(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Întrebare: De ce studiem Cabala?
Răspuns: Pentru a răspunde, trebuie să citim nu numai explicațiile Cabaliștilor referitoare la Lumile Superioare, ci și la legătura între Lumea Superioară și lumea noastră.
Se pare că există două părți separate în Cabala: prima vorbește despre crearea creaturilor ca o consecință a gândirii Creatorului (Gândul Creației) și a evoluției lumilor. Gândul Creației se referă la emanarea Luminii de la Creator, singura putere existentă în realitate. Acea Lumină construiește un vas pentru sine, o voință de a primi, care vrea să se bucure de plăcere în Lumină.
Relația dintre Lumină și vas constituie fundamentul întregii Creații. Singurul lucru care a fost creat de fapt este vasul, iar Lumina lucrează încontinuu la el, schimbându-l pentru a-l aduce la cea mai bun stare posibilă.
Atunci, de ce, încă de la început, Creatorul nu a construit un vas complet? Întrucât, pentru a fi într-o stare perfectă, trebuie întâi să simțim acea stare, iar și simțirea este posibilă numai dacă trăim experienţa completă a opusului, adică starea cea mai incompletă.
Aşadar, fiecare creatură este formată din două părți: prima este o coborâre, o înstrăinare de completitudine, de Creator. Este starea cea mai de jos posibilă, care este lumea noastră. Aici, însă, în lumea noastră este locul în care găsim cele mai bune condiții pentru împlinirea scopului Creației. Dacă suntem creați cu cele mai rele proprietăți, opusul complet al Creatorului, atunci cu numai un pic de alegere liberă și cu ajutorul Înțelepciunii Cabala, vom începe ascensiunea trecând exact prin aceleaşi grade prin care sufletele noastre au coborât.
Vom continua să explicăm mai jos, care este libertatea de alegere pe care o au în realitate, dacă există aşa ceva, cum să o folosească și cine beneficiază de ea. Vom vedea mai jos că, de fapt, suntem cu toții slujitori ai propriului egoism și că doar Cabaliștii care urcă gradele spirituale au libertatea reală. În plus, cu cât se rectifică mai mult pe ei înşişi, cu atât este mai mare capacitatea lor de a conduce lumea.
Învăţăm despre coborârea Luminii de la Creator în jos până în lumea noastră din Studiul celor zece Sfirot, din Cartea Zohar și din scrierile lui ARI. Cealaltă parte a Cabalei, care vorbește despre ascensiunea noastră înapoi la gradul de Creator este descrisă destul de vag în cărți. Această lucrare este numită „lucrarea lui Dumnezeu”- o lucrare prin care ajungem la echivalenţă de formă (de proprietăți) cu Creatorul.
Întrebare: Cabala este singura modalitate de a-L simți pe Creator și, dacă da, cum se poate dovedi asta?
Răspuns: Da, este. Începeți să studiați și veți vedea că nu există nimic la fel de logic sau științific care să ofere o imagine mai completă a lumii noastre și care să pună toate științele și alte „înțelepciuni” la locul lor. Nu este nimic mai realist decât Cabala. Astfel, acum când știința a ajuns la într-un punct mort, singura înțelepciune adevărată a Creației apare de Sus. De aceea, Cabala este numită „Înțelepciunea adevărului”.
Întrebare: Va salva Cabala lumea?
Răspuns: Zohar-ul afirmă cu precizie că este așa. Ce este Cabala? Este o forță spirituală care guvernează lumea noastră. Vom obține rectificări doar dacă atragem forța, aici, în acest scop.
Întrebare: Anumite lucruri mistice sunt, de fapt, un fel de droguri pe care oamenii le încearcă pentru a scăpa de problemele lor. Dependenții de droguri sunt în mod normal oameni foarte liniștiți, dar întreaga lume pare să fie împotriva lor. De ce?
Răspuns: Realitatea este că drogurile îl rup complet pe om de scopul vieții. Ele ne împiedică să ajungem la destinație. Atunci când iau droguri oamenii își neagă complet existența lor în această lume, sunt rupţi de ea, chiar de locul în care au fost puși de Creator. Creatorul vrea să-l conducă pe fiecare într-o manieră unică, iar drogurile îi desprind de aceasta. Există multe întrebări care se pun legate de această problemă. De pildă: dacă este așa, atunci de ce pune Creatorul aceste alegeri în mâinile noastre?
Există şi o altă întrebare: de ce avem posibilitatea de a ne scăpa de probleme prin medicina obișnuită, în loc să rezolvăm toate problemele noastre numai prin Cabala? Însă, întrucât există un scop pentru care existăm aici, drogurile și alte lucruri care îl ţin pe om departe de scopul Creației nu vor fi niciodată acceptate de omenire.
EvoluţiA spirituală
Întrebare: Care sunt stările prin care trece un om în timpul evoluţiei spirituale?
Răspuns: Creatorul a creat creatura într-o singură stare, numită Ein Sof (fără sfârșit, infinit). Acea stare există pentru totdeauna în aceeași formă. Creatura se contopește perfect cu Creatorul în această stare. Cu toate acestea, din perspectiva creaturilor, adică din punctul de vedere al trăirilor creaturilor, acea stare se dezvăluie ca un proces gradual, format dintr-un început, o stare intermediară și un sfârșit.
Începutul este considerat a fi existența acelei stări din momentul Creației. Starea intermediară o constituie cea de ascundere a Creatorului, iar starea finală, este cea a revelării complete a Creatorului în faţa creaturilor. Aceste stări sunt numerotate, respectiv, cu 1, 2 și 3.
În stările 1 și 3, nu există loc pentru nicio apariţie a răului. Binele absolut predomină ca unic atribut al Creatorului în raport cu creaturile. În a doua stare, creaturile simt că există răul, deși acesta este, de fapt, doar un bine deghizat. Binele apare treptat în starea intermediară, dar nu prin revelarea unui bine suplimentar, ci chiar dimpotrivă, prin revelarea unui rău mai mare decât înainte, respingerea acestuia și revelarea binelui care se află de fapt în spatele lui. Acest sistem este aplicat întrucât revelarea binelui final nu este posibilă decât prin descoperirea inferiorităţii răului și a daunelor provocate de acesta.
Întrebare: Care sunt gradele în evoluţia spirituală a omului?
R: Spiritualitatea unui om evoluează urmărind nivelurile (gradele) spirituale de mineral, vegetal, animal şi vorbitor.
1. Mineralul: dorința de plăceri fizice, cum sunt mâncarea și sexul.
2. Vegetalul: dorința de bani și de avere.
3. Animalul: dorința de onoare și putere.
4. Vorbitorul: dorința de a cunoaşte, de a avea conștiinţa de sine și de a învăța despre lumea înconjurătoare.
5. Spiritualul: gradul în care apare dorința de spiritualitate. De fapt, acesta nu mai este un grad, ci un „meta-grad”, întrucât obiectul dorinței este în afara acestei lumi.
Întrebare: Cum se exprimă progresul în spiritualitate?
Răspuns: Progresul spiritual constă în a te afla în două stări opuse – dreapta și stânga – alternativ. Este ca și cum am merge pe două picioare, pășind pe piciorul drept și apoi pe cel stâng şi, tot aşa, în continuare. Fiecare pas ne oferă cunoaştere și credință suplimentare. (În ebraică, cuvântul, Raglaim, înseamnă picioare dar provine, de asemenea, din aceeași rădăcină cu cuvântul, „spion”, adică acela care furnizează informații).
Întrebare: De ce depinde gradul de dobândire spirituală al omului?
Răspuns: Gradul de dobândire spirituală depinde de un singur lucru: de disponibilitatea omului de a îndura pentru a-şi atinge scopul. Nu există scurtături.
Întrebare: Cum îmi pot schimba gradul spiritual actual și ce se întâmplă cu sufletul meu după aceea?
Răspuns: Indiferent de numele pe care i-l dăm – Creație, Suflet, Om – starea preliminară este întotdeauna nerectificată. Sufletul trebuie să fie rectificat de la sine și, în final, să dobândească gradul spiritual la sfârșitul rectificării.
Imaginați-vă o stare în care aveți un instrument stricat cu care trebuie să lucrați. Primul lucru pe care îl faceţi este să îl reparaţi. Abia după aceea veți putea să îl utilizați. Tora explică exact cum să remediem acel vas spart, care este sufletul pe care l-am primit de la Creator. În timpul procesului de rectificare, omul trăiește în două lumi, Lumea Superioară și cea inferioară, unde sufletul capătă cunoștințele și experiența necesară avansării sale. Cel mai important lucru este faptul că începi să simţi noi trăiri și să dobândeşti diverse atribute spirituale. Atunci când procesul de rectificare este complet, eşti deja dotat cu conexiuni spirituale adecvate pentru a intra și a rămâne în Lumea Superioară într-o stare de calm, eternitate, completitudine și pace.
Acest grad spiritual (la sfârșitul rectificării) nu este descris nicăieri în Cabala sau Tora, pentru că pur și simplu nu există niciun limbaj în care să poată fi descris. Dincolo de sfârșitul rectificării se află un tărâm care nu este descris nicăieri. Acolo găsim secretele Torei.
Există indicii subtile în Zohar și în Talmud. Acea stare spirituală se numește Ma’ase Merkava și Ma’ase Bereşit. Dar toate acestea sunt indicii foarte subtile. Este de fapt imposibil să descrii în cuvinte aceste trăiri spirituale, întrucât cuvintele și literele din limba noastră sunt valabile doar în zona de rectificare (până în lumea Aţilut), pentru că de acolo sunt luate. Nu putem simți nimic deasupra sistemului de rectificare și, prin urmare, este imposibil de descris în cuvinte acele trăiri şi să le definim în termeni și concepte pe care să le înțelegem.
Primul verset din Tora vorbește despre cer și pământ. Cei doi termeni se referă la două proprietăți: una egoistă și alta altruistă. Proprietatea egoistă a „pământului” (sufletul) este rectificată prin proprietatea altruistă a „cerului”. Întregul proces de rectificare se săvârşeşte în șapte grade spirituale numite „șapte zile”.
Desigur, această denumire nu se referă la zilele noastre pământești și niciun text nu se raportează la nopți și zile pământene sau la Lumină și întuneric așa cum le interpretăm în mod normal. Termenii se referă la grade spirituale, senzații spirituale pe care le simți când trăieşti experienţa fazelor rectificării. Este un sistem care ne rectifică sufletele atunci când sunt încă într-un grad spiritual pământesc.
Sufletul trebuie ridicat de la gradul de Malhut la cel de Bina, adică trăsătura egoistă a lui Malhut trebuie transformată în trăsătura altruistă a lui Bina. Acest proces are loc prin șapte rectificări treptate numite cele „șapte zile ale săptămânii”.
Întrebare: Toți vor trebui în cele din urmă să ajungă la Cabala?
Răspuns: Absolut, dacă nu în viața asta, în următoarea, şi atunci de ce să aștepți? Vieţile noastre nu sunt suficient de dulci pentru a ne întoarce aici.
Întrebare: Care este motivul suferinței?
Răspuns: Suferința pune în evidenţă slăbiciunea stării noastre. Ne obligă să căutăm o soluție, să devenim mai inteligenţi și să reevaluăm starea în care ne aflăm. Cel care are totul nu caută nimic. În acel moment, vin durerile și transformă o aparentă împlinire în senzaţie de gol și de foame. Devenim mai înțelepţi ca urmare a suferinței, care începe să ne arate încotro să ne îndreptăm şi ce să facem cu viața noastră. Dar dacă același rezultat poate fi dobândit fără durere, atunci de ce să suferim?
Cabala ne arată calea prin care să ne apropiem de Creator prin intermediul respectării legilor spirituale. Este ceea ce numim „calea Torei”. Este nu o respectare în fizic a poruncilor (Miţvot), ci şi respectarea legilor spirituale ale Creației. Tot ce avem de făcut este să alegem această cale.
Întrebare: Ce fac dacă simt că o anumită stare mi se induce în mod forțat?
Răspuns: Există reguli clare cu privire la această situație: dacă cineva te amenință, ar trebui să reacționezi în consecință, dar nu în modul creștin, adică întorcând şi celălalt obraz. Nu aștepta niciodată o a doua ovitură. Atâta timp cât te afli aici, în această lume, ar trebui să te comporți conform regulilor acceptate de societate. Aceste reguli sunt o revelare a Creatorului în lumea noastră. Nu există nimic de rușine în problemele care privesc traiul de bază. Dacă murim și avem nevoie de o bucată de pâine pentru a supraviețui, nu vom simți nici o rușine, nici în modul în care Creatorul se raportează la noi, nici în modul în care noi ne raportăm la Creator.
Am fost creați în acest fel și nu este vina noastră că trebuie să avem miile noastre de calorii pe zi. Nu există nimic de rușine în ceea ce privește traiul elementar. Cu toate acestea, când este vorba de ceva ce depăşeşte strictul necesar, rușinea apare în mod automat. Aici intervin aspectele legate de faptul că cineva este obligat (de bună voie sau fără voie) să ia în considerare societatea, familia și propria persoană.
Cel mai înalt grad spiritual este cel al iubirii reciproce între om și Creator. Însă acest lucru poate fi dobândit numai dacă este precedat de un anume grad de frică. Ceea ce este de fapt acea poruncă (Miţva) “de a te teme de Dumnezeu”. Ultima și cea mai înaltă Miţva care este construită dincolo de frică este cea a iubirii de Dumnezeu. Una nu poate exista fără cealălaltă. Intrucât suntem făcuți dintr-o singură dorință egoistă care ne conduce și ne pune în mişcare, numai frica poate forța ego-ul să facă ceva de maniera în care să nu-și împlinească dorințele fără a ţine seamă de nimic.
Întrebare: Poate fi cineva forţat să studieze Cabala?
Răspuns: Nu. Nu se poate decât într-o manieră pasivă. I se dă ceva să citească și se lasă lucrurile să evolueze în mod firesc.
Întrebare Cum apare recunoașterea răului în mine? Se petrec diferit lucrurile în cineva care a comis un delict?
Răspuns: La criminal obișnuit, înclinația malefică apare ca o dorință negativă care nu are legătură cu nimic altceva. Cabala, însă, îţi înfăţişează răul din tine în comparație cu binele. Din această cauză, începi să-ţi simți înclinația rea ca atare.
Dacă vorbești cu un criminal sau un violator, vei găsi întotdeauna o persoană care crede că ceea ce a făcut a fost corect. Simplul fapt că gândeşti despre cineva că este un om rău, nu este considerat a fi “recunoaşterea răului”. Recunoașterea răului este atunci când cineva se vede pe sine însuşi ca fiind rău. Atunci când îşi compară sinele cu Creatorul, adică atunci când Îl poate simți deja pe Creator, într-o anumită măsură, în urma citirii unor texte anume care trezesc Lumina Înconjurătoare, acea senzație duce la recunoașterea răului.
Acei oameni care încep să se înțeleagă pe ei înşişi mai profund nu vor deveni feloni. Ei găsesc în sinele lor atribute aparent îngrozitoare, dar le consideră obscene și nelegiuite și nu ca pe nişte calități pe care ar dori să le dobândească. Ele le apar ca fiind obscenităţi în interiorul lor ca și cum ar fi pe un ecran în fața ochilor lor, dar în același timp ei înțeleg că este Creatorul cel care plantează acolo, în ei, aceste atribute. Astfel, li se înfăţişează Creația așa cum este în interiorul lor.
Întrebare: Nu există un paradox aici? Pe de o parte, Creatorul dorește să ne ofere încântare și plăcere dar, pe de altă parte, El ne trimite suferinţa!
Răspuns: Să-l luăm pe Avraam, drept pildă. Vedem că el nu a vrut să meargă până în Egipt (simbolul acelora dintre noi care nu doresc să se dedice dezvoltării spirituale). El îşi spune: „Pentru ce am nevoie de asta? Este ceva dificil, neplăcut și este împotriva ego-ului meu.” Un om poate fi împins doar de foame, aşa cum foamea l-a obligat pe Avraam să coboare în Egipt. Foamea spirituală, foamea fizică și agonia sunt singurele lucruri care îl obligă pe om să acționeze. Asta este ceea ce așteaptă Creatorul.
Se spune în Tora că există calea Torei sau calea suferinţei, adică o cale bună sau o cale rea. De fapt, întreaga Tora și întreaga Înțelepciune Cabala ne-au fost date doar pentru a face acest lucru, să avansăm pe calea cea bună. Dacă nu urmăm, însă, calea cea bună, atunci calea noastră de a avansa va fi cea rea.
Dacă ne identificăm cu sufletul în timpul acestei vieți, atunci îi aparținem Creatorului și suntem conectaţi la El. Dacă nu ne identificăm cu sufletul, atunci nu suntem ataşaţi sufletelor noastre după moarte. Dacă nu am rectificat nici măcar o singură dorință și nu ne-am echivalat ca formă cu Creatorul, atunci ce ne poate face să credem că a face bine sau rău pe pământ ne dă dreptul la vreo înălţare spirituală, doar pentru simplul fapt că ne-am petrecut ultimii șaptezeci de ani pe pământ?
Întrebare: Este realitatea chiar ceea ce vedem în jurul nostru?
Răspuns: Noi suntem captivi într-un tablou al universului care se schimbă pentru a se potrivi cu modificările proprietăților noastre interioare. Percepția noastră despre lume se schimbă doar odată cu schimbările interioare din noi. Însă, în realitate, în afara noastră nu se schimbă nimic. În jurul nostru există doar Lumina Uniformă și simplă, numită Creatorul. Discernem doar o mică parte din ea prin simțurile noastre, parte pe care o numim „lumea noastră”.
Asta înseamnă că această lume este gradul inferior al senzației noastre despre Creator. Dacă ne-am intensifica simțurile, am începe să simțim o lume îmbunătățită prin senzația acestei lumi, întrucât Creatorul ne-ar apare din ce în ce mai pregnant.
Chiar şi aceste cuvinte au fost spuse de cabaliștii care s-au ridicat la un grad spiritual înalt, s-au apropiat de Creator și și-au descris trăirile și ce au dobândit atunci când s-au apropiat de El. Scopul este acela de a accesa exact aceeași Sursă; numai atunci vom simți realitatea adevărată!
Întrebare: Pentru ce este viața?
Răspuns: Viața este o formă de existență care a fost ataşată nivelului inferior, cel mai egoist, al existenței. Ne-a fost dată cu scopul de a putea încerca să ne ridicăm din acel loc inferior la o stare în care sufletele noastre au mai fost înainte de coborârea lor în lumea noastră. Dacă putem dobândi aceeași stare în care ne-am aflat înainte de a intra în trupurile noastre, aceasta este considerată starea cea mai înaltă, perfectă.
Oricine realizează acest lucru poate fi considerat ca unul care și-a îndeplinit rolul în viața corporală. Se ajunge la acea stare după destul de multe vieți, în timpul cărora s-au făcut unele rectificări, cu progrese constante la nivel inconștient. Doar în timpul ultimelor una sau două vieți progresul spiritual poate fi conștient.
Nu putem spune care este rolul nostru în această lume, ce ar trebui să facem, și în cât timp. Nu există ghicitor care să poată dezvălui acest lucru. Cu toate acestea cabaliștii pot să o facă, însă le este interzis, întrucât asta ar opri progresul spiritual al omului. Dacă cineva ar face acest lucru, acela s-ar conduce numai după calcule personale, care aderă la egoism. De aceea, Cabaliștii se abțin de la astfel de activități.
O cale spirituală este un sistem de dezvoltare a dorințelor altruiste. Cunoașterea a ceea ce se va întâmpla dinainte ar fi complet egoist. De aceea, termenul care definește progresul spiritual este „credința deasupra rațiunii”. Aceasta înseamnă că un cabalist poate vedea și ști totul. El poate face, de asemenea, orice, dar alege să nu o facă, pentru că asta i-ar strica evoluţia, atât a sa cât şi a studenţilor săi.
Nu faceţi experienţe cu profeții și altele asemenea; pur și simplu lucrați la dezvoltarea altruismului cu credința deasupra rațiunii. Profeția este interzisă tocmai pentru că este posibilă (deși, din nou, nu pentru un om obișnuit, ci numai pentru un cabalist).
Întrebare: De ce în fazele timpurii ale dezvoltării noastre, atunci când suntem copii, ne împlinim pe deplin egoismul, deși scopul nostru principal în viață este să scăpăm de egoism și să devenim altruiști precum Creatorul?
Răspuns: Asta se întâmplă pentru că dorințele nemăsurate de plăcere ale unui copil și capacitatea de a şi le satisface sunt ca un model al ființei umane în evoluție. Egoismul este o fază necesară în evoluția noastră. Este un răspuns parțial la întrebarea „De ce avem nevoie de egoism dacă trebuie să luptăm atât de greu pentru a-l depăși?”
Întrebare: De ce nu putem simți lumea spirituală tot aşa cum simțim lumea noastră?
Răspuns: Dacă ne examinăm pe noi înșine, vom afla că suntem blocați într-un gen de control intern: cele cinci organe senzoriale ne permit să simțim că există „ceva” în afara noastră. Dar dacă am avea o viziune diferită, de exemplu, dacă am putea vedea raze X sau unde ultraviolete, am vedea un tablou complet diferit. Dacă am putea auzi alte frecvențe, am auzi sunete foarte diferite. Dacă simțul mirosului și gustul nostru ar fi diferite, am simți lucruri diferite.
Ceea ce simțim este fără îndoială o fracțiune din ceva care există în afara noastră și acea fracțiune este ceea ce numim „lumea noastră”.
Știința contemporană acceptă faptul că cercetarea noastră asupra lumii este limitată de senzațiile noastre. În consecință, toate presupunerile şi măsurătorile noastre sunt subiective. Oamenii de știință susțin că rezultatele experimentelor lor depind de experimentator, ceea ce înseamnă că sunt subiective. Prin urmare, nu se poate ajunge la o înțelegere absolută a mediului care ne înconjoară, a realității în care trăim.
Să presupunem că există alte forme de viață pe alte planete. Și să presupunem, de asemenea, că ei au alte organe senzoriale decât ale noastre. Ei și-ar simți firește lumea într-un mod complet diferit de modul în care am vedea-o noi. Ei ar defini-o în funcție de organele lor senzoriale.
Regres
Întrebare: De ce trebuie să coborâm până la cel mai de jos grad spiritual pentru a putea primi atributele Creatorului? Poate fi acest proces evitat?
Răspuns: Noi creaturile trebuie să avem atât posibilitatea, cât și puterea de a alege în mod liber între două forțe: propriul nostru egoism și altruismul Creatorului. Trebuie să-ţi poţi alege calea în mod independent și să o urmezi.
Pentru a crea acea situație, Creatorul trebuie:
• Să se desprindă complet de Creație, să fie deconectat.
• Să creeze condiții adecvate Creaţiilor Sale pentru a descoperi și înțelege universul.
• Să permită Creației libertatea de alegere.
Creatorul a pus la punct aceste condiții într-un proces treptat. Problema este că atâta timp cât avem un simț al Creatorului, noi nu suntem independenți ci suntem complet subordonați luminii. Lumina influențează Creația și îi transmite propriile sale proprietăți. Pentru a permite Creațiilor Sale să devină complet independente, Creatorul trebuie să se desprindă complet de ele.
Cu alte cuvinte, numai atunci când suntem lipsiți de orice Lumină devenim independenţi în fiecare acţiune a noastră. Această operațiune, retragerea Luminii din vas se numește „restricționare”.
Tora începe cu cuvântul, Bereşit (La început). Este începutul procesului de îndepărtare a Creației din Creator. Cuvântul, Bereşit provine din cuvântul, Bar (afară), însemnând îndepărtarea Creației din Creator, astfel încât să devină un grad spiritual distinct, între Cer și Pământ.
„La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul.” Cerul este Sfira Bina, care constă din proprietăți altruiste. Pământul este Sfira Malhut, care constă din proprietăți egoiste. Sufletul omului rămâne între aceste două proprietăți, care sunt fundamentul pe care este construit întregul univers.
Tora începe cu facerea Creației, Lumea Superioară, și facerea Omului, sufletul. Dar nu vorbește despre sfârșitul Creației. Scopul Torei este să ne ghideze în această lume, să ne arate cum să ne ridicăm la cel mai înalt grad spiritual, la o stare de veșnicie deplină.
Întrebare: Cum poate omenirea să fie aşa inferioară și vrednică de dispreț, dacă Dumnezeu a creat-o după chipul Său?
Răspuns: De ce creatorul a creat omul atât de mic? Creatorul nu l-a creat pe om mic, ci după chipul Său. Pentru ca omenirea să dobândească acea stare prin propria sa lucrare și pentru a ajunge să se egalizeze cu Creatorul, omul primește acel „punct din inimă”, începutul vasului spiritual. Omul trebuie să dezvolte acel punct din inimă într-un vas complet prin sine însuşi, prin studiul Cabalei, până la nivelul în care vasul este capabil să primească întreaga Lumină a Creatorului și să se egalizeze astfel cu El. Anume, starea noastră preliminară este într-adevăr microscopică în comparație cu obiectivul nostru final, care este echivalența cu Creatorul.
Întrebare: Se poate ști dacă cineva progresează spiritual?
Răspuns: Doar atunci când cineva începe să studieze Cabala, ceea ce înseamnă dezvoltare spirituală, apar dorințele inferioare și egoiste. Este dovada că acela a început să evolueze cu adevărat.
Întrebare: Poate cel care a urcat deja la două sau trei grade să se oprească brusc sau chiar să decadă?
Răspuns: Nu, nu poate să decadă. Nici măcar nu se poate opri și va continua să urce. Totul se îndreaptă către starea finală și cea mai bună. Asta se dobândeşte fie prin lovituri din spate, adică prin natura lucrurilor, sau într-un mod pozitiv, atunci când ţi se oferă o carte și ţi se spune că este un mijloc de a-ţi accelera progresul. Acesta este un mod de a depăși loviturile din spate ale naturii. Asta este întreaga diferență dintre calea suferinţei și calea Torei.
Vrem să folosim Cabala în așa fel încât să nu ne prindă următoarea lovitură. Dacă vom reuși, atunci nu vom mai cădea niciodată. Spunem că există suișuri și coborâșuri, dar acestea sunt de fapt doar trăiri interioare. La un moment dat ne simțim apropiați de Creator, iar într-un altul ne simțim nerectificaţi și departe de El. De aceea, definim prima stare ca un urcuş, iar pe cea de a doua ca pe un coborâş.
În orice caz, numai părţile noastre sunt cele pe care le simţim în fiecare dintre stări. Ambele stări aparțin aceluiași grad, aceluiași Parţuf. Noi nu putem urca un grad fără să fi gustat starea noastră și pe cea a gradului inferior stării noastre actuale.
Scop
Întrebare: Care este scopul corect?
Răspuns: Scopul corect este cel mai important și cel mai dificil lucru pe care trebuie să-l îndeplinească omul. Este foarte greu de dobândit scopul corect, care este construit sub diversele influențe ale Luminii Creatorului asupra ego-ului.
Studentul îşi formulează treptat scopul corect, studiază, îl rectifică, și îl intensifică. El realizează permanent că ceea ce părea să fie ieri scopul corect acum apare ca fiind egoism deghizat. Iar mâine studentul va constata din nou că scopul de ieri a fost cel greșit și așa mai departe.
Întrebare: Cum știu dacă scopul meu este corect?
Răspuns: Aşa este: cum putem discerne între intențiile greșite și cele corecte? Poţi să o faci sub îndrumarea concertată a unui grup, a unui învăţător cabalist și a cărților. Grupul este cel dintâi şi cea mai importantă forţă. Prietenii se influențează reciproc în bine sau în rău. În cele din urmă, grupul ar trebui să fie format din oameni care sunt conectați prin legile spirituale de Sus.
Există procese și mișcări în grup: pot intra în grup unii aparent străini pentru ca, după un timp, să nu mai fie considerați străini. În același timp, oamenii care se aflau în grup ar putea fi împinși afară brusc, de parcă o putere centrifugă i-ar alunga fără o explicație rezonabilă. Pot fi oameni care au dat deja tot ceea ce trebuiau să dea grupului. Fiecare dintre noi trebuie să ne temem să fim acela.
Acest recipient topitor creează treptat condiția prin care orice persoană, care rezistă în ciuda disconfortului personal egoist, va face în cele din urmă breşa prin care va penetra în lumea spirituală. Este aici nevoie de multă muncă interioară grea. Dar cel care o apucă pe această cale începe să simtă schimbările lui interioare și observă cum I se modifică în fiecare zi înțelegerea lumii din jur. Vezi cum devii mai inteligent decât alţii, iar asta este numai o răsplată temporară. Există, totuşi, momente în care Lumina Înconjurătoare dispare complet, şi în ziua următoare nu mai poţi să vezi. Lumina înconjurătoare este o lumină care ar trebui să intre în vas (trăirile tale) atunci când este rectificat, adică atunci când ţi-ai rectificat proprietățile. Acea Lumină este ceea ce creează senzația de mâine, chiar dacă strălucește de departe, din viitor.
Uneori poţi pierde senzația viitorului cu totul și devii deprimat, întrucât starea de spirit ţi-este rezultatul influenței Luminii. Dacă Lumina începe să strălucească mai luminos, atunci chipul tău va reflecta un zâmbet fericit. Cabaliștii trăiesc în mod conștient experienţa acestor sentimente. Munca lor este să încerce să continue, în ciuda acestor stări. Este imposibil să continui munca interioară atunci când te afli în astfel de stări, iar singurul lucru pe care îl poţi face atunci este să continui cu o participare mecanică la ceea ce făceai înainte să apară această stare, cum ar fi participarea la cursuri și contribuirea la diseminarea Înţelepciunii Cabala.
În aceste stări, creierul pur și simplu se „opreşte” și nu se poate face nimic în acest sens.
Dacă aceste stări sunt consecința efortului spiritual anterior, atunci ele sunt monitorizate de un Parţuf superior pe care îl poţi simţi. Parţuf-ul este părintele tău spiritual. Deși credem că putem face orice atunci când ne aflăm într-o stare bună sau doar explodăm atunci când ne aflăm într-o stare proastă, aceste stări sunt toate conduse de Sus. Ne sunt date pentru a ne arăta cât de dependenți suntem de chiar și cea mai infimă cantitate de Lumină. Acest lucru este suficient pentru a înțelege cine suntem cu adevărat.
Diverse
Întrebare: Putem influența evenimentele din viața noastră?
Răspuns: Învăţăm despre structura și funcția fiecărui sistem tocmai pentru a putea înțelege unde și cum putem interveni și ce putem schimba. Nu putem influența direct rădăcina noastră spirituală; este Sursa din care venim și suntem la un grad inferior, ceea ce înseamnă că gradul nostru este derivat din rădăcina noastră.
Prin rectificare, însă, dobândim echivalența proprietăților cu rădăcina noastră, schimbăm modul în care simțim ceea ce obținem de Sus și, în loc să ne simțim loviţi și chinuiți de soartă, începem să simțim pace, seninătate, calm și completitudine. Obținem o înțelegere de ansamblu.
Întrebare: Care este rolul lui Israel în rectificare?
Răspuns: Creatorul ne-a adus în această lume, astfel încât noi, folosind Înțelepciunea Cabala, vom descoperi Lumea Superioară și ne vom conduce soarta noi înşine. Poporul lui Israel trebuie să transmită Înțelepciunea Cabala tuturor națiunilor. Dacă Israel nu aduce restului lumii cunoașterea lumilor spirituale, lumea nu poate deveni un loc mai bun și mai fericit.
Celelalte popoare o percep inconștient și o exprimă în ura lor faţă de Israel. Există o singură soluție la toate problemele: noi să ne împlinim sarcina în această lume, întrucât această națiune a fost aleasă tocmai în acest scop. Suntem aleși exact pentru asta, să ne facem datoria de a conecta toate naţiunile cu Creatorul. Până să o facem, ambele părți – Creatorul și națiunile lumii – vor continua să ne împingă cu forță.
Pe măsură ce trece timpul, momentul salvării interioare (spirituale) și exterioare (fizice) se apropie, așa cum este scris în Introducere la Cartea Zohar (punctele 66-71). Așa cum omul nu poate exista în lumea noastră fără o cunoaştere a acesteia, tot așa sufletul omului nu poate exista în Lumea Superioară fără cunoaşterea necesară dobândită prin Înțelepciunea Cabala.
Întrebare: Nu putem vorbi despre gândurile Creatorului, dar ce merite trebuie să aibă omul pentru ca Creatorul să se întoarcă spre el ?
Răspuns: Cu siguranță nu este propria lui virtute cea care îl face să merite această atenţie. Este vorba pur şi simplu de faptul că s-a deconectat de partea inferioară (AHP) a sufletului colectiv numit Adam HaRişon. Într-un astfel de om, există o expresie mai puternică a propriului egoism, iar Lumina are asupra sa un efect mai puternic, împingându-l mai cu forţă către scopul Creației.
Întrebare: Cum de un om este ales în mod expres?
Răspuns: „Alegerea” unuia este exprimată printr-un mai mare egoism și, în consecință, printr-o sensibilitate mai mare la ce este negativ în lume. De aceea, în grupurile mari de oameni, există și o mare dorință de satisfacere a dorințelor egoiste și, în consecință, şi suferinţe mari.
Întrebare: De ce ne-a creat Creatorul incompleţi?
Răspuns: Putem pretinde că Creatorul ne-a creat incompleţi, inferiori, și stricaţi. El ne-a coborât în această lume cumplită, în circumstanțe oribile în care fiecare moment al vieții noastre este un adevărat chin. Rămâne totuşi întrebarea: „De ce a făcut-o El?” Cabala, pe de altă parte, pune o întrebare complet diferită: „Ar putea un Creator perfect să producă o Creație imperfectă?”
Întrebare: Creatorul chiar știe despre imperfecțiunea noastră și despre imperfecțiunea întregii Creații?
Răspuns: Noi și lumea în care trăim am fost creați inferiori cu un scop anume: astfel încât să putem dobândi gradul de Creator prin noi înșine și să vrem să devenim precum El prin propriile noastre eforturi. Toate stările noastre intermediare sunt necesare pentru că ele creează în noi trăirile corecte pentru a evalua perfecțiunea Creatorului și bucuria care ne așteaptă la sfârșitul rectificării.
Întrebare: Sufletele sunt rectificate în această lume?
Răspuns: Cu fiecare moment al vieții noastre, fie că este în cunoștință de cauză sau nu, adică pe calea Torei sau a suferinţei, sufletele noastre se apropie tot mai mult de scopul Creației, de integralitatea Creatorului. Cu cât situația devine mai gravă, cu atât începem să o înțelegem și să o rectificăm mai repede.
Întrebare: Cum se poate că Creatorul a creat omul după chipul Său, dar în același timp nu i-a oferit caracteristica Sa principală – benevolenţa?
Răspuns: Contradicția dintre dorința Creatorului de a da și cea a creaturii de a primi pentru a primi, care este motivația principală a omului pentru progresul în viața noastră corporală, este una dintre cele mai dificile probleme de rezolvat. Pentru a înțelege relația Creator-creatură, trebuie să înțelegem, cel puțin practic, procesele de creare a unei noi vieți. Aceste procese sunt descrise în mod detaliat în cărțile marilor cabaliști.
Dacă vrem să ne adâncim profund în miezul ei, le putem studia pe cont propriu şi, puţin câte puțin, să deschidem toate lumile și chiar logica Creatorului, despre care afirmăm că lipsește. Firesc, explicațiile pe care eu le pot furniza într-un cadru atât de limitat sunt superficiale pentru un sistem atât de complex.
Scopul dezvoltării noastre este acela de a dobândi în mod conștient senzația de plăcere spirituală, şi nu inconștient, în diversele forme lumești. Numai căutarea unor încântări tranzitorii sau a celor care strălucesc de departe (dar sunt mult mai puternice), obligă corpul spiritual să caute desăvârșirea.
Prin urmare, în cazul unui copil care se dezvoltă rapid, există oportunități de plăcere peste tot, iar copilul poate căuta permanent și altele noi. Cele mai simple lucruri aduc bucurie. De aceea este în regulă când spunem că cineva este „fericit ca un copil”.
Întrebare: Care este legătura dintre generații și intensitatea egoismului lor?
Răspuns: Fiecare generație este caracterizată de un anumit tip de suflet. În epocile anterioare, suflete mai rafinate au coborât cu doar o cantitate minimă de egoism. Acei oameni erau, însă, practic lipsiți de egoism și, prin urmare, au avut mici stimulente pentru dezvoltare. Aproape nimic nu s-a întâmplat timp de multe secole; treptat, însă, într-un interval de timp în care sufletele s-au întrupat de la o generație la alta, a fost în derulare un proces de acumulare a egoismului. Odată cu acesta a apărut dorința tot mai mare de a scăpa de suferința indusă de el și dorinţa de a simți numai plăceri. În generația noastră, totul se întâmplă cu o viteză fantastică. Noi ne dorim tot ce are această lume de oferit! Nu ne mai interesează să controlăm această lume, vrem să controlăm și celelalte lumi. Dar acel control poate fi obținut numai dacă ieșim din granițele lumii noastre iar pentru asta trebuie să ne schimbăm egoismul firesc, motorul care-l pune în mişcare pe om și să-l inversăm în altruism, egalizându-ne astfel cu Creatorul.
Am spus deja că pentru aceasta nu avem nevoie de un talent special, ci doar de o dorință excepțional de puternică. Aceste dorințe puternice umplu sufletele mai dure și în acelaşi timp mai dezvoltate, care coboară în lume în epoca noastră și ne diferenţiază de generațiile anterioare.
Întrebare: Dar Creatorul a creat creatura pentru a o încânta, deci de ce ne refuză plăcerea?
Răspuns: Nu, nu este Creatorul Cel care ne-a negat plăcerea. Este creatura cea care a refuzat să o primească „gratuit”. Creatura a fost creată perfect, precum Creatorul. Creatorul nu poate funcționa imperfect. Dar creatura a fost atât de fermă în a se îndepărta de Creator încât a refuzat să primească plăcerile care i-au fost oferite.
Întrebare: De ce a creat Creatorul această capacitate de a refuza?
R: Pentru că la fel cum Creatorul are libertatea de a alege, tot așa El nu i-a putut refuza această libertate creaturii. În spiritualitate, distanța este măsurată nu în metri, ci în atribute (formă). Însăși primirea plăcerii de la Creator fără a da nimic în schimb creează o distanţare inevitabilă.
Întrebare: Deci cine este, de fapt, creatura și care este calea de a deveni om?
Răspuns: Creatura poate fi definită ca un fel de suflet colectiv, unul global. Sufletul acela a refuzat primirea unilaterală a Luminii Creatorului. Datorită dorinței sale de echivalare a formei, aceasta face o restricționare (Prima Restricționare – Ţimţum Alef). Ea face acest lucru prin crearea unui sistem complet de partiții care împiedică intrarea Luminii în vasele spirituale.
Mai târziu, Cabala ne spune că a fost o spargere a vaselor iar Lumina a dispărut din vas. Cabala ne mai spune că după aceea, sufletul colectiv a fost spulberat, ceea ce l-a adus la starea sa finală, cea mai îndepărtată posibilă de Creator.
Pentru ca un om care a obţinut o anumită parte din acel suflet colectiv să înceapă procesul de rectificare, Creatorul a făcut următoarele lucruri:
1. A dat sufletului o voință absolută de a primi, numită „mândrie”. Drept urmare, omul a încetat să-L mai simtă pe Creator.
2. A împărțit creatura în multe particule mici și le-a plasat în trupurile lumii noastre.
Întrebare: De ce trebuie să fim rectificaţi dacă, până la urmă, ne întoarcem la Creator, același punct de la care am pornit?
Răspuns: Lumea pe care o percepem în jurul nostru ne spune mai multe despre lipsa scopului. În final, cauza fiecărui atribut negativ din noi și (așa cum credem noi) din El, este Creatorul. Dar pentru a înțelege cel puțin ceva din natura din jurul și din interiorul nostru, trebuie să explicăm în detaliu scopul creației, adică starea ei finală. Asta întrucât stările intermediare pot induce în eroare. Creatorul i-a oferit omului libertatea de alegere și libertatea de a voi să urmeze această cale până la starea finală, aceea de a împlini scopul Creației și de a face egalizarea cu El.
Întrebare: Care este diferența dintre suferința corporală și cea spirituală?
Răspuns: Durerea și plăcerea în spiritualitate sunt consecința unui Zivug de Haka’a (împerechere spirituală prin impact) între Lumină și dorință, folosind un ecran. Cu toate acestea, în lumea noastră, ele sunt simțite ca împlinirea sau absența împlinirii dorințelor noastre egoiste. Senzația împlinirii sau absența împlinirii este interpretată de noi ca plăcere sau durere ori ca bine sau rău.
Această senzație este încorporată în cele cinci vase ale noastre care servesc drept senzori, oferind un tablou general al lumii din jurul nostru. Acel tablou determină modul în care ne raportăm la această lume – indiferent dacă este bine sau rău, în comparație cu ceea ce avem la dispoziție.
Durerea exprimă lipsa de plăcere la un anumit grad, în vreme ce, în acelaşi timp, exprimă nevoia de a simți plăcere la un grad mai înalt. De aceea, durerea este o fază care precede senzația plăcerii. În lumea spirituală, însă, nu există durere, deoarece acolo, această senzație este percepută ca plăcere. Durerea nu vine ca urmare a lipsei de plăcere, ci ca urmare a unei mari iubiri. În consecință, durerea este eternă și întotdeauna bună.
Întrebare: Dacă ajung într-o lume spirituală, voi accepta vreo durere sau vreun eveniment traumatic ca pe unul fericit?
Răspuns: Tora ne spune direct că orice se întâmplă este făcut de către Creator de către nimeni altcineva. Doar Creatorul conduce totul. Creatorul este cel care a făcut toate tragediile și dezastrele. Dar de ce le-a făcut El oare? Oricât de îngrozitor ar părea, El le-a făcut pentru noi. Abia după ce ajungem la dobândirea spirituală, începem să înțelegem întregul sistem al Creației și calculul care a adus la cele mai grave evenimente ce ni s-au întâmplat. Vom înțelege apoi de ce tragediile sunt necesare pentru existența și rectificarea noastră.
Din păcate, lipsa de înțelegere a necesității evoluției spirituale este cea care aduce astfel de tragedii asupra noastră. Despre asta se vorbește deschis în Zohar și în cărțile lui ARI. Dacă nu începem să studiem cărțile de Cabala, înțelepciunea care ne ghidează evoluția spirituală, nu vom evolua pentru a atinge scopul Creației. Popoarele noastre și întreaga omenire vor fi împinse cu ferocitate pentru împlinirea necesității dezvoltării spirituale. Nu va exista nicio modalitate de a scăpa de ea. De aceea, punem un astfel de accent pe diseminarea Înțelepciunii Cabala, astfel încât toată lumea să o cunoască și să-i recunoască importanța.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)