înapoi la Vol.2 Cabala pentru student – link
Trebuie să cunoaştem motivul greutății pe care o simte omul, când dorește să muncească la anularea “sinelui” său înaintea Creatorului, fără să îi pese de propriul interes. Omul ajunge într-o stare în care pare că întreaga lume este încremenită și aparent numai el lipsește din această lume şi, de dragul anulării înaintea Creatorului, își părăsește familia și prietenii.
Există însă un motiv simplu pentru asta, şi anume “lipsa credinței”, care înseamnă că el nu înţelege înaintea cui se anulează, adică nu simte existența Creatorului, iar asta îi provoacă o senzaţie de greutate.
Cu toate acestea, când începe să simtă existența Creatorului, sufletul său tânjește imediat să fie anulat și conectat la rădăcină, să fie inclus în ea ca o lumânare într-o torță, fără niciun gând sau vreun motiv. În orice caz, asta i se întâmplă omului în mod firesc, așa cum o lumânare este anulată înaintea unei torțe.
Prin urmare, esența muncii omului este să ajungă la senzația existenței Creatorului, adică să simtă existența Creatorului, pentru că “Tot pământul este plin de slava Lui”. Aceasta va fi toată munca lui, adică tot efortul pe care îl depune în muncă va fi doar pentru a obține atât și nimic altceva.
Omul nu trebuie să fie derutat în sensul de a fi îndemnat să obțină ceva. Mai degrabă, există doar un singur lucru de care are nevoie, şi anume credința în Creator. El nu ar trebui să se gândească la nimic, cee ace înseamnă că singura recompensă pe care ar dori-o pentru munca lui ar trebui să fie aceea de a fi recompensat cu credința în Creator.
Trebuie să știm că nu există nicio diferență privind iluminarea pe care o obţine omul, fie ea mică sau mare, întrucât nu există schimbări în Lumină. Toate schimbările au loc, mai degrabă, în vasele care primesc abundența, așa după cum este scris: “Eu, Domnul, nu mă schimb”. Prin urmare, în măsura în care omul își poate mări vasele, îşi poate amplifica el şi iluminarea.
Aşadar se pune întrebarea: Cum poate omul să-și mărească vasele?
Răspunsul este: În măsura în care îl laudă pe Creator și îi mulțumeşte pentru că l-a adus mai aproape de El, în aşa fel încât să Îl poată simți măcar puțin și să se gândească la importanţa acestui lucru, adică a faptului că a fost recompensat cu o conexiune cu Creatorul.
Cu cât îşi imaginează că este mai important pentru el, cu atât sporeşte în el iluminarea. Omul trebuie să conștientizeze faptul că nu va ști niciodată adevărata măsură a importanței conexiunii dintre om și Creator, pentru că nu poate aprecia adevărata ei valoare. În schimb, cu cât o apreciază mai mult, cu atât va dobândi meritele și importanța ei. Există o putere în asta, întrucât astfel omul poate să fie recompensat cu dobândirea permanentă a aceastei iluminări.
înapoi la Vol.2 Cabala pentru student – link