(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Deși sufletul continuă să se împartă și să se subdivizeze, totuși, în fiecare încarnare, își păstrează integralitatea integrală și un sentiment de completare. Nu numai că sufletul este complet și atotcuprinzător cu toate cele 613 forțe energetice așa cum a avut în prima încarnare, dar ulterior, în fiecare încarnare, sufletul rămâne „perfect” așa cum a fost în întruparea sa anterioară. Chiar și după ce primul posesor de suflet trece și elementele sufletului care au devenit exclusiv ale lui rămân ale lui, doar restul sufletului se reîncarnează, iar acest ceva „rămas” este de asemenea complet. Gândiți-vă la suflet în termeni de hologramă, în care partea este ca întregul și întregul este prezent în fiecare parte, fiecare pixel oglindind imaginea totală.
După cum spiritul colectiv al lui Adam conține 613 energii sufletești, la fel, toată conștiința individuală care provine din sufletul lui Adam conține 613 aspecte (Şa’arey Kduşa, 1; 1). Micro-ul sau partea, este ca macro-ul – întregul.
În plus, fiecare energie specifică a sufletului poate fi împărțită în 613 aspecte și, la rândul lor, în alte 613. Aceasta este o dinamică denumită interincluziune, în care fiecare parte a unei structuri mai mari conține de fapt, în sine, întreaga structură în miniatură. Miezul sufletului este una cu Infinitul și oricât de des este împărțit infinitul, acesta rămâne întotdeauna infinit. Fiecare „felie” de infinit este infinită. Infinitul nu poate fi împărțit (Kuzari, Ma’amor 5:18. Chovot Haievavot, Şa’ar HaYichud, 5), și astfel, atunci când prinzi o „mică parcelă” de infinit, înțelegi totalitatea (Keter Şem Tov, 111. Toldot Yaakov Josef, Yisro. Yavaţ , Avot, 4:2). Indiferent de cât de des este împărțit sau subdivizat sufletul, acesta își va păstra întotdeauna forma și conturul semnăturii ca rădăcină generală a sufletului, va cuprinde veşnit toate cele 613 ramuri ale unui singur pom.
Practic, faptul că personalitatea unui individ și conexiunea sufletească primară este atributul bunătății nu înseamnă neapărat că o astfel de persoană lipsește în toate celelalte domenii ale vieții. Înseamnă doar că pentru el bunătatea este centrul ființei sale, fundamentul și cauza principală din care decurge orice altceva în viața lui. Multiplele aspecte multidimensionale ale sufletului său sunt canalizate și direcţionate prin individualitatea și unicitatea lui, prin conexiunea sufletească a bunătății.
Majoritatea, dacă nu toți oamenii trec prin viață și reușesc să dobândească cel puțin un aspect al sufletului. Se pare că există întotdeauna o Miţva care este esențială și vitală pentru fiecare persoană (Rayaţ, Safer Ma’amorim, Tofşin Chet, p. 240). Există întotdeauna o forță pozitivă care afirmă viața, o rațiune de a fi care obligă ființa umană să continue și să avanseze prin viață. Scânteia de suflet individualizată pe care o persoană o activează în această viață printr-o Miţva unică este ceea ce îi câștigă locul în Gan Eden (Rambam Piruş HaMişnayt, Sanhedrin, 10 Avudrham, Hilchot Şabat. Alşich Toraht Moşe, Şemini, 9; 5-6. Mei Haşiloach 1, p. 177), și este astfel partea din sufletul lor care rămâne a lui sau a ei pe tot parcursul vieții lor de apoi. Este unicitatea sinelui care va călători mai departe pentru eternitate.
Odată ce sufletul în întregime, diviziunile și subdiviziunile sale, a fost ridicat, activat și articulat, sufletul va înceta să se mai întoarcă în acest tărâm terestru al existenței. Sufletul va înceta să se reîncarneze. Cât durează acest proces de înălțare, fie că este într-o viață sau în sute de vieți, depinde în esență de indivizii care posedă acel suflet și de ce fac ei cu el.
Nu există o limită sau un număr de ori stabilit în care sufletul poate coborî, atâta timp cât chiar și cea mai mică măsură de dezvoltare este dobândită în timpul fiecărei încarnări ulterioare (Şa’ar HaGilgulim, 4. Mişnat Hassidim, Seder Naşim, Mesechet Gilgul 2:3). Când nu s-a produs nici o perfecțiune și nicio înălțare într-o viață, sufletul va mai coborî doar de două ori; are trei încercări la dispoziţie. Dacă nu s-au atins perfecțiunea și înălțarea în cele două vieți ulterioare, sufletul distinct nu se va reîncarna niciodată într-o altă ființă umană (Zohar 3, p. 72b. Tikunei Zohar 32. Ramban, Bereişit, 4:1. Şivilei Emunah, Nosiv 3. Hayit Ma’arechet. Elokut, 10. Magid Meşarim, Iov. Alşich Devarim, 7:9-10. MaHarşa, Şabat, 152b). Dar chiar dacă se obține o ușoară creștere în fiecare încarnare ulterioară, sufletul se va întrupa la infinit. Atâta timp cât este de făcut și se lucrează, există vieți de condus.
Pasajul din rugăciunile zilnice de dimineață, „Sufletul pe care mi l-ai dat este curat” (Brachot, 60b), se dorește a fi luat literalmente. Fiecare suflet care coboară în această lume este curat, imaculat și nepătat de orice fapte anterioare ale întrupărilor trecute. În cea mai mare parte, fiecare persoană își începe viața cu o listă curată. Oamenii se nasc nevinovați, nici buni, nici răi, sfinți sau malefici, ci pur și simplu inocenți cu capacitatea înnăscută de a-și alege calea. În ceea ce privește scânteia sufletească care aparține exclusiv fiecărui individ, această încarnare este considerată chiar prima; pentru că este prima dată când aceste energii spirituale particulare sunt combinate în această proporție, alcătuind acest suflet unic și articulându-se în acest mod inedit.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)