(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Toate cărțile sfinte descriu stări spirituale pe care trebuie să le dobândim. Ele se ocupă doar de un singur lucru: alegerea spiritualităţii dincolo de fizic, alegerea măreției Creatorului. Creatorul nu are nevoie de respectul nostru întrucât El este complet lipsit de egoism. Singurul lucru de care are El este nevoie este să ne dea plăcere, în măsura în care în locul limii corporale noi îl preferăm pe El şi ne dorim să devenim ca El.
Recunoașterea măreției Creatorului este dovada gradului de rectificare al omului. Plăcerea noastră de a ne uni cu Creatorul poate fi infinită, veșnică și completă, dar numai atunci când nu este limitată de egoism.
Altruismul este o însuşire specială care poate caracteriza vasul după rectificare. Egoismul nu aduce nimic bun – dacă ar fi să luăm în considerare numai procentul mare de oameni înstăriți care se sinucid. Chiar dacă le oferim oamenilor totul și le umplem vasele dorințelor până la refuz, totuşi, ei vor simți în continuare că viaţa lor nu are niciun sens. De fapt, primirea plăcerii elimină dorința pentru aceasta. Este posibil să-i simți rațiunea, gustul, doar la granița dintre plăcere și suferinţă.
Creatorul a stabilit necesitatea de a rectifica vasul, prin transformarea sa dintr-unul egoist într-unul altruist. Starea noastră actuală se numește „această lume”. Următoarea noastră stare se numește „lumea care va veni”.
Oricine începe să învețe ceva nou și renunţă după un timp, tot rămâne cu ceva. Ceva ce rămâne viu în el. Noi toţi şi fiecare dintre noi simțim inconștient ce este cel mai important în viață.
Există multe tipuri diferite de oameni. Unii sunt ageri la minte şi inteligenţi; ei reuşesc cu uşurinţă şi ajung bogaţi şi influenţi. Alţii se nasc leneşi şi evoluează încet. Ei sunt cei despre care se spune că “nu sunt buni de nimic”. Ei ar putea, de fapt, să muncească mai mult decât cei inteligenţi însă obţin mai puţin. Pentru unii dintre ei ar putea fi greu să se trezească dimineaţa, dar nu vom putea niciodată să le evaluăm cu precizie eforturile, întrucât ei depind de atâtea însuşiri interioare. Nu avem niciun instrument pentru a măsura însuşirile cuiva şi eforturile sale interioare. Nu mă refer la efortul fizic ci la cel interior, la efortul mental.
Baal HaSulam a scris că 10% din populație sunt altruişti. Astfel de oameni resimt plăcere atunci când dau celorlalți. Tot aşa cum un egoist poate ucide dacă nu primește ceea ce vrea, un altruist poate ucide dacă nu poate da ceea ce vrea. A dărui este, pentru el, un mijloc de a primi plăcere.
Astfel de oameni sunt tot egoişti, întrucât în spatele altruismului lor, deşi în ascuns, ei își propun totuşi să primească ceva în schimbul dăruirii. Evident şi aceştia trebuie rectificaţi. De fapt, ei au un drum mai lung de parcurs pentru a deveni conștienți de egoismul lor.
De fapt ei nu sunt cu adevărat altruiști având nevoie de o perioadă mai lungă de recunoaștere a sinelui, la sfârșitul căreia vor fi obligați să-şi înfrunte propriul egoism. Cu cât omul este mai grosier și mai egoist, cu atât este mai aproape de spiritualitate. În acea stare, egoismul este imens și bine copt și își poate începe calea către lumea spirituală. Tot ce-i mai rămâne este să realizeze că egoismul este dăunător și să ceară Creatorului să-i schimbe intenția de la „a primi pentru sine” la „a primi pentru Creator”.
Rușinea apare în Malhut de Ein Sof atunci când înțelege sensul lui Bhinat Şoreş, adică al lui Keter. Este o stare în care există o senzație de contrast absolut între om și Lumina Creatorului. Malhut însăşi nu poate simți Lumina în sine, ci doar proprietățile pe care le evocă Lumina. Lumina în sine nu are proprietăți; ea este abstractă. Malhut discerne proprietățile ca urmare a influenței Luminii asupra propriilor sale atribute.
Toate reacțiile noastre sunt obligatorii și utile. Asta include reacțiile spirituale ale sufletelor noastre, precum și reacțiile noastre fizice, la nivel de animal. Există conceptul deja comun conform căruia fiecare boală este rezultatul încercărilor organismului de a-și menține echilibrul.
De pildă, să spunem că cineva are o anumită boală. Ca răspuns la boală, trupul acestuia îşi ridică în mod deliberat temperatura pentru a lupta împotriva bacteriilor și pentru a se apăra. O boală este privită nu ca o stare de boală, ci ca o expresie exterioară a ceva ce se întâmplă în interiorul trupului, o încălcare a echilibrului interior. De aceea, nu este bine să suprimăm un simptom al unei boli, care ar putea de fapt să suprime capacitatea organismului de a se apăra.
Ego-ul nostru este extrem de sofisticat. Dacă simțim o dorință pe care nu o putem satisface, ego-ul o suprimă imediat pentru a preveni o insatisfacţie inutilă. În momentul în care, însă, condițiile sunt coapte pentru a obţine respectiva plăcere, dorințele relevante se trezesc. Acest lucru este valabil și pentru cei în vârstă sau bolnavi. Astfel de oameni nu au altă dorință decât să își continue viața. Trupul nostru suprimă dorinţele ce nu pot fi împlinite.
Înțelepciunea Cabala neagă complet teoria evoluției. Creatura a evoluat conform celor patru faze ale Luminii directe, când Bhina Alef a devenit Bhina Bet, care s-a transformat în Bhina Gimel etc. Atunci, însă, când a fost creată Malhut de Ein Sof, aceasta a absorbit toate dorințele celor zece Sfirot superioare (patru Bhinot). Acum fac parte din ea și nu pot fi schimbate în niciun fel.
Apariția lumilor și a Parţufim nu constituie dovada unei schimbări a dorințelor, ci a schimbării intenției. Dorințele sunt activate în funcție de intenţia ta. Dorințele în sine rămân neschimbate și nu creează nimic nou. Același principiu se aplică gândurilor pe care le avem astăzi în minte şi nu le-am avut ieri. Pur și simplu, ele ne-au fost ascunse, dar au fost întotdeauna în noi. Gândurile apar treptat, dar nu sunt ceva nou.
Este imposibil să transformăm un grad de existență în altul, cum ar fi să dai viață unui obiect neînsuflețit sau să transformi o plantă într-un animal. Există grade intermediare între obiectele neînsuflețite și stările vegetale, cum ar fi coralii. Apoi, între vegetal și animal există o formă de viață care se hrănește direct cu pământ, numită „câine de câmp”. Maimuţa există între animal și acele creaturi care pot vorbi.
Singurul lucru care s-ar putea întâmpla ar fi ca o scânteie Dumnezeiască să te atragă către spiritualitate, creând astfel o dorință de a dobândi ceva mai măreţ decât există în această lume. În acel moment, ai deveni „Fiul Omului”.
Știința și tehnologia au fost dezvoltate doar pentru a ne aduce într-un punct mort, pentru a înțelege că tehnologia nu este calea de urmat. Înainte, însă, de a căuta o nouă cale, trebuie să ajungem mai întâi în acel punct mort.
Toți cabaliștii aveau studenți. Este strict interzisă clasificarea studenților în buni sau mai puţin buni, sau în unii care își doresc mai mult spiritualitatea şi alţii care o doresc mai puțin. Toți ne-am născut cu anumite dorințe și nimeni dintre noi nu poate spune de ce am fost creați așa sau altfel, sau de ce dorințele noastre sunt așa cum sunt. Procesele de clasificare și sortare se petrec în mod natural în grup și creează un grup stabil și puternic.
ARI a formulat un nou sistem. Dar nici chiar discipolii lui nu l-au înţeles foarte bine, cu excepția lui Haim Vital. În grupul lui ARI au fost mari cabaliști, dar niciunul dintre ei nu a primit întreaga sa cunoaștere, exceptându-l pe Haim Vital. Metoda pe care o folosește învăţătorul depinde de tipurile de suflete care coboară în această lume. Au existat alte forme de studiu înaintea lui ARI, dar de la inventarea metodei sale, a devenit posibil ca toată lumea să studieze, cu condiția să aibă o dorință suficient de puternică.
Baal HaSulam nu a făcut nicio modificare fundamentală în metoda lui ARI, ci doar a îmbunătățit-o și a aprofundat-o. El a scris comentarii detaliate ale cărților lui ARI și Zohar-ului. Datorită acestor comentarii, oricine dorește să studieze Înțelepciunea Cabala și să intre în lumea spirituală poate înțelege sensul interior al textului și poate găsi adevăratul sens al cărților Torei.
Sufletele care au coborât în această lume înaintea lui ARI, au primit spiritualitatea la nivel superficial. După dispariția lui ARI, sufletele coborâte în lume au studiat și analizat ei înșiși lumea spirituală după o metodă spiritual-științifică. De aceea, cărțile care au fost scrise înaintea lui ARI sunt scrise ca nişte povești, în timp ce cărțile scrise după epoca lui sunt scrise în stilul cărţii Studiul celor zece Sfirot, într-un limbaj de Bhinot, Sfirot și lumi. Este o psihologie structurată, o abordare științifică a sufletului.
Cabaliștii nu au nevoie să practice cutare sau cutare știință sau să facă experimente. Ei pot oferi toate explicațiile din perspectiva Înţelepciunii Cabala, originea tuturor științelor. Fiecare știință are propriul său limbaj. Dacă Cabaliștii nu sunt oameni de știință, le va fi greu de descris un anume fenomen sau un altul în termenii profesioniști ai științei respective.
Cabaliștii simt legile universului care sunt la originea esenței materiale și spirituale. Dar ce limbaj ar trebui să folosească ei pentru a descrie reciprocitatea dintre diversele fenomene? Cum ar trebui să descrie forța spirituală care constituie fundamentul acestei lumi și care sunt relațiile reciproce între entităţile spirituale?
În lumea noastră nu există o formulă unică pentru definirea acestor lucruri. Cabaliștii își pot transmite unul altuia aceste senzaţii, dar nu le pot transmite celor care încă nu au intrat în lumea spirituală.
Chiar dacă ar exista vreo modalitate de a transmite o anumită senzaţie, ar fi totuși imposibil să o folosim în lumea noastră înainte să ne schimbăm. Dacă oamenii și-ar schimba calitățile, am fi capabili să comunicăm într-un limbaj spiritual și să îndeplinim acţiuni spirituale.
Cu toții primim și suferim în funcție de nivelul la care ne aflăm. Transformarea angoasei în ceva spiritual necesită un ecran. Acest lucru nu poate constitui un capriciu. O astfel de nevoie creează o barieră, o separaţie.
De aceea, Înțelepciunea Cabala este numită și „înțelepciunea celor ascunse” (pentru aceia care nu au dobândit-o).
În Prefaţă la Cartea Zohar, Baal HaSulam prezintă patru niveluri ale cunoaşterii: materia, forma îmbrăcată în materie, forma abstractă și esența. Știința noastră se poate ocupa doar de ceea ce privește materia și forma îmbrăcată în materie. O formă fără materie este un concept complet abstract care nu poate fi clar analizat. Esența, adică ceea ce aduce viață obiectelor sau creează răspunsuri, este totalmente incomprehensibilă.
Același lucru se întâmplă și în lumea spirituală. Un cabalist care învață ceva în spiritualitate, dobândeşte materia și forma îmbrăcată în materie, însă o formă care nu este îmbrăcată în materie nu poate fi dobândită.
Asta înseamnă că în lumea spirituală există, de asemenea, limitări în înțelegerea și perceperea universului. Atunci, însă, când Cabaliștii ajung la un anumit nivel, primesc un dar de Sus care le deschide toate secretele universului.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)