(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)
Marele înțelept, Rav Akiva, (secolul I e.n.) a spus: „«Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi» este regula cuprinzătoare a tuturor legilor spirituale”.
După cum știm, termenul „cuprinzător” indică suma lucrurilor pe care le conţine. Prin urmare, atunci când Rav Akiva vorbește despre iubirea față de aproapele nostru (una dintre multele legi spirituale), despre îndatoririle noastre față de societate și chiar față de Creator ca lege cuprinzătoare, el sugerează faptul că toate celelalte legi sunt simple elemente constitutive ale acestei reguli.
Atunci când încercăm să găsim o explicație pentru acest lucru, ne confruntăm, însă, cu o afirmație și mai neobișnuită a înțeleptului Hillel. Când discipolul său i-a cerut să-l învețe întreaga Înțelepciune Cabala în timp ce stătea într-un picior, Hillel a răspuns: „Ce ţie nu-ţi place altuia nu face!”
Răspunsul lui Hillel ne învață că întregul scop, motivul real al existenței Cabalei, este acela de a clarifica și a îndeplini o singură lege: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Totuși, cum pot iubi pe altul în afară de mine? A-i iubi pe ceilalţi ca pe mine însumi înseamnă să împlinesc în permanenţă toate dorințele tuturor oamenilor, cât timp eu nu sunt în stare să-mi satisfac nici măcar propriile mele dorințe! Mai mult, înțelepții explică faptul că trebuie să împlinim dorințele altora înainte de propriile noastre dorinţe.
De pildă, este scris (Tosfot, Masehet Kiduşin) că, dacă ai o singură pernă, trebuie să i-o dai prietenului tău sau, dacă ai un scaun, ar trebui să i-l oferi altuia, în timp ce tu stai în picioare sau te aşezi pe jos. Altfel, nu vei îndeplini instrucțiunile de a-ți iubi aproapele. Este o cerere fezabilă? De vreme ce „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este legea cuprinzătoare a Cabalei, să aflăm mai întâi ce este Cabala.
Cabala ne învață că lumea și noi, locuitorii ei, am fost creați doar pentru a îndeplini legile care vizează dezvoltarea spirituală a omenirii dincolo de lumea noastră materială. În acest fel, putem obține asemănare și unitatea cu Creatorul.
Totuși, de ce a trebuit Creatorul să ne creeze atât de stricați și să ne dea Cabala pentru a ne rectifica? În Cartea Zohar se răspunde aceastei întrebări în felul următor: „Cel care mănâncă pâinea altcuiva se rușinează privind în ochii celui care i-o dă”.
Prin urmare, lumea a fost creată pentru a ne salva de această rușine. Luptându-ne cu propriul egoism și rectificându-l, ne vom câștiga lumea viitoare.
Pentru a explica acest lucru, să ne imaginăm următoarea situație: un om bogat își întâlnește prietenul sărac, pe care nu l-a mai văzut de mult timp. Îl aduce la el acasă, îi dă mâncare, băutură și haine, zi de zi. Într-o zi, intenționând să-i facă pe plac prietenului său, bogatul îl întreabă ce mai poate face pentru el. Răspunsul săracului este: „Îmi doresc un singur lucru: să primesc tot ce-mi dai din milă, ca răsplată pentru propria mea muncă. Îmi poți îndeplini toate dorințele, cu excepția acesteia! ”
Vedem cum cel care dăruie este incapabil să-l scape de rușine pe cel care primeşte. Dimpotrivă, cu cât bietul om primește mai multe favoruri, cu atât este mai mare rușinea lui. Universul, planeta noastră mică și societatea umană (locul nostru de muncă) au fost create pentru a ne salva de acest sentiment. Lucrarea noastră este aceea de a ne întoarce la Creator cu dorințe rectificate și de a primi o răsplată bine meritată, încântarea enormă a eternității, perfecțiunii și contopirii cu Creatorul.
Dar de ce ne simțim jenați și rușinați când primim ceva de la altcineva? Oamenii de știință cunosc legea cauzei și consecinţei. Se afirmă că fiecare consecință are un caracter apropiat de cauza sau sursa sa și că toate legile eficiente în sursă sunt transmise consecințelor sale.
Efectul acestei legi se manifestă la toate nivelurile naturii: mineral, vegetal, animal și uman (vorbitor). Starea oricărui mineral este determinată de legile care îl controlează. Suntem obișnuiți și preferăm ceea ce experimentăm în timp ce creștem. În mod similar, fiecare particulă ce constituie consecința unui întreg este atrasă de originea sa și tot ceea ce este absent în rădăcină este neagreat şi respins de consecința sa.
Aşadar, întrucât Creatorul naturii constituie Rădăcina și Sursa a tot ceea ce a fost creat, percepem toate legile eficiente în El ca fiind plăcute și tot ceea ce este absent în El ca fiind complet străin și neatractiv. De pildă, ne place să ne odihnim și ne displace mişcarea într-atât încât ne mișcăm doar cu scopul de a obține odihna. Acest lucru se datorează faptului că Rădăcina (Creatorul) din care am provenit cu toții este absolut nemișcată. Prin urmare, orice mișcare este opusă naturii noastre.
Ne naștem și creștem ca fiind absolut egoiști, având grijă doar de noi înșine. A fi egoiști este ceea ce face să fim opuși Creatorului, care vitalizează toată natura. Cu toate acestea, pe măsură ce intrăm sub influența societății, începem să înțelegem necesitatea ajutorului reciproc, deși măsura și direcția acestuia depind de nivelul de dezvoltare al societății.
Prin crearea voinţei noastre rele (înclinația rea) și oferindu-ne Cabala ca pe o contrabalansare, Creatorul ne-a permis să eliminăm manifestarea egoismului și să obținem plăcerea fără a resimţi rușinea.
Există două tipuri de legi în Cabala – cele referitoare la relaţiile între oameni și cele referitoare la relaţia cu Creatorul. Ambele sunt, însă, menite să ne facă asemănători Creatorului. Nu este deloc important pentru noi dacă acționăm de dragul Creatorului sau de dragul altor oameni. Asta întrucât orice lucru care depășește limitele interesului nostru personal rămâne complet imperceptibil.
Fiecare mișcare pe care o facem de dragul altuia este – în cele din urmă – în beneficiul propriu. Este absolut imposibil să faci vreo mișcare fizică sau mentală fără intenția prealabilă de a obține cel puțin un profit din aceasta. Această lege a naturii este cunoscută sub numele de „egoism absolut”. Numai prin respectarea legilor spirituale se poate dobândi starea de iubire altruistă faţă de ceilalți. Cei care nu respectă regulile Cabalei nu au cum să depășească limitele „egoismului absolut”.
Potrivit Cabalei, legile care reglementează relațiile sociale sunt mai importante decât legile care reglementează relația cu Creatorul. Asta întrucât, atunci când respectăm aceste legi în circumstanțe sociale în schimbare, suntem capabili să ne rectificăm eficient și în direcția corectă.
Acum putem înțelege răspunsul lui Hillel către discipolul său: principalul lucru este să-ți iubești aproapele, restul sunt doar legi subsidiare, inclusiv cele care țin de relațiile noastre cu Creatorul. De fapt, nu te poţi contopi cu El înainte de a dobândi iubirea pentru ceilalți. Prin urmare, înțeleptul antic a arătat că faptul de „a-ți iubi aproapele” este cel mai sigur și mai rapid mijloc de a stăpâni Cabala.
Acum să ne imaginăm o națiune cu o populație de milioane în care fiecare membru aspiră cu drag și fără rezerve să ajute pe fiecare alt membru al societății și să le satisfacă acestora fiecare nevoie. În mod clar, nici o singură persoană din acea societate nu ar trebui să se îngrijoreze în legătură cu el sau să se teamă pentru viitor. Într-adevăr, milioane de oameni iubitori ar fi în mod permanent atenţi la interesele lui și ar avea grijă de el.
Cu toate acestea, din moment ce națiunea va depinde de membrii săi, o încălcare a obligației ar crea un vid în societate, întrucât unul ar putea rămâne fără ajutor. Cu cât numărul răufăcătorilor este mai mare, cu atât mai mult ar fi încălcate regulile pe care fiecare membru al societății este obligat să le respecte. Toți răspund unul faţă de altul, atât pentru respectarea legilor, cât și pentru încălcarea acestora.
Un alt înțelept antic, Eleazar, fiul lui Raşbi (Rav Şimon Bar-Yochai, autorul Zohar-ului), are o surpriză și mai mare pentru noi. El spune că nu numai fiecare națiune, ci întreaga omenire, fiecare ființă vie, este responsabilă una pentru cealaltă. Eleazar afirmă că toate națiunile vor trebui să respecte această regulă și, astfel, întreaga lume va fi rectificată. Lumea nu poate fi complet rectificată și înălţată fără ca întreaga lume să fi îmbrățișat legea cuprinzătoare a universului.
(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)