(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)
„Dacă îndeplinește o Miţva (poruncă), este fericit, pentru că s-a condamnat pe sine și întreaga lume la o scală a meritului.”
Nu există nicio slujire a Creatorului și respectare a Miţvot (poruncilor), cu excepția lui Lişma (pentru numele ei) – adică a aduce mulțumire Creatorului. Cu toate acestea, înțelepții noștri au introdus deja practica de a se angaja în Tora și Miţvot chiar și în Lo Lişma (nu pentru numele ei), întrucât „de la Lo Lişma el va ajunge la Lişma”… Eu spun că cea dintâi şi singura Miţva (poruncă) ce garantează împlinirea aspirației de a atinge Lişma, este aceea de a reuşi să nu lucrezi pentru propriul sine, în afară de cele necesare – adică strict pentru a-ţi asigura subzistenţa. În restul timpului, vei lucra pentru ceilalţi: pentru a-i salva pe cei asupriți și pentru fiecare creatură din lume care are nevoie de mântuire și de binefacere.
Să-i slujeşti pe oameni conform Poruncii lui D-zeu
Există două avantaje în această Miţva:
- 1) Fiecare va înțelege că îi slujeşte Lui întrucât această lucrare este în acordul și pentru plăcerea tuturor oamenilor din lume.
- 2) Această Miţva îl va putea face pe fiecare mai apt să respecte Tora și Miţvot Lişma, căci pregătirea face parte din obiectiv.
Este aşa întrucât prin faptul că obişnuindu-te să-i slujeşti pe oameni, o faci în beneficiul lor şi nu în propriul beneficiu.. Astfel, încetul cu încetul ajungi să fii potrivit pentru a respecta Miţvot (poruncile) Creatorului în condițiile cerute – de a o face de dragul Creratorului şi nu pentru tine însiţi. În mod firesc, intenţia ar trebui să fie aceea de a respecta Miţvot (poruncile) Creatorului.
Partea Torei privind relațiile dintre om și om
În Tora există două părți: una referitoare la relaţia dintre om și Creator; şi cealaltă privind relaţia dintre om și om. Și fac apel la voi ca, în orice caz, să vă angajaţi şi să vă asumaţi ceea ce înseamnă relaţia dintre om şi om, întrucât aceasta vă va învăţa, în acelaşi timp, partea care priveşte relaţia dintre om şi Creator.
Vorbirea, Gândirea şi Acţiunea
Munca, oricare ar fi aceasta, ar trebui să includă gândirea, vorbirea și acțiunea.
Am explicat deja partea „practică” a unei Miţva: ar trebui ca fiecare să fie de acord să-şi dedice tot timpul liber în folosul celorlalţi oameni. „Gândirea” capătă un aspect mai imperativ în această Miţva decât în Miţvot privitoare la relaţia dintre om și Creator. Asta întrucât în Miţvot privind relaţia dintre om și Creator, „actul” în sine mărturisește că intenția este aceea de a fi de dragul Creatorului, de vreme ce nu există altă loc pentru o astfel de acțiune decât El.
Însă, în ceea ce privește relaţia dintre om și om, ele sunt justificate prin ele însele, întrucât conștiința umană are nevoie de ele. Cu toate acestea, dacă le îndeplineşti din această perspectivă, nu ai realizat nimic. Cu alte cuvinte, aceste acțiuni nu te vor apropia de Creator și de munca adevărată în Lişma.
Aşadar, fiecare ar trebui să creadă că îndeplineşte toate acestea doar pentru a aduce mulțumire Creatorului și pentru a se apropia de Căile Lui: tot așa cum El este milostiv, sunt şi eu milostiv, şi de vreme ce El face bine tuturor, la fel fac și eu. Această imagine, cuplată cu fapte bune, te va apropia de Creator într-un mod în care vei fi în echivalenţă de formă cu spiritualitatea și cu Kduşa (sfințenia). În acest fel, vei deveni precum un sigiliu, potrivit pentru a primi adevărata Abundență Superioară.
„Vorbirea” se referă la rugăciunea spusă cu gura – în timpul muncii, la ore fixe – astfel încât Creatorul să-ţi transforme inima din primire în dăruire. În acelaşi timp, ea înseamnă contemplarea Torei și chestiunile care duc la dobândirea acesteia.
A aduce încântare Creatorului într-un mod nepotrivit
Nu poţi spera aşteptând momentul în care să găseşti soluţia care să-ţi permită să începi slujirea Creatorului în Lişma. Aşa cum a fost în trecut, așa este acum şi tot aşa va fi în viitor: fiecare slujitor al Creatorului trebuie să înceapă lucrarea în Lo Lişma, și de acolo să ajungă la Lişma .
Iar modul de dobândire a acestui grad nu este limitat de timp, ci de cei care se califică pentru asta și de măsura în care îşi ţin sub control inima. Prin urmare, mulți au căzut și vor cădea în timpul lucrării lor Lo Lişma și vor muri fără înțelepciune. Insă, recompensa lor este totuși mare, întrucât mintea nu poate aprecia adevăratul merit și valoarea faptului de a aduce încântare Creatorului. Chiar dacă omul nu funcționează în acest sens, întrucât nu este demn de o astfel de cale, el aduce, totuşi, mulțumire Creatorului. Asta se numește „fără intenție”.
Adevărul profetic în măsurarea fizică
Întrucât este o certitudine absolută, abundența profetică trebuie primită în acele combinații de litere perfect adecvate spiritului începătorilor, adică să le fie de folos și să fie deschise către interesul propriu al acelei generații. Numai atunci este garantată acceptarea de către generație a cuvântului Creatorului, în forma de Lo Lişma, întrucât Creatorul nu l-a pregătit într-un alt mod.
Prin urmare, acesta este semnul unui profet adevărat: profeția sa este cea mai potrivită pentru succesul fizic al contemporanilor săi, așa cum este scris: „Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?”(Deuteronomul, 4:8) Este așa întrucât apropierea succesului fizic îi va confirma veridicitatea, astfel încât, în final, acesta constituie cu adevărat punctul de intrare.
Necesitatea de a respecta 613 porunci
Cele 613 Miţvot, considerate Sfintele Nume, constituie Providența Individuală pentru toți cei care se apropie de primirea Abundenței Dumnezeiești. Trebuie să trăieşti experiența tuturor acestor precepte fără să scapi nici măcar una. Prin urmare, cei desăvârşiţi le doresc cu inimile și sufletele lor, pentru a le ține aproape de ramurile lor corporale, așa cum este scris: „În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi binecuvânta.” (Exodul, 20:24)
Înțelepciunea Adevărului
Înțelepții timpurii au ales o cale individuală pentru ei înșiși, iar eu am ales o cale generală, dat fiind că, din punctul meu de vedere, se potrivește mai bine ca materia dumnezeiască să fie îmbrăcată în combinații eterne de litere care nu se vor schimba niciodată. Vreau să spun că, prin succesul fizic, ele nu se vor schimba niciunde şi nicicând. Din acest motiv, cuvintele mele au limite.
Dat fiind raţiunea de mai sus, am fost obligat să exprim spiritualitatea într-o manieră generală. În schimb, însă, am ales să explic toate detaliile și combinațiile spirituale până în cele mai mici detalii, care nu au altă sursă și origine, în afară de acest corpus, adică puritatea Cabalei. Și, din moment ce clarific detaliile spirituale fără a le îmbrăca în combinații corporale, va face mult bine evoluţiei dobândirii acestora. Această înțelepciune este numită „înțelepciunea adevărului”.
Profeția
Nu pot exista greșeli sau minciuni în profeție, întrucât cum ar putea exista o greșeală în Lumina Adevărului ce provine de la Creator? Mai degrabă, este la fel de sigură precum ploaia și zăpada care cad din cer și nu se întorc acolo până când misiunea lor nu este îndeplinită cu succes. Există, însă, o diferență în cel care primeşţe, în pământ: solul care a fost pregătit prin îndepărtarea pietrei și prin arat este mai potrivit pentru a primi decât un sol nepregătit. Totul depinde de pregătire.
Totodată, există diferențe, cu siguranță, între profeții care primesc profeţia. Nu este unul în același grad ca altul. Această măreție și micime sunt măsurate de pregătirea profetului respectiv: unuia aflat într-un grad inferior, din cauza absenței unei pregătiri impecabile, îi va lipsi cu necesitate o anumită înclinare în traseul Luminii care se revarsă asupra lui, Lumină a profeţiei despre care s-ar putea spune că nu suferă nicio greșeală. Insă, micimea lui îi produce multiplicarea combinațiilor de litere, care înseamnă multiplicarea canalelor și vaselor până când dobândeşte profeția.
Succesul profetic îl constituie rapiditatea
Deși adevărul în profeție apare în cele din urmă în forma dorită, un profet aflat la un grad inferior va avea nevoie, totuşi, de o cale mai lungă pentru a profeţi celor cărora le-a fost trimis. Dimpotrivă, nu va exista nicio abatere de la profeţia din partea Creatorului, a unuia aflat la un grad mai înalt, a cărui pregătire este mai completă,. Prin urmare, el nu va multiplica vasele și canalele, întrucât profeţia sa va fi clară, concisă și ușor de acceptat de către cei cărora le-a fost trimisă.
Cei inferiori pot avea mai mult succes decât cei măreţi
În ciuda celor spuse mai sus, este posibil ca cel mai neînsemnat dintre profeţi să reușească în profeția sa chiar mai mult decât cel mai măreţ dintre profeţi – cu privire la rapiditatea menționată mai sus – întrucât se bazează pe revelațiile profeților precedenți, care au deschis calea pentru el. Evident, depinde și de nivelul cvelor care-l ascultă, întrucât cuvintele clare și concise necesită o generație mai evoluată, astfel încât să le poată înțelege. Dacă aceste două completări se adaugă unui profet de un grad inferior, el poate reuși mult mai mult decât unul măreţ.
Profeţia de-a lungul Generaţiilor
Deși Moise a primit Tora și legile pentru toate generațiile, într-o asemenea măsură încât profetul nu are dreptul la nicio inovație, profeția sa a fost dată doar pentru un timp. Acest lucru este susținut de versetul: „Domnul D-zeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” (Deuteronomul, 18:15) Dacă profeția lui Moise ar fi suficientă pentru toată eternitatea, de ce Creatorul ar ridica alți profeți ca el? În mod clar, profeția sa a fost eficientă doar pentru timpul său. Iar când trece acest timp, Creatorul trimite un alt profet pentru a continua și a completa voia Lui.
Cu toate acestea, profetului nu i se permite să reînnoiască sau să scadă nimic, întrucât acest lucru ar însemna că a existat o deficiență în profetul anterior. Mai degrabă, cuvintele lui D-zeu sunt întotdeauna desăvârșite, așa cum este scris: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă”(Isaia, 44:6), iar singura lui sarcină este de a extinde aceeași profeție la acele generații care nu mai sunt demne de a primi de la primul.
Iar ultimul profet este Mesia, care îi desăvârşeşte pe toţi. Nici lui, cu siguranţă, nu îi este permis să adauge sau să scadă, dar succesul său va fi mai mare, întrucât întreaga generație va fi în măsură să accepte cuvintele sale și să fie desăvârşită prin el. Asta se întâmplă, totodată, din două motive: fie datorită măreției lor, fie datorită contemporanilor săi, fie urmare a ambelor cauze.
Esenţa succesului profetic
Esența succesului profetic constă în extinderea Lumii Superioare la cei de jos. Cel care o aduce celor mai de jos este cel mai de succes. Ce este Sus şi ce este jos, sunt măsurate în spirit și în beneficiu fizic, întrucât fizicul obținut prin profeție este punctul care oferă oamenilor baza pe care să păşească și se știe că punctul focal în lucrarea lui D-zeu este primul pas.
O Forţă generală şi o Forţă particulară
Unicitatea lor constă din unitatea între Creator și Şhina (Prezenţa Diviniă). O forță particulară este interdicția de a primi până la gradul cel mai de jos. Forţa generală înseamnă sporirea dăruirii până la punctul în care să fie “din toată inima şi din tot sufletul”.
(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)