(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)
Există două părți în orice înțelegere (recunoaștere a rațiunii). Prima se găseşte în elemente materiale, însemnând natura obiectelor din realitatea din faţa noastră. A doua se află în elementele figurative lipsite de acele obiecte, însemnând forme ale minții și rațiunea însăşi.
O vom numi pe prima „învățarea materială”, care este empirică și se numește „fizică” … și o vom numi pe cea de-a doua, „învățarea figurativă”, care este teoretică și se numește „logică”.
Învățarea materială este, de asemenea, împărțită în două, care înseamnă patru. Uneori o putem reduce referindu-ne la ceea ce este deasupra naturii. Aceasta se numește „înțelepciunea a ceea ce este dincolo de natură”, adică în funcție de subiecte specifice ale minții superioare.
Există prin urmare aici patru părți:
- 1) Învățarea materială din partea pe care o numim „Legea naturii”, care este empirică;
- 2) Învățarea materială din partea pe care o numim „Legea naturii”, care este înțelepciunea referindu-se la ce este dincolo de natură;
- 3) Învățarea materială din partea numită „antică”, şi care este empirică și practică;
- 4) Învățarea materială din partea numită „antică”, şi care este doar înțelepciunea referindu-se la ce este dincolo de natură.
Învăţarea Figurativă
Învățarea figurativă este una al cărei predicat este Cel Superior. În învățarea materială, predicatele sunt gradele numite „lumi” și Parţufim.
Și totuși, aceasta este empirică și practică. În mod clar, principiul superior în înțelepciunea celor ascunși nu devine acum mai clar, întrucât necesită un studiu complet în sine și am arătat deja că este revelația Dumnezeirii Sale către creaturile Sale, așa cum este explicat în eseul, „Esența Înțelepciunii Cabala”, așa cum am elaborat acolo. După ce vei înțelege asta, vei înțelege explicația mea despre calitatea înțelepciunii în general.
Acest Principiu Superior este definit în sintagma Unul, Unic și Unificat
Unul: Este evident că cel superior este Unul. El cuprinde întreaga realitate și toate timpurile – trecut, prezent și viitor – căci nu se poate da ceea ce nu se are. Dacă întreaga realitate și existența realității nu ar fi fost incluse în El, nu ar fi ieșit din El, așa cum este evident pentru orice cercetător și fără a ține cont de faptul că găsim coruperi în modul existenței realității.
Într-adevăr, trebuie știut că acesta este studiul pe care înțelepții ascunsului îl numesc „Unul”. Primul care l-a studiat a fost Avraam Patriarhul. (Acest lucru este explicat în Cartea Creației și, prin urmare, este atribuit lui Avraam Patriarhul.) Aceasta înseamnă că nu există două autorități aici – una bună și alta rea – ci doar una singură: bună.
Unic: Termenul indică faptul că El este încă unit și nu se schimbă pentru că noi am simți răul, nici măcar în relația dintre El și creațiile Sale. De pildă, atunci când o persoană suferindă vine la medic pentru a-I scoate un ghimpe, medicul care i-l scoate îl rănește pe pacient. Asta nu înseamnă că acum el s-a schimbat și îi face rău. Mai degrabă, medicul și pacientul, care se iubeau înainte de asta, încă se iubesc chiar și în timpul intervenţiei dureroase. Asta înseamnă „unic”.
Unificat: Termenul indică faptul că atitudinea Sa față de creație, în calitatea Sa de Creator, este doar aceea de a-Și dezvălui unicitatea, căci toată plăcerea, toată înțelepciunea și toată Dvekut (alipirea) sunt exprimate în această unificare.
Învățarea materială și empirică
Învățarea materială înseamnă a cunoaște abordarea întregii realități a oamenilor, și modurile lor de existență, și modurile dezvoltării lor, de la prima cauză până la sosirea lor în această lume, atât de sus în jos, cât și de jos în sus. Principalul lucru ce trebuie știut despre ei este cauza și consecința care li se aplică, căci aceasta este imaginea oricărei înțelepciuni, precum legea naturii și legea vieții.
Învățarea practică
Este în natura acelor grade ca cel care le dobândeşte să găsească în ele o plăcere și o încântare extraordinare atunci când le atinge. Aceasta se extinde de la intrarea omului în voința celui superior, întrucât căile călăuzirii Sale asupra existenței lumii sunt prin nu mai mult de două forțe egale, unde acela care îşi dorește acţiunea lor le atrage prin bucuria din timpul muncii. Această plăcere îl obligă la ea, iar acela care nu vrea să muncească le respinge prin suferință, atunci când creatura suferă în timpul muncii și, prin urmare, o părăsește.
Această lege este respectată pe deplin de animale și oameni, întrucât servește scopului. Din acest motiv, călăuzirea creaturii devine complicată și trebuie să se schimbe în fiecare moment. Uneori, legea este negată prin legea obiceiului, care devine o a doua natură pentru ea.
Natura Gradelor
Natura gradelor către dobândire este precum natura animalelor. Adică, legea recompensei și pedepsei este respectată cu strictețe și inexorabil, și nici măcar obiceiul nu o va schimba.
Două Părți ale Studiilor Materiale
Există două părți ale studiilor materiale: 1) realitatea, 2) existența lor – cantitatea și calitatea hranei lor și modul în care sunt obținute: de către cine și prin ce. Din acest motiv, există un gust foarte amar în spațiile dintre fiecare două grade, iar cei care ajung acolo le detestă vehement. Este făcut și atras asupra lor, astfel încât să nu rămână acolo la mijloc, așa cum este cazul animalelor simple. Cu toate acestea, uneori, cei care ajung acolo revin când își amintesc de marea încântare care se află acolo.
Klipa (Coajă/Cochilie): Fără Întoarcere în Spiritualitate
Când se întorc, este deja un grad diferit și se numește Klipa în raport cu gradul inițial.
Două Părți ale Învățării Practice
Există două părți ale învățării practice: Prima este Kdusha (sfințenia); A doua este Klipa. Uneori, dintr-un anumit motiv, și înțelepții se întorc în locul unde există gustul unei mari încântări pentru a face ceva. Cu toate acestea, ei pleacă imediat de acolo și își reiau locul. Din acest motiv, întoarcerea se numește și Kdusha.
Și totuși, în cea mai mare parte, doar cei speriați și cei cu dorințe slabe se întorc acolo, dorind să evite trecerea prin calea dintre grade, pe care o găsesc amară, așa că rămân blocați acolo pentru că nu se pot ridica la înălțimea la care aspirau.
Maniera de a munci în nume
Maniera de a munci în nume este o extensie a unei mari plăceri. În acel moment, cineva poate atrage acel spirit și în prietenul său, care este foarte inspirat. Prin aceasta, îl poate vindeca sau îi poate porunci și îl poate forța să-i facă voia.
2. Cabala practică
Pierderea în fiecare proliferare
Am explicat mai sus, referitor la învățarea practică, cum Creatorul obligă creatura prin lumina plăcerii în munca ce se îmbracă în ea. Ceea ce Creatorul nu vrea, El previne prin lumina suferinței care se îmbracă în ea. Aceasta este semnificația pierderii în fiecare proliferare. „Cu cât mai multe posesiuni, cu atât mai multe griji” etc., dat fiind că există o limită pentru fiecare voință a Creatorului, întrucât El dorește multe acțiuni pe scara dezvoltării. Dacă nu ar exista o limită pentru fiecare plăcere, creatura s-ar cufunda într-o singură activitate toată viața sa și nu ar urca treptele. Prin urmare, Providența o limitează prin suferinţa care rezultă din orice plăcere excesivă.
Răsplata Animalică și Răsplata Umană
Există o plăcere imediată în care nu există nicio speranță, ci este răsplătită imediat. Apoi, există o plăcere îndepărtată, anticipată, a la pentru a cărei răsplată există o aspiraţie la o dată ulterioară. Prima se numește „răsplata senzuală”, iar a doua este cea „intelectuală”. Prima se aplică tuturor ființelor vii, iar conduita sa este sigură și neîntreruptă. Cea din urmă este potrivită doar pentru omul curios, iar căile sunt confuze. Este așa întrucât, din moment ce răsplata sa este întârziată, el devine predispus la confuzie și precauţie ceea ce îl derutează în munca sa.
Puterea Plății, o Putere Cauzală
Răsplata conștientă, răsplata senzuală: Acestea sunt răsplata umană și răsplata animalică, şi care sunt cele două forțe ale Providenței, prin care animalele îndeplinesc sarcinile care le sunt atribuite de Providența Sa.
Standardul pentru Înțelepți
Într-adevăr, există multe grade în specia umană însăși, întrucât asta se măsoară prin simțul dezvoltării fiecăruia și prin măsura retragerii sale din lumea animalică în lumea umană. Când cineva este insuficient de dezvoltat, nu poate aștepta răsplata prea mult timp și alege munci cu recompensă instantanee, chiar dacă la un preț mai mic. O persoană mai dezvoltată ar putea aștepta și alege munci care răsplătesc mai bine, chiar dacă plata vine după un timp foarte lung. Trebuie ştiut că acesta este standardul pentru înțelepți, căci depinde de dezvoltarea materială a fiecăruia, iar oricine poate prelungi răsplata poate obține o recompensă mai mare.
Ce este Dezvoltarea?
Prin urmare, veți vedea că majoritatea celor învățați, de îndată ce își termină învățătura și se pot bucura de roadele muncii lor, abandonează studiul și merg să interacţioneze cu oamenii și să fie răsplătiți. Însă o minoritate se abțin și continuă să învețe, fiecare după propriile sale talente. Aceasta se întâmplă pentru că vor să primească o recompensă mai mare, cum ar fi să fie printre cei mai mari din generație sau să fie inovatori. Firește, după un timp, colegii lor devin foarte geloși pe ei.
Puterea Scopului
Trebuie știut că acesta este standardul pentru dezvoltarea generațiilor, adică puterea de a restrânge și prelungi timpul de răsplată și de a alege suma mai mare. Din acest motiv, în aceste generații au proliferat mari inventatori, întrucât în generația noastră sunt mai mulți cu acest tip de talent. Efortul lor este incomensurabil, deoarece simțul lor de reținere este foarte dezvoltat atât pentru prelungirea timpului, cât și pentru efort.
Puterea de Revenire sau „Puterea Cauzală”
Nu există nicio mișcare printre toate animalele care să nu fie răsplătită. Se numește „Puterea Scopului”, iar gradele sunt evaluate doar în funcție de senzația recompensei, adică prin dezvoltare. Cu cât cineva este mai dezvoltat, cu atât simte mai mult. Prin urmare, puterea scopului acționează într-o astfel de persoană într-o măsură mai mare și poate crește și amplifica semnificativ efortul său.
A doua este cea menționată mai sus, adică „puterea de anticipare a momentului recompensei”. Această putere cauzală este evaluată prin două aspecte: Primul îl constituie senzația prețului. Acea senzație constă din suma prețului, unde cel care este mai sensibil este și mai scump, iar puterea cauzală este crescută.
Al doilea este puterea de a aștepta un moment ulterior, deoarece chiar și un preț mai mare necesită un corp mai dezvoltat care să poată simți îndepărtarea. De asemenea, orice dezvoltare care se desfășoară în specia umană constă doar din acele două senzații menționate mai sus: senzația prețului și senzația îndepărtării, iar măsura înțelepciunii se ridică prin ele până la apogeu.
Cabala practică
De reţinut faptul că guvernarea senzațiilor menționate mai sus este resimțită în primul rând la cei care ating acest nivel, deoarece plăcerea fiecărui grad este atât de mare, iar recompensa sa este întotdeauna aproape, încât nu există niciun motiv să sufere și să urce la un grad superior.
Spiritul plăcerii și plăcerea intelectuală
Mai mult, există spirit și înțelepciune aici și ele sunt una. Dar în ceea ce privește primitorul, care este alcătuit din trup și minte, acestea sunt resimțite ca două forțe:trupul are un spirit calm, iar mintea are un intelect mare. Din acest motiv, trupul trebuie să-și piardă spiritul atunci când se ridică pentru a primi cunoaştere și rațiune.
3. Esența misterului și departamentele sale
Mai jos, doresc să ofer cititorului o înțelegere clară a interdicției de a folosi Cabala practică, precum și a vrăjitoriei și a diferitelor forme de ezoterism predominant, pentru a oferi o bază solidă de la care să se extindă cercetarea științifică.
În timpul nostru, mulți cercetători au aprofundat această problemă, străduindu-se să constituie o bază științifică, empirică, în acest sens. Într-adevăr, s-au gândit mult la ea. Din câte știu eu, nu au găsit nicio bază științifică care să merite luată în considerare din cauza lipsei lor de cunoștințe cu privire la originea acestui ezoterism, pe care mintea umană nu îl poate atinge.
Ceea ce m-a împins să ating acest subiect este faptul că am văzut ignoranța maselor în ceea ce privește discernerea unor astfel de aspecte, determinându-le să amestece diverse forme de ezoterism. Prin urmare, sunt aici acum să arăt originea și fundamentul acestui tip de ezoterism.
Am explicat deja în prima parte (a acestui articol) că există trei părți în înțelepciunea ascunsă, și anume cea materială, cea figurativă și cea practică. În a treia parte, numită „învățarea practică”, am explicat cum Cabaliștii practici nu lucrează conform naturii, întrucât s-au retras în gradele inițiale, unde există din belșug plăcere și dulceață. De aceea, spiritul lor vital crește semnificativ, așa cum se vede la oamenii obișnuiți a căror voință puternică îi activează pe cei a căror dorință este mai slabă, forțându-i să acționeze așa cum doresc și, fără nicio gândire sau înțelegere sau fără să aibă vreun beneficiu pentru ei înșiși, urmează și se supun fiecărei dorințe a lor.
În mod similar, atunci când cineva care a dobândit aceste grade se străduiește să atingă acele grade care produc o mare vitalitate și spirit, le poate activa într-o anumită măsură și în prietenii săi. Este așa întrucât natura spiritualului este precum natura peștelui în mare, unde cel mare îl înghite pe cel mic atunci când se gândește la el. Și aici, doar gândul acționează, iar restul nu este într-adevăr gând, ci dorință și spirit, dat fiind că un gând nu-l mișcă nici măcar pe gânditorul însuși, așa încât cum, oare, să-l miște pe altul? În schimb, dorința primește și este reprezentată conform imaginii acelui gând al celui cu dorința mai mare și acționează în cel mai mic. Psihologii o definesc drept „putere a gândului”, dar este o greșeală, deoarece este o dorință și nu un gând.
De asemenea, trebuie știut că această putere activă este atât de puternică încât poate induce imaginație într-un prieten în exact aceeași măsură în care fiecare om are puterea de a imagina în propria sa minte. Iar în ceea ce privește dominația, este mult mai puternică decât cel care își imaginează în propria minte. Este așa întrucât cel care își imaginează singur are puterea criticii intelectuale opusă imaginației. Dacă neagă acea imaginație, acea imaginație este slăbită și nu poate funcționa deloc.
Nu este cazul atunci când eşti activat de altul. În acel moment, te afli într-o stare de anarhie, fără nicio funcționare a propriei mașinării, numită „creier”. Din acest motiv, nu va exista niciodată nicio critică, dar imaginația pe care ai obținut-o de la celălalt lucrează în tine ca și cum ai fi fost de mult timp de acord cu ea din toată inima și mai presus de orice critică, ca și cum ar fi un tip de prejudecată.
Mai mult, poţi îmbrăca și absorbi spiritul prietenului tău în interior până când simţi sentimentele sale – într-o oarecare măsură – și chiar amintirile sale și le poţi contempla și poţi, totodată, determina care dintre ele este dezirabilă și te poate anunța. De aceea este scris că ei „neagă casa de sus”, întrucât, deși doar cele nelegiuite au venit la ei, ei rămân și le folosesc permanent și își intensifică spiritul vital mai mult decât înțelepții autentici.
Trei treimi în ascunderea înțelepciunii
Există trei treimi în ascunderea înțelepciunii adevărului. Primul este inutilul, al doilea este imposibilul, iar al treilea este „Slava lui Dumnezeu este să ascundă o chestiune”. Le voi clarifica pe rând.
Prima treime: Inutilul
Această parte nu are nicio pierdere, desigur, cu excepția chestiunii curățeniei minții, deoarece constatăm că trivialitatea este cel mai dăunător sabotor. Toți distrugătorii din lume sunt oameni „triviali”, adică contemplă chestiuni triviale și clamează anunțuri triviale. De aceea nu acceptăm un discipol înainte ca acesta să fi jurat să se îndepărteze de acești sabotori.
A doua treime: Imposibilul
Această parte, desigur, nu necesită jurământ. Cu toate acestea, dat fiind că este posibil să o dezvăluim cu cuvinte eronate și să ne mândrim cu ea în ochii maselor, este inclusă și în jurământ.
A treia treime:
Gloria lui Dumnezeu este să ascundă o chestiune
Această parte este cea mai gravă în ascundere, deoarece a cauzat multe victime. Trebuie știut că toți vrăjitorii și viclenii care au existat vreodată au provenit doar din astfel de dezvăluiri, unde discipoli imaturi au greșit în anumite chestiuni și au ieșit să-i învețe pe toți cei pe care i-au întâlnit, fără să ia în considerare dacă sunt potriviți pentru asta. Au ieșit și au folosit înțelepciunea în scopuri umane – pentru poftă și onoare – și au dus sfințenia Creatorului în secularism și pe stradă. Aceasta este ceea ce se numește „Cabala practică”.
(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)