înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link
Dorința de a primi constuie unica substanță a Creației, de la început și până la sfârșit.
Ball HaSulam, „Prefață la Înțelepciunea Cabala”, paragraf 1
Dacă dorim să fim impresionați de ceva anume, fie emoțional, fie intelectual, sau în oricare alt mod, atunci trebuie să ne găsim „pe aceeași lungime de undă” cu acesta, adică să posedăm aceeași calitate cu el. De exemplu, pentru a detecta undele radio, receptorul trebuie să producă o undă de aceeași lungime cu a emițătorului, doar atunci fiind el capabil să detecteze unda externă.
Forța generală a Naturii este o „dorință de a dărui”, de a împărtăși, de a împărți din abundență. Natura noastră, însă, este una a „dorinței de a primi plăcerea și delectarea,” o dorință de a ne bucura doar noi. Natura noastră este una egoistă, astfel am fost creați, așa după cum ne spune Cabala. Cu alte cuvinte, ne găsim în opoziție cu forța superioară, motiv pentru care nu o putem sesiza.
Ce putem face în acest caz? Nu ne putem altera natura sau dorința noastră de a primi; de fapt, acest lucru nici nu este necesar. Trebuie doar să ne continuăm viața ca de obicei, timp în care ne vom însuși noi instrumente de percepție.
Unde am putea găsi asemenea instrumente capabile să ne furnizeze o nouă natură – una altruistă – în plus față de natura noastră originală – cea egoistă? Aici ne vine în ajutor Cabala. Pentru moment, suntem primitori, absorbim. Dacă totuși dăm ceva altuia, o facem doar după ce am calculat cu precizie ce avem de câștigat. Natura noastră ne împiedică să dăruim ceva, dacă nu primim ceva la schimb. Ea ne refuză, pur și simplu, energia necesară îndeplinirii unei acțiuni care nu generează profit.
Suntem dispuși să dăm 50 de lei, dacă primim în loc 100. Am putea dărui chiar și 80 de lei, la schimb cu 100. Dar, dacă încercăm să dăm 101 lei pentru 100, acest lucru se dovedește a fi imposibil. Acest modus operandi este adevărat în toate cazurile interacțiunii cu ceilalți, cu privire la toate lucrurile și nu doar la bani, așa cum ne explică Baal HaSulam:
__________________________________________________________
Cercetătorii Naturii cunosc faptul că omul nu poate îndeplini nici măcar cea mai mică mișcare, în lipsa unei motivații, a unui beneficiu oarecare. De exemplu, atunci când omul își mișcă mâna de la scaun la masă, el o face deoarece consideră că poziția mâinii pe masă este una mai plăcută decât anterior. Dacă nu ar gândi așa, el și-ar Abandona mâna pe masă pentru tot restul vieții sale. Iar acest comportament este mai pronunțat atunci când sunt necesare eforturi mai mari.
Baal HaSulam, „Pacea”
Chiar și persoanele angajate în activități de ajutorare a semenilor, cum sunt voluntarii din spitale sau din alte părți, fac acest lucru doar pentru că, la sfârșitul zilei, aceasta le provoacă plăcere.
Baal HaSulam (*) explică faptul că umanitatea, în întregul ei, conține maximum zece la sută indivizi „născuți altruiști.” Acești oameni au o atitudine față de ceilalți ușor diferită de a majorității. Ei sunt plini de compasiune pentru ceilalți percepând durerea semenilor ca și cum ar fi a lor, motiv pentru care se simt obligați să încerce să-i ajute. În mod natural, o asemenea înclinație altruistă se bazează pe una egoistă, care are și ea nevoie de corectare, cu toate că este ascunsă vederii, așa cum au demnonstrat studiile de genetică behavioristă.
___________________________________________________________
Esența omului constă în exclusivitate din primirea pentru sine. Prin natura noastră, suntem incapabili să efectuăm chiar și cel mai mic gest în beneficiul altora. În schimb, atunci când le dăruim ceva celorlalți, suntem obligați să ne așteptăm la o răsplată corespunzătoare.
Baal HaSulam, „Discurs la încheierea Zoharului”
Pentru a începe să înțelegem în ce fel ne poate ajuta Cabala în perceperea forței superioare, să cercetăm cazul unui copil aflat în creștere. Nu este nimic mai natural decât procesul de maturizare, așa încât această comparație ne va însoți pe tot parcursul acestei cărți.
Copilul nou născut începe, încă din primul moment, să vadă, să audă și să reacționeze. El învață și se dezvoltă prin exemplele pe care i le punem înainte.
Dacă am lăsa copilul să crească în pădure, el ar imita animalele și ar crește ca un animal. Cu excepția câtorva instincte și reflexe, în rest totul ne parvine în urma procesului de învățare.
Am putea noi să ne învățăm cu sistemul superior în același mod, având în vedere că nu îl putem percepe? Cum am putea să fim precum un bebeluș, sau chiar ca un strop de spermă care dorește doar să se nască într-o nouă calitate numită „dăruire”?
Cu alte cuvinte, un copil evoluează dintr-un strop de spermă și învață din exemple, devenind în final, adult. Acum, un strop de sămânță spirituală, numită „punctul din inimă”, apare într-o persoană, fiind o dorință nouă – de a ști care este sensul vieții sale, de a înțelege ceea ce există dincolo de viață și anume, forța care ne influențează și conduce. În creșterea copilului, egosimul se dezvoltă și calitatea de primire pentru sine se îmbunătățește. În procesul creșterii spirituale, calitatea de dăruire este aceea care se dezvoltă în interiorul nostru.
Așadar, de ce anume avem nevoie pentru a începe acest proces? De exemple – de profesori spirituali. Iată de ce a fost scrisă Cartea Zohar. Ar trebui să abordăm această carte, care ne pune la dispoziție exemple cu privire la calitatea de dăruire, ca niște copii: cu ochii larg deschiși și cu gurile căscate, plini de nerăbdare să devorăm întreaga lume și să învățăm tot ce se poate despre ea.
Cu cât învățăm mai multe despre modul în care putem dărui, cu atât ne vom asemăna mai mult cu forța generală a Naturii, puterea dragostei și a dăruirii. În terminologia cabalistă, aceasta se cheamă „echivalența de formă” și este un proces care conduce la perceperea treptată a forței globale a Naturii, până la nivelul în care devenim asemănători cu ea.
_______________
(*) Prof. Ebstein împreună cu echipa sa de cercetare în genetică behavioristă, au descoperit că schimbarea unei anumite secvențe de gene afectează abilitatea unei persoane de a se comporta cu bunătate față de ceilalți. Cercetătorii presupun că există o recompensă imediată pentru un comportament altruist, sub forma unei substanţe chimice numită dopamină, care este eliberată în creierul celui care face bine, inducând o senzație plăcută. (M.R. Bachner, I. Gritsenko, L. Nemanov, A.H. Zohar, C. Dina & R.P. Ebstein, „Dopaminergic Polymorphisms Associated with Self-Report Measures of Human Altruism: A Fresh Phenotype for the Dopamine D4 Receptor” Molecular Psychiatry 10(4), Aprilie 2002, par. 333-335)
înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link