(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)
De îndată ce o scânteie de spiritualitate apare în individ, chiar și ca un impuls care este încă ascuns de ochii săi, el încetează să fie mulțumit de viața sa. Începe să caute ceva dincolo de bani, onoare, sex, mâncare, putere și cunoaștere și nu știe unde să găsească ceea ce își dorește cu adevărat. Este pentru prima dată când simte că există ceva care nu se găseşte în anturajul său din această lume. Această scânteie evoluează mai târziu pentru a deveni dorința de conexiune cu Creatorul și de alipire la El.
Pe tot acest parcurs, omul este numit „om” datorită dorinței sale de a se alipi Creatorului, prin care se măsoară gradul omului. Mai avem dorințele în gradul de mineral, vegetal și animal, dar gradul nostru de „om” este măsurat de intensitatea dorinței pentru Creator.
În introducerea sa la cartea „Panim Meirot uMasbirot”, Baal HaSulam scrie că toate dorințele, cu excepția celor numite „om”, sunt măsurate de obiectul dorit:
- În gradul Mineral, dorințele sunt îndreptate spre mâncare, sex și familie, adică plăceri trupești și animalice.
- În gradul Vegetal, dorințele sunt îndreptate către bani și securitate.
- În gradul Animal, dorințele sunt îndreptate spre putere / control și onoare.
- În gradul Vorbitor, dorinţele sunt îndreptate către spiritualitate. Dorințele omului s-au dezvoltat până acum într-o asemenea măsură încât își dorește ceva în afara lumii sale.
Fiecare individ are atribute pe care dorește să le păstreze așa cum sunt și unele pe care vrea să le schimbe pentru spiritualitate. În măsura în care eşti dispus să renunți la atributele tale interioare în scopul dobândirii spiritualității, eşti numit „om” și, în măsura în care nu poţi renunța la anumite atribute, eşti numit „animal”. Gradul de animal este unul în care individul nu vrea să se schimbe, adică refuză să-și modifice trăsăturile interioare.
De pildă, el poate crede că, deocamdată, nu este capabil să scape de ceea ce are în el, nici chiar şi pentru scopul spiritual. Atunci când este încă incapabil să renunțe la ceva, este numit un animal. Aceasta este, de fapt, contradicția dintre colectivitate și individ. Nu există o contradicție mai mare decât aceasta. Nu există o diferență mai mare în întreaga creație decât între om și Creator. În lumea noastră asta se exprimă prin contradicția dintre colectivitate și individ – cabalistul. Colectivitatea avansează în funcție de natura sa, în timp ce individul unic, care tânjește după legătura cu Creatorul, avansează în funcție de atributele Creatorului aflate deja în el.
Principala diferență constă din educație: pentru societatea în mare, cel mai bine este să rămână conservatoare, într-un grad de mineral, fără nicio schimbare. Tot ceea ce este învăţat acolo trebuie prezervat fără schimbări. În acest fel, omul este ferit de a fi asimilat. Cu toate acestea, pentru individ, cu cât personalitatea lui este mai diferită și mai puţin obedientă față de ceilalți, ghidată doar de senzaţiile din inima sa, cu atât este mai nobilă. Prin urmare, situațiile și calea individului unic, special, nu trebuie să fie amestecate cu cele ale individului obișnuit, care este unul dintre mulţi alţii.
Dar cel care simte o dorință pentru Creator, care are o scânteie în inima sa, pentru acea persoană există o Tora diferită, așa cum se spune: „Regula Torei este diferită de cea a stăpânilor”. Un astfel de individ trebuie să-și dezvolte unicitatea în interiorul său prin studiul Cabalei.
Studiul Cabalei era interzis mulţimii maselor. Cabaliștii au interzis femeilor, copiilor și bărbaților sub 40 de ani să studieze Cabala (în Cabala, vârsta de 40 de ani înseamnă inţelegere – Bina, când individul înțelege deja că scopul vieții sale este să dăruiască, ceea ce mulţimea nu poate înțelege pentru că se află încă la un nivel de animal). Cu alte cuvinte, studiul a fost interzis celor care nu au evoluat suficient pentru a putea studia Cabala.
Începătorii adesea întreabă dacă Înţelepciunea Cabala este împotriva religiei. Ei bine, Cabala este opusă oricărui tip de religie, întrucât este o știință, iar știința este opusul religiei. Cu toate acestea, Cabala nu neagă religia.
De îndată ce apare o scânteie, o senzație a apariției unui suflet, trebuie să studiezi Cabala. Când Rav Kook a fost întrebat: „Cine poate studia Cabala?” El a răspuns simplu: „Oricine doreşte!” Dorința este singura măsură pentru dezvoltarea sufletului.
Baal HaSulam scrie că, dacă un individ este pregătit să studieze Cabala, dar se abține să o facă, atunci acesta este motivul tuturor dezastrelor, pentru că nu și-a adus partea de contribuţie, el însuși, la gestionarea creației. Legea globală a realității este făcută în așa fel încât, dacă un individ trebuie să ia parte activă la gestionarea realității și se abține să o facă, partea dură a naturii vine şi îi ia locul. Acea schimbare între forța omului și forța naturii este resimțită în lumea noastră sub forma unor tragedii și suferinţe. De îndată ce omul începe să simtă o dorință pentru Creator, el trebuie să învețe cum să se rectifice pe sine și astfel să schimbe realitatea. Dacă se abține de la a face acest lucru, el devine sursa tuturor relelor din lume.
Învăţătorul meu, Rav Baruch Așlag a spus că, înainte de Baal HaSulam (1885-1954), toate cărțile despre iudaism au fost alcătuite de cabaliști care au scris după împlinirea lor spirituală. De-a lungul istoriei, cabaliștii au fost cei care au definit educația națiunii.
În timpul mandatului britanic în Israel (1917-1948), Baal HaSulam a încercat să publice o revistă de Cabala. El a înţeles că a sosit momentul în care mulţimea dorea să se apropie de gradul spiritual la care, înainte, ajunseseră doar câțiva aleși. Prin urmare, el a încercat să le explice oamenilor despre ce este Cabala. Este însă, totuşi, nevoie să o transmitem într-un mod simplu și ușor de înțeles, să explicăm ce poate ea să ofere omului și care este scopul său. Apoi, fiecare va fi în măsură să facă propria sa alegere, iar cei care vor fi cu adevărat atrași de Cel Superior vor veni. Dacă nu le oferim oamenilor șansa de a alege, adică să evolueze din propria lor voință, vom provoca necazuri cumplite acestei lumi.
Dar de ce este necesară această educație acum și nu a fost necesară acum o sută sau două sute de ani? La urma urmei, educația a jucat întotdeauna un rol important în viața iudaică, copiii începând de la vârsta de trei ani încep să studieze. Fapt este că abia după ultima deportare din secolul anterior și întoarcerea în țara lui Israel, a început o nouă eră în evoluția sufletelor. Când Creatorul ne-a adus înapoi în țara lui Israel, el ne-a adus și înapoi în „tărâmul spiritual.” Adică ne-a dat o oportunitate pentru operațiuni spirituale și împliniri sublime. Acest proces abia începe; de aici şi noua necesitate de a explica Cabala întregii generații.
În trecut, nu era nevoie să studiezi Cabala. Baal HaSulam a scris că au fost mulți care au dobândit grade spirituale înalte prin Tora Scrisă și Orală. Dar în cărțile de Cabala există o iluminare mai mare a luminii superioare, care poate ajuta în procesul de rectificare. Deși toate cărțile sfinte au fost scrise din cel mai înalt grad spiritual al „Sfârșitului rectificării”, cărțile de Cabala care au fost scrise pentru generația noastră au o strălucire unică, în loc de o iluminare generală, întrucât au fost scrise special pentru cei care doresc înălțarea spirituală în vremurile noastre.
Deși există niveluri ridicate de înțelegere a faptului că acela care ajunge la ele nu poate face greșeli, decât la început și la mijlocul drumului, există multe căi diferite, în funcție de rădăcina sufletului fiecăruia. Prin urmare, cabaliștii nu erau întotdeauna deschiși între ei și uneori se ascundeau chiar și de colegii cabaliști.
Odată, când învăţătorul meu a încheiat o discuție cu cineva, l-am întrebat dacă persoana respectivă era cabalist. El a răspuns: „Cred că este, parțial.” L-am întrebat surprins: „Ce vrei să spui, parțial?” El a răspuns: „Nu vrea să se arate, deci este imposibil de văzut”. Apoi a continuat să explice: „El trebuie să-ți arate ecranul. Dacă un cabalist nu vrea să fie expus, el poate apărea în fața ta ca un bețiv sau ca o persoană lipsită de valoare. Dar dacă dorește să se expună, își afișează ecranul și începeți să lucrați împreună cu un vas comun și apoi totul se schimbă. Este ca și cum doi experți fac ceva de care sunt cuprinşi cu totul, se înțeleg perfect; nici măcar nu au nevoie de cuvinte, împărtășesc o revelație comună”.
Există diferite căi de ascensiune spirituală. Acest fapt este ilustrat evident în divizarea poporului lui Israel în douăsprezece triburi, unde căsătoria mixtă era interzisă. Pe de o parte a existat iubirea de Israel, dar pe de altă parte, o interdicție de a trăi împreună, de a se căsători între ei, de a se lega și de a se rectifica reciproc. Fiecare trebuia să-și rectifice separat partea, lucru care ni se pare ciudat acum.
Întregul proces al muncii noastre spirituale provine dintr-un Parţuf spiritual numit ZON (Zeir Anpin și Nukva) din lumea Aţilut. Există multe modalități de rectificare și una nu o contrazice pe cealaltă. Sufletele rămân separate pentru că unirea dintre ele se întâmplă doar în gradul de sfârșit al rectificării. Cele mai mari diferențe sunt apoi rectificate și sortate, chiar înainte de ultima și cea mai mare unificare cu lumina superioară. Cele mai importante examinări rămân în continuare. Trebuie să înțelegem că acesta este un proces natural pe care îl trăiește sufletul global, adică întreaga omenire. Națiunea ar trebui să rămână așa cum este, dar celor vrednici, și sunt destui dintr-aceștia, nu ar trebui să le fie negată posibilitatea de a studia Cabala. La asta atrag atenţia marii cabaliști.
Cabaliștii nu spun că trebuie să-i învățăm pe toți, dar în gradul nostru, trebuie înțeles că Înţelepciunea Cabala constituie o metodă de dezvoltare care îl obligă pe fiecare. Oamenii vin, ascultă și pleacă. Prin asta, ei se pregătesc pentru etapa următoare a rectificării. Citirea cărților de Cabala constituie o rectificare, iar restul revine Creatorului.
Ceva odată învățat nu se pierde niciodată. Dacă vine unul și pleacă, el se va întoarce, chiar dacă se va întâmpla două sau trei sute de ani mai târziu. Fiecare om este construit diferit. Aici nu este nimic greșit sau corect, ci doar o anumită ordine. Cabaliștii ar trebui să-și aranjeze munca cu difersele grupuri ale națiunii, conform unei ordini care este dată de Sus. Nu există nicio modalitate de a rezista la ceea ce se decide Sus. Trebuie să facem așa cum ne-a instruit Baal HaSulam, să diseminăm cărțile, care au fost scrise special pentru generația noastră, să difuzăm cunoașterea și cine le apucă, este un semn că are nevoie de ele.
Luați de exemplu cartea de rugăciuni evreiești. Este o înşiruire ordonată de rectificări pe care individul trebuie să le efectueze; este ordinea muncii omului. Rugăciunea este lucrarea inimii și trebuie să ajungem la o stare în care rugăciunea va fi în inimă, în aşa fel încât această lucrare să ne îmbunătățească trăsăturile interioare, dorințele.
Suntem compuși dintr-o natură numită „înclinația malefică” și există și o scânteie dumnezeiască în noi, care nu poate fi stinsă. Cele două par să se contrazică reciproc și să creeze o presiune interioară constantă în interiorul nostru. Când înclinația malefică este ţinută sub control, nu simțim presiunea, dar dacă dezvoltăm scânteia divină, începe o luptă între ele, la sfârșitul căreia înclinația rea se predă și devenim ceea ce se cheamă „om”.
Prin urmare, este mai bine să fii fie de partea „naturii animalice” nepăsătoare, fie în contact permanent cu Creatorul ca „om”, decât să rămâi atârnat la mijloc. Astăzi suntem blocați în mijloc, motiv pentru care nu ne putem bucura de viața noastră. Cândva ne era suficient să ne bucurăm de un meci sportiv la televizor, să mergem la plimbare și să ne petrecem timpul în baruri. Acum, însă, suntem într-o perioadă de tranziție între om și animal și, drept urmare, ne simțim rău. Această perioadă neplăcută poate continua mai mulți ani. Nu avem unde să fugim de ea, așa cum spune regele David: „Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.” (Psalmul 139, 8)
Cel care se compară cu Creatorul simte că este stricat și are nevoie de rectificare. Perfecțiunea îi apare numai după ce vede răul din el. Unul, care a fost crescut printr-o altă metodă spirituală și a fost crescut întru perfecțiune, nu poate simți că-i lipsește ceva. Dar într-o zi și el va începe să-şi simtă propriul punct din inimă și în interiorul lui, pe Creator. Apoi, și el va simți diferența și va ajunge la recunoașterea răului.
Cabala nu trebuie diseminată agresiv sau coercitiv pentru a nu interfera cu evoluţia cuiva. Omul însuși ar trebui să se întrebe pentru ce s-a născut, care este semnificația vieții sale. Tot ce trebuie să facem este să-l aducem să-şi pună această întrebare.
Munca pentru Creator este o lucrare pe care o facem pentru a ne egaliza atributele cu cele ale Creatorului. Este singurul efort pe care omul îl face împotriva propriei sale voințe. Toate celelalte eforturi sunt menite să-i satisfacă propria voință.
Individul ia o decizie: „Am o anumită cantitate de lovituri, comparativ cu o anumită cantitate de plăcere. Ce este mai mulţumitor? Să fii împins de lovituri sau să fii atras de plăcere? ” Totul este făcut așa cum ar face orice animal. Este la fel ca animalele care sunt îmblânzite la circ: mai întâi biciul, apoi zăhărelul. Ursul imploră cubul de zahăr pentru că a descoperit că este mai plăcut să amuze publicul și să primească în schimb plăcerea.
„Omul” este singurul care se poate desprinde de recompensă. Nu înseamnă că nu este recompensat, ci el face doar transferul către un alt tip de răsplată: mai întâi efectuează o restricționare (numită „prima restricționare”) pentru a nu primi nimic pentru el însuși. Asta se numește trecerea barierei. După aceea începe un alt tip de calcul – un calcul în favoarea Creatorului. A dărui Creatorului – acesta este obiectivul și scopul calculului. Toate calculele din acel moment sunt efectuate pentru a detecta obiectivul cât mai exact cu putinţă – care este scopul, care este intenţia și ce se străduiește omul să dobândească prin toate aceste eforturi. Concluzia la care ajunge este că vrea să-i dăruiască Creatorului cât mai mult posibil.
Există un Creator și există o creatură. Creatura trece prin diferite faze, de la zorii istoriei umane până astăzi și până la sfârșitul rectificării. Trăim și retrăim în această lume de multe ori. Evoluăm de la o viață la alta și există un scop în acest sens. Plecând de la un anumit grad, omul devine activ în propria sa evoluție. În acest stadiu, el simte o chemare de Sus în inima lui, ca și cum ceva îl atrage, îl împinge spre ceva.
Dacă omul știe că aceste lucruri există, el își va accelera propria dezvoltare. În momentul în care învață despre acestea, începe să citească despre ele și să acumuleze cunoștințe. Asta trezește strălucirea luminii înconjurătoare asupra lui și dezvoltarea sa este accelerată. Prin urmare, este esențial să se studieze în şcoli fundamentele Cabalei, cum ar fi cartea Matan Tora (Revelarea Dumnezeirii) a lui Baal HaSulam, pentru a accelera dezvoltarea copiilor. În acest fel, putem împiedica copilul să trăiască de zece sau cincisprezece ori ceea ce poate dobândi în numai unul sau două cicluri și să-l scutim de chinuri inutile.
(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)