înapoi la Vol.3 Cabala pentru student – link
La începutul adunării, trebuie să existe o agendă. Fiecare trebuie să vorbească despre importanţa grupului cât de mult poate, descriind beneficiile pe care le va oferi grupul şi lucrurile importante pe care speră că grupul i le va aduce, pe care el nu le poate căpăta de unul singur, şi cum apreciază grupul în funcţie de asta.
Este aşa cum au scris înţelepţii noştri (Brachot 32), “Rabbi Şamlai a spus, ‘Omul trebuie totdeauna să-L slăvească pe Creator, şi apoi să se roage.’De unde am primit asta? De la Moise, aşa cum este scris, ‘Şi L-am implorat atunci pe Domnul.’ Este de asemenea scris, ‘O Doamne Dumnezeule, Tu ai început,’ şi este scris, ‘Lasă-mă să trec, mă rog Ţie, şi să văd Ţara cea bună.’”
Iar motivul pentru care noi trebuie să începem cu slăvirea Creatorului este pentru că e firesc atunci când cineva îi cere ceva celuilalt să existe două condiţii:
- El să aibă ceea ce îi cer, precum bogăţie, putere şi renumele de a fi bogat şi prosper.
- El să aibă o inimă bună, adică dorinţa de a face bine celorlalţi.
De la un astfel de om tu poţi cere o favoare. De aceea, s-a spus, “Omul trebuie întotdeauna să-L slăvească pe Creator, şi apoi să se roage.” Asta înseamnă că, după ce omul crede în măreţia Creatorului, anume că El ar avea tot soiul de plăceri să le dea creaturilor, şi că El doreşte să facă bine, atunci este pertinent să spunem că el se roagă la Creator, care cu siguranţă îl va ajuta, întrucât El doreşte să dăruiască. Şi atunci Creatorul poate să îi dea acestuia ceea ce îşi doreşte. Atunci şi rugăciunea poate fi făcută cu încrederea că va fi acceptată de Creator.
La fel, referitor la iubirea pentru prieteni, la începutul adunării, când ne adunăm, ar trebui să îi lăudăm pe prieteni, să evidenţiem importanţa fiecăruia dintre ei. În măsura în care noi ne asumăm măreţia grupului, poate cineva să-l aprecieze.
“Şi apoi roagă-te” asta înseamnă că fiecare trebuie să se examineze pe sine şi să vadă cât efort oferă el societăţii. Iar apoi, când ei văd că tu nu ai nicio putere să faci ceva pentru societate, acolo este locul de rugăciune la Creator pentru ca El să te ajute şi să-ţi dea puterea şi dorinţă să te angajezi în iubirea pentru ceilalţi.
Şi apoi, toţi ar trebui să se comporte ca în ultimele trei din cele “Optsprezece Rugăciuni”. Cu alte cuvinte, după ce am pledat în faţa Creatorului, Zohar-ul spune că în ultimele trei din cele “Optsprezece Rugăciuni” omul va trebui să creadă ca şi cum Creatorul deja i-ar fi admis cererea şi el a fost plecat.
În iubirea pentru prieteni ar trebui să credem la fel: După ce ne autoexaminăm şi urmăm cunoscutul sfat al rugăciunii, noi ar trebui să credem că rugăciunii noastre i s-a răspuns şi să ne bucurăm cu prietenii noştri ca şi cum toţi prietenii fac un singur trup. Şi, aşa cum corpul nostru doreşte ca toate organele sale să se bucure, noi vrem acum ca, de asemenea, toţi prietenii noştri să se bucure.
Aşadar, după toate calculele vine vremea bucuriei şi a iubirii pentru prieteni. În acel timp fiecare ar trebui să se simtă fericit, ca şi cum tocmai ar fi încheiat un târg foarte bun care îi va aduce mulţi bani. Şi este obiceiul ca în asemenea moment el să ofere de băut prietenilor.
La fel şi aici, fiecare are nevoie ca prietenii lui să bea şi să mănânce prăjituri, etc. fiindcă acum este fericit şi doreşte ca şi prietenii lui să se simtă bine. Aşadar, despărţirea din adunare va trebui să fie într-o stare de bucurie şi entuziasm.
Aceştia merg pe calea unui “timp al Torei,” şi a unui “timp al rugăciunii.” “Timp al Torei” înseamnă plenitudine, când nu există nicio lipsă. Acesta este numită “dreapta,” după cum este scris, “La mâna Lui dreaptă era o lege de foc.”
Iar, “timp al rugăciunii” este numit “stânga,” fiindcă un loc al lipsei este un loc care are nevoie de rectificare. Aceasta se numeşte “corectarea vaselor(Kelim)”. Dar în starea de „timp al Torei”, denumită “dreapta,” nu este loc pentru corectare, şi de aceea Tora este numită “dar.”
Se obişnuieşte să se dea cadouri unei persoane iubite. Şi este de asemenea un obicei să nu iubeşti pe cineva care are lipsă. De aceea, într-un “timp al Torei,” nu este loc pentru gânduri despre corectare. Aşadar, când se pleacă de la adunare, ar trebui să fie ca în ultimele trei din “.Optsprezece Rugăciuni “ Din acest motiv, toţi vor simţi plenitudinea.
înapoi la Vol.3 Cabala pentru student – link