înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link
Ne studiem interiorul și încercăm să descoperim în noi tot ceea ce este descris în Cartea Zohar.
”Acestea să le spui domnului meu Esau: Servitorul tău, Iacov, îți transmite următoarele, „Am trăit cu Laban.” Iacov a fost cel care a făcut primul pas, transformându-se în fața lui Esau în așa fel încât acesta să nu vadă binecuvântările cu care a fost dăruit de tatăl său, căci Iacov le păstrase pentru sfârșitul zilelor. Ce anume a văzut Iacov de a trimis după Esau spunându-i, ”Am trăit cu Laban”? Oare acesta a primit o misiune de la Esau? Sau, mai degrabă, Laban arameanul, o voce străbate lumea, de care nici un om nu s-a salvat vreodată, era prezicătorul prezicătorilor și cel mai mare dintre vrăjitori, tatăl lui Beor, iar Beor era tatăl lui Balaam, așa cum este scris, „Balaam … fiul lui Beor, prezicătorul.” Deși Laban era mai versat în preziceri și vrăjitorie decât ei, cu toate acestea el nu a putut să prevaleze asupra lui Iacov. Și a încercat să-l distrugă pe Iacov în mai multe moduri, fiind scris, „Un aramean rătăcitor era tatăl meu.” Din acest motiv Iacov a trimis după Esau spunându-i, „Am trăit cu Laban”, pentru a-i dezvălui puterea sa.
Toată lumea știa că Laban era cel mai mare dintre toți înțelepții, prezicătorii și vrăjitorii. Și cel pe care Laban dorea să-l distrugă nu putea să mai fie salvat. Și tot ce știa Balaam a venit de la Laban. Despre Balaam s-a scris, ”căci eu știu că acela pe care îl binecuvântezi este binecuvântat.” Cu atât mai mult cu privire la Laban. Și toată lumea se temea de Laban și de magia sa. De aceea, primele vorbe trimise de Iacov lui Esau au fost, „Am trăit cu Laban.” Și nu pentru un timp scurt, căci a petrecut douăzeci de ani pe lângă el.
Zohar-ul pentru toți, VaIșlach (Iacov a trimis), punctele 21-23
Dacă ne imaginăm toate formele și explicațiile primite în școală și în viață în general cu privire la povestirile din Biblie – despre Iacov, Esau și toate celelalte nume familiare – abordând astfel studiul Zohar-ului, riscăm să devenim perplecși și să nu ne putem concentra asupra a ceea ce spune de fapt Zohar-ul.(*)
Atunci când studiem, ar trebui să evadăm din spațiu, ca și cum planeta Pământ nu ar exista, ca și cum tot ceea ce s-a petrecut vreodată pe suprafața sa ar fi existat doar în imaginația noastră. De fapt, totul, timpul, mișcarea și spațiul sunt niște iluzii care există doar în percepția noastră actuală.
Faptul că ne imaginăm că a existat cineva acum câteva mii de ani pe aceste locuri, că ne ducem să facem săpături și descoperim rămășite arheologice, este ceva ce există doar în mintea noastră. Și totuși numim asta „realitate”. Dorim acum să schimbăm această percepție. Vrem să vedem această lume ca și cum ar exista doar în voința noastră, acolo unde se și găsește cu adevărat.
Încă de când ne-am născut, am fost obișnuiți să vedem astfel filmul vieții, ca și cum acesta s-ar derula în afara noastră. În realitate însă, tot acest film se petrece în interiorul dorinței noastre. Trebuie să luptăm împotriva obiceiurilor noastre, să ne convingem mereu și mereu, că totul se petrece în interiorul dorinței.
Această abordare nu neagă realitatea, pentru că dorința este realitatea. Chiar și acum, când ne confruntăm cu o situație, ne confruntăm de fapt cu o dorință. Însăși senzația că există lucruri care se petrec în jurul nostru este o manifestare a dorințelor, a forțelor care se manifestă în acest fel în fața noastră.
Dacă vom încerca să trăim această imagine internă prin lectura Zohar-ului, dacă vom încerca să nu ne afundăm în imaginile familiare
ale poveștilor din Biblie, Zohar-ul ne va conduce către internalitatea Torei, adevărata Tora – adevărata percepție a realității.
Vom începe treptat să vedem totul sub forma forțelor și a calităților, a forței generale care le operează – Creatorul. La această revelație aspirăm. Ea are loc în interiorul dorinței noastre în măsura în care ne egalizăm cu Creatorul. Către această revelație ne direcționează Zohar-ul.
_______________
(*) Trebuie să ținem cont că există o condiție ca, atunci când ne angajăm în studiul acestei înțelepciuni, să nu materializăm chestiunile pentru că astfel încălcăm regula, „Să nu-ți faci o imagine gravată și nici altceva asemănător ei” (Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor zece Sfirot” punctul 156.
înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link