înapoi la CUPRINS link
Pentru a ajunge la scopul Creaţiei trebuie să simţim acea „foame“ fără de care nu putem gusta întreaga profunzime a plăcerilor care ne sunt trimise de Creator şi fără de care nu putem aduce satisfacţie Celui Atotputernic. Prin urmare, este necesar să ne corectăm egoismul, lucru care ne va permite să experimentăm plăcerea de dragul Creatorului.
Atunci când ne este frică trebuie să înţelegem motivul pentru care Creatorul ne trimite acest sentiment. Nu există nicio forţă sau putere care să conducă lumea, cu excepţia Creatorului, nici duşmani şi nici forţe întunecate. Însuşi Creatorul este cel care creează în noi o asemenea senzaţie, pentru ca noi să ne întrebăm de ce trăim dintr-o dată acest sentiment.
Atunci, ca rezultat al acestei căutări, vom putea, prin intermediul credinţei, să spunem că autorul este Însuşi Creatorul. Dacă după toate aceste eforturi frica nu scade, trebuie să interpretăm asta ca pe o exemplificare a gradului până la care ar trebui să experimentăm frica faţă de măreţia şi puterea Creatorului. La fel cum corpul nostru se înfricoşează din motive imaginare, tot la fel ar trebui să tremurăm de frica Creatorului.
Cum putem determina în mod precis în ce stare spirituală ne aflăm? Atunci când ne simţim încrezători şi fericiţi, această stare este de obicei rezultatul încrederii în forţele personale şi, astfel, nu simţim că avem nevoie de Creator. Această stare arată că, de fapt, suntem complet îngropaţi în egoism şi suntem departe de Creator.
Pe de altă parte, atunci când suntem complet pierduţi şi neajutoraţi, simţim o nevoie acută de ajutor din partea Creatorului. În acel moment începem să ne simţim mai bine.
Apoi, dacă facem o acţiune care pare a fi „bună“ şi trăim un sentiment de satisfacţie faţă de noi înşine, imediat vom cădea pradă egoismului. Nu realizăm că cel care ne dă posibilitatea de a face un act de bunătate este Creatorul, iar prin faptul că suntem mulţumiţi de noi ne alimentăm egoismul.
Dacă zilnic depunem efort să studiem, dacă încercăm să ne întoarcem gândurile către scopul Creaţiei, dar simţim că încă nu înţelegem nimic şi că nici nu ne-am corectat, iar în inima noastră Îi reproşăm Creatorului starea în care ne aflăm, atunci ne îndepărtăm de adevăr.
De îndată ce vom încerca să trecem la altruism, corpul şi raţiunea se vor revolta împotriva acestor gânduri şi vor încerca să ne îndepărteze prin orice mijloc de această cale. Sute de gânduri, scuze şi probleme urgente apar imediat, deoarece urâm altruismul pentru că nu aduce nici un beneficiu organismului. Intelectul nostru nu poate să suporte asemenea aspiraţii nici măcar un moment, drept urmare, ele sunt imediat suprimate.
Astfel, gândurile referitoare la anularea egoismului par foarte dificile şi depăşesc puterea umană. Dacă nu sunt percepute aşa, acest lucru indică faptul că undeva în adâncul lor se ascunde un oarecare beneficiu pentru corp, care ne permite să gândim şi să acţionăm într-un fel anume, ajungând să credem în mod eronat că faptele şi gândurile noastre sunt altruiste.
Pentru a determina dacă un anumit gând sau o anumită acţiune apar ca rezultat al preocupări pentru sine sau sunt determinate de altruism, cea mai bună modalitate este să ne întrebăm: Acest gând este susţinut de minte şi inimă? Pot să fac, datorită lor, fie şi cea mai mică mişcare? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci este vorba despre autoamăgire şi nu de altruism.
În momentul în care ne concentrăm asupra gândurilor care nu ţin de nevoile corpului, apar imediat întrebări de genul: „De ce am nevoie de asta?“ „Cine este beneficiarul?“ În asemenea situaţii, deşi ne gândim că piedicile vin de la corp (dorinţa noastră de a primi plăcere), cel mai important lucru pe care trebuie să îl descoperim este că, de fapt, nu organismul este acela care pune aceste întrebări şi ne împiedică să ne angajăm în ceva care depăşeşte limitele preocupărilor sale.
Aceasta este de fapt acţiunea Creatorului. El formează în noi aceste gânduri şi dorinţe şi nu ne permite să ne rupem de dorinţele corpului, pentru că nu există nimic altceva în afară de El.
Aşa cum Creatorul ne apropie de El, tot El aşează obstacole în calea noastră către Ceator, astfel încât să învăţăm să înţelegem propria noastră natură şi să fim capabili să reacţionăm la fiecare gând şi dorinţă în timpul încercărilor de a ne îndepărta de ele.
Fără îndoială, asemenea stări sunt trăite doar de cei care se străduiesc să obţină calităţi Divine şi să „pătrundă“ în lumea spirituală. Acelor persoane Creatorul le trimite obstacole care sunt simţite ca gânduri şi dorinţe ale corpului şi care îi împing departe de spiritualitate.
Toate acestea se întâmplă pentru ca noi să ne putem descoperi adevărata stare spirituală şi relaţia cu Creatorul: pentru a vedea cât de mult justificăm faptele Creatorului în ciuda obiecţiilor raţiunii, pentru a vedea cât de mult Îl urâm pe Creator, deoarece îndepărtează toate plăcerile din viaţa noastră plină odată cu minuni şi Lumină şi aruncată apoi în abisul disperării în care corpul nu mai poate găsi niciun pic de plăcere în situaţii altruiste.
Deşi ni se pare că cel care se opune este corpul, Creatorul este cel care acţionează asupra sentimentelor şi raţiunii noastre prin faptul că ne dă gânduri şi emoţii care sunt simţite ca fiind pozitive, ori negative. Creatorul Însuşi creează răspunsuri specifice ale inimii şi minţii cu scopul de a ne învăţa şi a ne ajuta să ne cunoaştem.
Mama care îşi învaţă copilul mai întâi îi arată ceva, apoi îl lasă să guste şi imediat îi explică. În mod similar, Creatorul ne arată şi ne explică adevărata noastră atitudine faţă de spiritualitate, precum şi incapacitatea noastră de a acţiona în mod independent.
Cel mai dificil aspect al urcării spirituale este faptul că în noi există două opinii, două forţe, două scopuri, două dorinţe, toate ciocnindu-se în mod constant. Chiar şi în privinţa scopului Creaţiei trebuie, pe de o parte, să dobândim aceleaşi calităţi cu cele ale Creatorului iar, pe de altă parte, să creăm o singură dorinţa, dorinţa de a renunţa la tot de dragul Creatorului.
Însă Creatorul este complet altruist şi nu are nevoie de nimic, dorindu-şi doar ca noi să experimentăm plăcerea absolută. Acesta este scopul Creaţiei Sale. Totuşi, aceste scopuri par contradictorii: trebuie să renunţăm la orice în favoarea Creatorului fiind, în acelaşi timp, mulţumiţi şi ajungând la plăcerea supremă.
Răspunsul la această aparentă contradicţie este faptul că una dintre situaţii nu este un scop, ci un mijloc de a atinge scopul. Astfel, trebuie să ajungem la starea în care toate gândurile, dorinţele şi acţiunile noastre sunt situate în afara graniţelor egoismului, adică sunt altruiste, sunt numai „de dragul Creatorului“. Din moment ce în univers există doar omul şi Creatorul, tot ce se află în afara graniţelor celor cinci simţuri (graniţelor corpului) aparţine Creatorului.
După ce obţinem corectarea (concordanţa calităţilor noastre cu cele ale Creatorului) vom începe să înţelegem scopul Creaţiei, adică să primim de la Creator plăcerea infinită, plăcerea nelimitată de egoism.
Pentru acesta trebuie ca, în primul rând, să obţinem corectarea creaturii, adică asemănarea calităţilor personale cu cele ale Creatorului, şi abia apoi putem începe să obţinem scopul Creaţiei: primirea plăcerii nemărginite, neîngrădită de limitele egoismului nostru.
Înainte de corectare avem doar dorinţa egoistă de a fi mulţumiţi. Pe măsură ce progresăm în corectarea de sine, începem să înlocuim dorinţa de a primi plăcere pentru noi înşine cu dorinţa de a dărui totul.
Însă în acest stadiu suntem incapabili să primim plăcere de la Creator.
Numai după ce s-a încheiat procesul propriei corectări putem începe să primim plăcere nemărginită, nu de dragul egoismului nostru, ci de dragul scopului Creaţiei.
Atunci când nu primim de dragul egoismului, satisfacţia obţinută nu generează sentimente de ruşine pentru că primind, bucurându-ne şi percepându-L pe Creator noi suntem fericiţi că El primeşte plăcere. Astfel, cu cât primim mai mult de la Creator şi suntem mulţumiţi de El, cu atât mai fericiţi suntem pentru faptul că El experimentează plăcerea ca rezultat.
Putem face o analogie între lumina şi întunericul din lumea noastră (zi şi noapte) şi percepţia Luminii spirituale şi a întunericului. Acesta este sentimentul prezenţei sau absenţei Creatorului, a prezenţei sau absenţei îndrumării Creatorului, a „prezenţei sau absenţei Creatorului“ din noi înşine.
Cu alte cuvinte, dacă ar fi să cerem ceva Creatorului şi să primim imediat, aceasta situaţie este numită „Lumină“ sau „Zi“. Însă dacă suntem cuprinşi de îndoială cu privire la existenţa Creatorului şi conducerea universului, această situaţie este numită „întuneric“ sau „noapte“.
Altfel spus, ascunderea Creatorului este cunoscută ca „întuneric“, deoarece ea naşte îndoieli şi gânduri incorecte care sunt simţite ca întunericul nopţii.
Adevăratul nostru scop nu ar trebui să fie perceperea Creatorului şi înţelegerea acţiunilor Sale, deoarece aceasta este o dorinţă pur egoistă. O fiinţă umană nu va fi capabilă să reziste enormei plăceri care rezultă din percepţiile dobândite şi se va întoarce la starea egoistă.
Obiectivul real ar trebui să fie dorinţa de a primi de la Creator puterea de a continua împotriva dorinţelor corpului şi minţii, adică de a ajunge la acea credinţă care va fi mai mare decât intelectul uman şi dorinţele corpului. După ce am înţeles şi am perceput Creatorul, precum şi absoluta Lui bunătate şi putere, ar trebui să alegem să nu Îl vedem în toată slava Sa, deoarece acest lucru ne-ar submina credinţa.
Ar trebui mai degrabă să acţionăm în virtutea credinţei şi împotriva dorinţelor corpului şi ale intelectului uman. Tot ceea ce putem dori este puterea de a crede în El şi în stăpânirea Sa. Această credinţă este cunoscută ca „Lumină“ sau „Zi“, deoarece putem începe să primim plăcere fără frică, fiind eliberaţi de dorinţele corpului şi nefiind înrobiţi de corp sau raţiune.
Atunci când dobândim această nouă natură, adică atunci când suntem capabili să facem acţiuni independente de dorinţele corpului, Creatorul ne dăruieşte plăcere prin Lumina Sa. Dacă întunericul se coboară asupra noastră şi nu simţim niciun fel de plăcere în muncă, dacă nu avem capacitatea de a simţi că avem o relaţie specială cu Creatorul şi nici nu simţim frică şi iubire faţă de El, atunci nu avem decât o alternativă: să strigăm din adâncul sufletului.
Trebuie să ne rugăm Creatorului pentru ca El să aibă milă de noi şi să îndepărteze norii negri care ne întunecă toate sentimentele şi gândurile, ascunzându-L de inima şi ochii noştri. Strigătul sufletului este cea mai puternică rugăciune.
Atunci când nimic nu ajută, când suntem convinşi că toate eforturile, cunoaşterea, experienţa şi acţiunile fizice sunt incapabile să ne ajute să intrăm în Regatul Lumii Spirituale, când simţim cu întreaga noastră fiinţă că am epuizat toate posibilităţile şi toate puterile, înţelegem că doar Creatorul ne poate ajuta şi numai atunci vom striga către El şi ne vom ruga Lui pentru salvare.
Înainte de acest moment nici o dificultate exterioară nu o să ne determine să strigăm cu adevărat către Creator şi din adâncul sufletului. Numai atunci când simţim că am epuizat toate variantele, „porţile lacrimilor“ se vor deschide, astfel încât să putem intra în Lumea Superioară, în locuinţa Creatorului.
Din această cauză, după ce am epuizat toate posibilităţile de a ne ridica spiritual de unii singuri, ne va cuprinde o stare de complet întuneric. Există o singură scăpare: doar Creatorul ne poate ajuta. Însă chiar din starea de spargere a „Eului“ egoist, atunci când încă nu am ajuns la percepţia că există o Forţă care ne ghidează şi ne îndrumă, atunci când încă nu am fost vindecaţi de acest adevăr şi nu am ajuns la această stare, corpul nu ne va permite să apelăm la Creator.
Acesta este motivul pentru care suntem obligaţi să facem tot ce ne stă în putere şi să nu aşteptăm un miracol de Sus. Deoarece Creatorul nu Îşi doreşte să simtă milă pentru noi şi nu aşteaptă un „punct vulnerabil“.
După ce am încercat toate variantele câştigăm experienţă, înţelegere şi cunoaşterea propriei naturi. Sentimentele prin care am trecut sunt necesare pentru că în ele primim şi cu ele simţim Revelarea Luminii Creatorului şi a Inteligenţei Superioare.
înapoi la CUPRINS link