înapoi la CUPRINS link
O TENDINŢĂ DE CONECTARE
Nici o parte a corpului nostru nu poate exista fără celelalte părţi. Inima, de exemplu, este o parte vitală, dar la ce bun fără creier, rinichi, ficat sau plămâni?
Dezvoltarea organismului viu până la forma sa actuală s-a produs ca şi cum organe distincte au ajuns la garanţie reciprocă. Fiecare organ ia asupra lui un anumit rol şi deleagă grija pentru restul nevoilor sale către alte organe. Este ca şi cum inima ar spune: „Eu voi fi pompa şi îţi las ţie toate celelalte funcţii. Am încredere în tine şi mă încredinţez ţie.“
Când viaţa a apărut pentru prima dată, au existat războaie teribile între celule. Apoi, celulele s-au unit în colonii de celule pentru a se apăra împotriva mediului ostil, pentru a supravieţui în el şi pentru a obţine de la el cât mai mult. Mai târziu, în cadrul acestor colonii, ele au început să se împartă pe diferite funcţii. Acest proces cere încredere şi iubire reciprocă, pentru că atunci când te dăruieşti altora eşti total dependent de ei.
Tendinţa naturii de a alătura elemente individuale pentru a-şi continua dezvoltarea a ajuns acum la nivelul uman. O astfel de unitate nu anulează unicitatea fiecărui individ. Dimpotrivă, fiecare persoană îşi găseşte locul său unic. În plus, unitatea oferă fiecăruia dintre noi o senzaţie nouă, pe care nu am putut să o simţim pe cont propriu: aceea a unei vieţi armonioase într-o dimensiune superioară – viaţa corpului colectiv.
„Când omenirea îşi atinge scopul … prin aducerea lor la nivelul de iubire desăvârşită a altora, toate organismele din lume se vor uni într-un singur corp şi o singură inimă – doar atunci toată fericirea destinată omenirii va deveni revelată în toată splendoarea ei.“
Baal HaSulam, Libertatea
ECOLOGIE ŞI DEZASTRE NATURALE
Situaţia ameninţătoare a ecologiei a atras numeroase eforturi de căutarea a modalităţilor de protejare a Naturii. De exemplu, noi credem că dacă vom arde mai puţini combustibili fosili, starea ecologiei se va îmbunătăţi. Aşa că, încercăm să punem în aplicare această limitare prin acorduri internaţionale. Dar orice vulcan care erupe emite mai multă funingine şi CO2 decât toate maşinile noastre la un loc.
Înţelepciunea Cabala explică faptul că eforturile noastre nu sunt în prezent îndreptate spre soluţia corectă. Lipsa echilibrului în Natură provine de la un blocaj aflat la un nivel mult mai înalt decât emisiile autoturismelor sau supraproducţia de plastic. Chiar dacă am forţa toţi oamenii să oprească poluarea aerului, echilibrul Naturii nu se va restabili. Adevărata problemă este nivelul gândurilor noastre faţă de alţii: în noi, un vulcan erupe şi un tsunami al egoismului distruge totul.
Lipsa de echilibru în relaţiile interumane creşte în fiecare zi. Ea este proiectată de la noi către toate nivelurile inferioare ale Naturii – animal, vegetal şi mineral – rezultând dezastre naturale care se răsfrâng asupra noastră.
În conformitate cu Cabala, întreaga Natură este un singur organism viu, guvernat de un Gând Superior de iubire şi dăruire. Acest Gând guvernează în perfecţiune universul la nivelul mineral, vegetal şi animal. La nivel uman, trebuie ca noi înşine să obţinem armonia. Până când nu vom corecta inima şi mintea egoistă, precum şi relaţiile noastre cu alte fiinţe umane, starea ecologiei va continua să se agraveze, iar epidemiile şi dezastrele naturale ne vor ataca din toate direcţiile.
„Toate aspectele realităţii, urcările şi coborârile lor, depind de creşterea şi scăderea puterii de gândire a Omului.“
Raiah Kook, Tezaure de Raiah, pct. 25
PERIOADA DE ACTUALIZARE
În generaţiile anterioare fermierii trebuiau să ia în considerare câteva situații simple: când plouă, când este soare, când ar trebui să semene şi când ar trebui să culeagă. De-a lungul timpului, cerinţele au devenit mult mai complexe, iar ei au fost nevoiţi să devină mai abili. Astăzi, totul este calculat până la cele mai mici detalii: de câte picături de apă are nevoie fiecare plantă, cât de des le udăm, ce îngrăşământ să utilizăm şi când să fertilizăm. În lipsa unor astfel de calcule precise, pământul nu ar produce suficient.
Un proces similar ar trebui să aibă loc acum în societatea umană. Până în prezent, am trăit aşa cum am făcut-o dintotdeauna. Acum trebuie să luăm în considerare detalii mai subtile pentru a supravieţui. Este imposibil să continuăm aşa cum am făcut-o până acum, deoarece Natura cere ca noi să ne îmbunătăţim relaţiile interpersonale. Va trebui să învăţăm condiţiile corecte de ridicare la nivelul unei fiinţe umane, care poate să prospere în noua lume.
CANCERUL
Astăzi pare că omenirea, pur şi simplu, se consumă pe ea însăşi prin violenţă, teroare, fraudă şi corupţie; oamenii se exploatează reciproc şi, în general, se comportă ca celulele canceroase în organism, devorând totul în jurul lor. În cele din urmă, acest proces duce la distrugerea întregului corp, inclusiv a cancerului.
În eseul Pacea, Baal HaSulam vorbeşte despre „necesitatea de a manifesta prudenţă în privinţa regulilor naturii“. El scrie: „Este extrem de important pentru noi să examinăm preceptele naturii, să ştim ce se cere de la noi, ca nu cumva să fim pedepsiţi fără milă. Noi susţinem că Natura obligă oamenii să ducă o viaţă socială, iar acest lucru este simplu. Însă trebuie ca noi să examinăm preceptele pe care Natura ne obligă să le păstrăm în ceea ce priveşte viaţa socială.
Examinând în general, constatăm că există doar două legi care trebuie respectate în societate. Ele se numesc «primire» şi «dăruire» … Nu este nevoie să examinăm în mod excesiv legea primirii, din moment ce pedeapsa care previne orice neglijenţă apare imediat. Dar în privinţa celeilalte legi, aceea de a dărui societăţii, nu numai că pedeapsa nu apare imediat, dar este dată în mod indirect. Prin urmare, această poruncă nu este observată în mod corespunzător.
Astfel, umanitatea se află într-o agitație atroce, iar disputele, foametea şi consecinţele lor nu au încetat până în prezent. Însă lucrul minunat este că Natura, ca un judecător iscusit, ne pedepseşte în funcţie de dezvoltarea noastră. Căci putem vedea că în măsura în care omenirea se dezvoltă, durerile şi chinurile care hrănesc şi susţin existenţa noastră se multiplică şi ele.
„Astfel, noi ne bazăm pe o cunoaştere empirică a Providenţei Lui care ne-a poruncit tuturor să păstrăm porunca de a dărui altora, cu o precizie totală, în aşa fel încât niciunul dintre noi să nu lucreze mai puţin decât măsura necesară pentru a asigura fericirea societăţii şi succesul ei. Atâta vreme cât nu obţinem un rezultat complet, Natura nu va înceta să ne pedepsească sau să se răzbune. Şi în afară de loviturile pe care le suferim astăzi, trebuie să luăm în considerare şi sabia scoasă pentru viitor. Concluzia corectă care se desprinde este că în cele din urmă Natura va învinge.“7
ELIBERAREA TENSIUNILOR
Noi credem în mod greşit că suntem mai presus de Natură. Ni se pare că Natura este la dispoziţia noastră, iar noi trebuie doar să alegem ce vrem să facem cu ea, ca şi cum am fi într-adevăr superiori ei. Uităm că şi dezvoltarea noastră se datorează Naturii; nu am apărut aşa, din senin. Când înţelegem că suntem parte a Naturii, totul devine mult mai simplu, iar noi putem avansa.
Nivelurile mineral, vegetal, animal şi uman sunt legate între ele într-un singur sistem care se dezvoltă în mod constant. În prezent, suntem obligaţi să ne dezvoltăm la următorul nivel al existenţei noastre, dezvoltarea spiritului uman. Întârzierea noastră în îndeplinirea acestei obligaţii creează o presiune descendentă, spre gradele inferioare ale Naturii, ca un blocaj într-o conductă.
Ca rezultat, apar izbucniri al căror început este evident la nivel mineral: mişcări ale scoarţei Pământului, cutremure şi tsunami. Totuşi, aceste izbucniri ating cu siguranţă niveluri ale intensităţii mult mai mari la nivelurile vegetal şi animal.
PROZAC PENTRU ANIMALELE DE COMPANIE
„Noi nu trebuie să ne gândim la starea altor fiinţe din lume decât la cea a omului, din moment ce omul este centrul Creaţiei. Toate celelalte creaturi … se ridică şi cad odată cu el.“
Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, pct. 18
Astăzi suntem martorii unui nou şi tulburător fenomen: chiar şi animalele de companie devin deprimate. Fabricarea de antidepresive pentru animalele de companie se face din abundență, iar medicii veterinari sunt obligaţi să le prescrie mai mult şi mai des.
Acest fenomen ne arată cum noi, oamenii, tragem în jos lumea animală odată cu criza umană. Am rămas în urmă în ceea ce priveşte planul de dezvoltare care ne-a fost alocat. Ne angajăm în lucruri mărunte, superficiale, în timp ce restul Naturii este cea care aşteaptă ca noi să ne ridicăm la un nivel mai înalt, şi astfel să ridicăm toată creaţia împreună cu noi.
înapoi la CUPRINS link