numărul lor creşte semnificativ cu fiecare generație care trece.
Există cazuri în care omul ajunge la un anumit punct în căutarea sa pentru Adevăr pentru ca apoi să-şi piardă treptat interesul. Motivul acestui fapt va fi explicat în detaliu când vom vorbi despre reîncarnare.
Toate lumile (inclusiv această lume) sunt stări ale lăuntrului nostru. Nu le vom găsi nicăieri în afara noastră. Cu alte cuvinte, nu noi suntem în interiorul lumilor, ci lumile sunt cele care se află în interiorul nostru. În afara noastră nu este dacât Creatorul, Lumina Superioară.
Oamenii din lumea noastră sunt convinși că se află într-un fel de existenţă, o realitate care a fost creată înainte ca noi să fi intrat în ea. Aceasta este, însă, o iluzie. Nu există nimic în afara noastră decât Lumina Creatorului. Acea Lumină ne afectează simțurile în așa fel încât o simțim ca pe un solid, lichid sau gaz, ca vegetal sau animal. Tot ceea ce ne putem imagina și putem vedea în jurul nostru este construit în interiorul propriilor noastre simțuri, făcându-ne să simțim ca și cum totul există în afara noastră. Adevărul este, însă, acela că nu există nimic în afară, decât Creatorul.
Această lume este punctul cel mai de jos pe care îl atinge un cabalist. Este opusul total al Creatorului și este denumit „exilul în Egipt”. Puterea naturală care funcționează asupra noastră în acea stare, puterea naturii noastre egoiste, nu ne permite să avansăm nicăieri cu excepţia faptului de a ne îngriji de noi înșine. Aceasta se numește „starea de Faraon”.
Egoismul nostru nu ne lasă să simțim starea sublimă și perfectă. Egoismul, forța interioară și vicioasă a omului numită „Faraon”, este cel de care se vorbeşte în Tora îndelung, în timp ce forța care te eliberează din acea stare se numește „Moise”. Faraon, Moise și tot ceea ce este scris despre exod descriu stări și emoții spirituale.
Starea noastră actuală este cea mai de jos posibilă. Este o stare de absolută adormire și chiar de inconștiență. Nu avem nicio senzație de vreun fel, apropo de cine suntem sau unde ne aflăm. Este chiar o stare inferioară „acestei lumi”, întrucât definind starea noastră ca fiind „această lume” implică faptul că suntem deja conștienți că există şi o altă lume. Este atât de inferioară încât nu putem simți nici o urmă de spiritualitate.
Tora nu este o epopee istorică, deși există o corelație între text și istoria omenească. Este aşa, însă, numai pentru că structurarea lumilor se bazează pe același principiu: tot ceea ce se întâmplă într-o lume spirituală se reflectă în lumea inferioară imediat adiacentă, de dedesubt, până la noi.
Toate lucrurile prin care omenirea va trebui să treacă în timpul ascensiunii sale prin lumi trebuie să fie simțit de toţi şi de fiecare individ în parte, în fiecare lume, în special în lumea noastră. Ascensiunea în lumea noastră se face în timp ce suntem în starea noastră actuală și cu substanța noastră egoistă a acestei lumi.
Există o lege pentru natura spirituală care afirmă că: „Fiecare rădăcină spirituală trebuie să atingă o ramură corporală.” Ceea ce înseamnă că fiecare origine spirituală, forță spirituală, trebuie să se extindă în jos și să-și construiască propria manifestare corporală în lumea noastră.
De pildă, există o forță negativă în lumea Aţilut numită Faraon și una pozitivă numită Moise. Aceste forțe trebuie să se materializeze cel puțin o dată în lumea noastră. În principiu, tot ceea ce s-a întâmplat sau ce se întâmplă în lumea spirituală s-a întâmplat deja în lumea noastră; totul, cu excepția venirii lui Mesia, a ascensiunii noastre și a ieșirii noastre către lumea spirituală. Asta este tot ceea ce ne așteaptă în continuare. Dar vremurile care urmează înaintea ascensiunii sunt și cele mai grele, cele mai întunecate și mai dureroase.
Când „lucrăm asupra noastră” cu Cabala, intrăm într-o stare numită „exilul în Egipt”. În timpul acestui proces, simțim că devenim mai puțin virtuoși, că eram mai buni înainte de a începe studiul. Este incorect; prin studiu descoperim adevărata noastră natură. Pe măsură ce continuăm să studiem și să fim influențați de Lumină și de studierea corectă a Cabalei, dezvoltăm o dorință puternică de a trece de această barieră și de a intra în lumea spirituală. Dorim să ne asemănăm cu Creatorul, chiar și în cel mai infim mod cu putinţă.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)