(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)
Standardul pentru evaluarea unei Înţelepciuni
Valoarea oricărei înțelepciuni din lume este dată de efectul produs. Acesta este obiectivul vizat de orice cercetare. Prin urmare, o înțelepciune fără un anumit scop este de neconceput, cu excepția bebelușilor care se joacă de dragul jocului, întrucât ei îşi petrec timpul aşa cum vor şi acesta este scopul lor, în funcție de valoarea lor. De aceea, o înțelepciune nu este evaluată după ascuţime și pricepere, ci în funcție de meritul efectului produs.
Aşadar, constatăm că orice înțelepciune exterioară are drept obiectiv numai corporalitatea, care cu certitudine va dispărea azi sau mâine. În acest caz, este suficient ca subiectul să fie precum predicatul.
Deși înțelepciunea are multe avantaje față de aceste subiecte, întrucât orice ar fi, este totuși un obiect spiritual, însă deja am spus că este evaluată conform obiectivului, care este stăruința sa pentru eternitate. Dacă obiectivul este tranzitoriu și trecător, aceasta se pierde odată cu el.
Acum avem un standard conform căruia să evaluăm semnificația înțelepciunii lui Israel în comparație cu o înțelepciune exterioară. Ea se referă numai la înțelegerea căilor Creatorului privind creațiile Sale și alipirea acestora la El. Rezultă că însăși esența acestei Înțelepciuni îl are la bază pe Creator. Și pentru că importanța Creatorului în comparație cu creațiile Sale, pe care El le-a creat, este imposibil de conceput, meritul înțelepciunii lui Israel în comparație cu înțelepciunile exterioare este de asemenea imposibil de conceput.
Întrucât însăși esența Înțelepciunii noastre este veşnic valabilă și eternă, şi întreaga noastră Înțelepciune va rămâne eternă. Și dat fiind că ea se referă la favoarea apropierii de Creator, care este cel mai fin obiectiv ce poate fi vreodată perceput, cel care se angajează în ea și, cu certitudine, cel care este răsplătit cu ea, este cel mai bun dintre cei mai buni în specia vorbitoare.
Nebunii nu au nicio dorinţă
Nebunii, însă, nu au nicio dorință. Prin urmare, casa lui Israel sunt numai câţiva, după cum au scris înțelepții noștri: „O mie de oameni încep cu Biblia (Tora), o sută cu Mişna, zece cu Talmud-ul, iar unul dintre ei iese la iveală (pentru a-i învăța pe alţii)”.
„Am văzut copiii ascensiunii și sunt puțini.” Există multe motive pentru asta. Dar principalul este acela că toți cei care încep cu asta doresc să o guste din plin, iar cea mai mică dintre măsurile acestor nebuni este să cunoască cel puțin dreapta Sa îndrumare.
Există un fel de datorie de a ști, și asta poate fi făcută cunoscută, conform spiritul nebunului. Dar „Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni peţitorii?” (Cântarea Cântărilor, 8:8) La urma urmei, înțelepciunea noastră poate fi interpretată în toate felurile, cu excepția limbajului stomacului, pentru că subiecții acestei înțelepciuni nu au nevoie de limbajul stomacului. Asta este ceea ce am dorit să lămurim, și o vom clarifica într-un eseu separat, întrucât este începutul confuziei și sfârșitul acesteia.
Trebuie să trăieşti o viaţă nefericită
Du-te şi vezi și vei constata că există o condiție prealabilă pentru fiecare înțelepciune, chiar și pentru înțelepciunile exterioare: „Trăiește o viață nefericită”. Este un lucru binecunoscut că oricine a meritat titlul de „înţelept” disprețuiește orice plăcere lumească. În măsura în care sufletul cuiva alege să tolereze abstinenţa din cauza suferinţei în a căuta înțelepciunea, în aceeași măsură o va şi găsi.
Astfel, ar trebui să ne punem o singură întrebare cu privire la toți înțelepții din lume: fiecare iubire iese din trupul și sinele cuiva și se întoarce la propria persoană și trup. Aşadar, cum de nu reușesc toți înțelepții în iubirea înțelepciunii, al cărei început și sfârșit nu este altceva decât munca trupului?
Într-adevăr, orice persoană cu experiență știe că cea mai mare dintre plăcerile imaginabile ale lumii este să câștige favoarea oamenilor. Pentru a obţine acest lucru râvnit merită să depui toate eforturile și să faci toate concesiile lumeşti. Acesta este magnetul de care sunt atrași cei mai buni din fiecare generație și datorită căruia ei banalizează întreaga viață lumească.
În acelaşi timp, fiecare înțelepciune vine cu propria sa terminologie, stabilită de ai săi progenitori și prin care aceştia și-au explicat dorințele. Acest limbaj este un mediator – aproape de înțelepciunea în sine și aproape de cei care se angajează în ea – întrucât constituie un mare avantaj faptul că folosește puține cuvinte pentru a explica multe lucruri.
Purtătorii Înţelepciunii Adevărului şi Purtătorii unei Înţelepciuni Exterioare
În funcție de meritul înțelepciunii adevărului, este evident că și condiția care se aplică oricărei înțelepciuni i se aplică, de asemenea, și anume pentru a disprețui viața lumească. În plus, este nevoie de disperarea magnetului colectiv – în favoarea oamenilor.
Un înțelept exterior disprețuiește viața lumească pentru a fi salvat de la pierderea timpului prețios al unuia după obținerea ei. Așa se întâmplă cu toți cei nebuni – datorită dragostei lor din viața lumească, își pierd timpul. Înțeleptul este salvat de-a fi printre ei, ca un fugar, datorită alegerii sale de a ridiculiza viața lumească. În schimbul acestui lucru, va obține înțelepciune în același timp.
Prin asta, puteți deduce în legătură cu înțelepciunile adevărului, atât timp cât nu distrag magnetul colectiv – favoarea oamenilor câștigători – nu sunt deloc pregătiți să obțină această înțelepciune. Acea persoană va pierde timpul în favoarea oamenilor câștigători și va fi precum nebunii care își pierd timpul în viața lumească. Inima unei astfel de persoane nu este liberă să obțină o înțelepciune pură și curată și nu este în măsură să câștige favoarea Creatorului, iar acest lucru este simplu.
Acum puteți înțelege de ce înțelepciunea noastră era nedorită pentru oamenii din lume și de ce nu este considerată nici măcar ca o înțelepciune inferioară. Ei sunt derutaţi din cauza diferitelor subiecte, întrucât întregul scop al înțelepciunii exterioare este să câștige favoarea oamenilor. Prin urmare, ei se străduiesc să-și ascundă înțelepciunea sub o îmbrăcăminte superficială pe care chiar și proștii o vor accepta, din moment ce ei reprezintă majoritatea și ei sunt cei care fac cunoscută orice persoană faimoasă.
Ascunderea de proşti a Înțelepciunii Adevărului
Înțelepții adevărului nu aveau, însă, niciun interes să arate o parte din înțelepciunea lor într-o măsură pe care să fie acceptată de proști, întrucât acești nebuni nu au nicio dorință. Ce vreau să spun este că, fie şi dacă înțelepții generației s-au străduit să-i educe cu privire la adevăr, așa încât să-l accepte, cu toate acestea, nu din cauza asta vor începe să studieze Tora.
Prostul nu are nicio dorință decât prin dezvăluirea inimii sale și a problemelor care îi sunt apropiate, și care anume se referă la plăcerile lumești. Am explicat deja că nebunul nu rămâne în nebunie din cauza faptului că înțelepciunii îi provoacă o neplăcere, ci datorită apropierii sale de deliciile oamenilor, şi toată viața lui nu va fi suficientă pentru a-și satisface nici jumătate din propriile-i dorințe. Din acest motiv, el nu are timp pentru înțelepciune, chiar dacă îi place, și chiar dacă înțelepții care sunt faimoși în înțelepciunile externe au fost priviți ca nebuni și lumi în comparație cu această înțelepciune datorită apropierii de a câștiga favoarea oamenilor, ceea ce în relație această înțelepciune este echivalentă cu poftele lumești și satiri trupești.
Părinţii noştri n-au dezvăluit dezvoltarea Înţelepciunii Adevărului
Din această cauză, înțelepții noștri nu le-au dezvăluit nebunilor nici o dezvoltare din înțelepciunea adevărului, pentru că este o mare jignire, așa cum au spus înțelepții noștri: „Așa cum cineva este poruncit să spună ceea ce se aude, unuia îi este poruncit să nu spună ceea ce nu se aude”. Și este scris și în Cartea Zohar în multe locuri: „Vai, dacă spun; vai, dacă nu spun. Dacă spun eu, cei nevrednici vor ști să-și slujească stăpânul”, etc. Datorită importanței înțelepciunii – pentru a evita să se trasforme în mod inutil în cuvinte goale în gura proştilor, deoarece aceia care sunt hrăniți de pasiunea inimilor lor nu vor fi cu siguranţă hrăniţi de strălucirea lui Şhina (Divinitatea), așa cum au spus înțelepții noștri: „Toți cei a căror inimă este mândră”, etc.
Acesta este motivul pentru care de fiecare dată când domnia ticăloasă se răspândește peste generație, sfânta noastră Tora este imediat condamnată la ardere, așa cum ni s-a întâmplat de mai multe ori, chiar și în generația noastră. S-a întâmplat așa pentru că au detestat înțelepciunea unicității Sale, care este întotdeauna amară în ochii nebunilor, așa cum am explicat că ei nu găsesc niciun scop în ea prin care să-și satisfacă poftele murdare. Dimpotrivă, se consideră jefuiți din cauza ei, căci nu se pot bucura și nu se bucură de incest în public – singurul lucru care le liniștește inimile.
(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)