ULTIMA GENERAŢIE

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)

SOLUȚIA

De-a lungul timpului, oriunde în întreaga lume, înțelepții nu au reușit să vină cu o soluție care să fie acceptată de toți. Eu propun o soluție reală, care este acceptabilă și, totodată, le unește pe toate la un loc.

NOUA SOCIETATE

Acceptarea religiei conform preceptului „iubește-ţi aproapele ca pe tine însuți”, nimic mai simplu (asta însemnând că religia este preceptul însuşi: „iubește-ţi aproapele ca pe tine însuți”!). O distribuție corectă a beneficiilor, astfel încât fiecare să muncească în funcție de abilitățile sale și să primească în funcție de nevoile sale. Proprietatea privată există, dar posesorul acesteia nu trebuie să beneficieze de pe urma et mai mult decât are nevoie cu adevărat. Proprietarii de posesiuni se vor afla sub supraveghere publică printr-un regim de tutelă şi prin controlul financiar. Șomerii își vor primi necesarul în mod egal cu cei care sunt angajați. Oamenii care locuiesc în comunităţi vor primi la fel ca muncitorii angajaţi. Profiturile vor fi utilizate pentru construirea bunurilor publice.

SCHIMBAREA DE FORMĂ

Voința de a primi, imprimată în fiecare creatură, are o formă diferită de cea a Creatorului. Prin urmare, sufletul s-a depărtat de El, pentru că o schimbare de formă în spiritualitate este ca un topor care despică în două în corporalitate. Aşadar, este clar că ceea ce vrea Creatorul de la noi este echivalența de formă, prin care să ne întoarcem și să ne alipim Lui la fel ca înainte să fi fost creaţi. Adică așa cum se spune în versetul: „Să te lipeşti de însușirile Lui: așa cum este El milostiv, tot așa vei fi şi tu milostiv” (Talmud, Yevamot 79a). În sensul de a ne schimba atributele, care sunt voința de a primi și a accepta atributele Creatorului, care constau pur și simplu din dăruire, în așa fel încât tot ceea ce facem să fie numai în dăruire pentru semenii noştri și să facem tot ce ne stă în putinţă în beneficiul lor. În acest fel ne împlinim scopul de a ne alipi Lui, adică la echivalența de formă cu însuşirile Lui. Iar lucrurile pe care omul trebuie să le facă pentru sine, minimul necesar pentru el și familia sa, nu sunt considerate a fi o disparitate de formă, întrucât „necesitatea nu este nici lăudată, nici condamnată”. Și asta va fi revelat  in zilele lui Mesia. Când această lecție este învățată, vom dobândi deplina izbăvire.

Două căi pentru a descoperi perfecțiunea

O cale a Torei sau o cale a durerii. Tehnologia va duce la o distrugere totală a lumii într-un al treilea război mondial. Supraviețuitorii vor decide să nu muncească pentru ei înșiși mai mult decât este strict necesar și să-şi dedice restul acțiunilor pentru binele altora. Iar dacă toate națiunile lumii consimt ca nimeni să nu aibă grijă de sine însuşi, ci numai de ceilalți, războiul nu va mai exista.

TORA LUI MESIA

Tora (sau metoda) echivalenței de formă. Mesia îi va învăța pe toți să se închine lui D-zeu prin echivalarea formei, ceea ce înseamnă că el va demonstra că, dacă oamenii îi vor urma drumul, atunci ei vor fi mai buni. Totuși, dacă nu-și vor asuma ei înşişi lucrarea lui D-zeu, vor fi conduși pe o cale a suferinţelor cumplite și vor fi distruși de război. Atunci națiunile lumii vor căuta îndrumare cum să evite războaiele, iar ei vor veni la Mesia, la Ierusalim și el îi va învăța această Tora.

FORMAREA RELIGIOSĂ

Formarea religioasă în toate națiunile ar trebui, în primul rând, să-i determine pe toţi membrii societăţii să dăruiască aproapelui lor conform ideii că viaţa altuia este prioritară propriei tale vieţi, o formare conform preceptului „Iubește-ţi aproapele ca pe tine însuți”, ceea ce înseamnă că nu vom beneficia din partea societăţii  mai mult decât la fel cu cei defavorizați. Aceasta este o religie cuprinzătoare pentru toate națiunile care vor funcționa în cadrul noii societăți. Pe lângă asta, însă, fiecare națiune își poate respecta propria religie și propriile tradiții și nu trebuie să se amestece una cu alta.

Regulile acestui element comun tuturor religiilor (dăruirea) sunt:

• Fiecare va munci pentru alții la cel mai înalt nivel al capacităţii sale și, chiar mai mult, dacă este necesar, până când nu va mai exista foamete în lume.
• Deși poate că munceşte din greu, nimeni nu va beneficia din partea societăţii mai mult decât cei defavorizaţi, astfel încât standardul de viață va fi acelaşi pentru toți.
• Deși există o religie, trebuie adăugate onoruri speciale, compatibile cu religia – astfel încât cel care oferă mai mult societății va primi onoruri mai înalte.
• Legile societății vor condamna pe cel care se abține să dea tot ce poate da celorlalţi.
• Fiecare trebuie să se străduiască, conform acestei religii, să îmbunătățească constant nivelul de trai al lumii, astfel încât toți cei care fac parte din societate să le facă plăcere să trăiască și să se bucure din ce în ce mai mult de viață.
• Nu toată lumea trebuie să se adâncească în spiritualitate, ci doar câțiva aleși în funcție de nevoile în schimbare. Va exista o așa-numită Curte Supremă și tuturor celor care doresc să se dedice vieții spirituale, trebuie să li se permit, mai întâi, acest lucru de către această curte.
• Fiecare individ sau grup care intră în noul cadru trebuie să depună un jurământ de loialitate pentru a respecta tot ceea ce se întâmplă, întrucât D-zeu a poruncit așa, sau cel puțin să se angajeze să-i învețe pe copiii săi că D-zeu a poruncit așa. Cei care pretind că se conformează ideologiei ar trebui să fie acceptați condiționat. Dacă se ridică la înalţimea ei, pot fi pe deplin acceptați. Cu toate acestea, ei trebuie să promită să nu le transmită copiilor lor calea ereziei, ci să aibă încredere în educația primită din partea statului. Iar dacă nu doresc nici nu trebuie să fie acceptați, întrucât își vor corupe apropiaţii, iar pierderea va fi mai mare decât câştigul.
• La început trebuie să existe o comunitate mică, ai cărei membri sunt dispuși, din motive religioase, să muncească după capacitatea lor și să primească în funcție de nevoile lor. Ei vor lucra cu sârguință ca și cum ar fi angajaţi prin contract, dacă este necesar mai mult de opt ore pe zi. În această comunitate, va exista o administrare completă precum cea a unui stat, astfel încât administrarea acelei mici comunităţi să fie suficientă pentru a constitui modelul cadru pentru toate națiunile lumii. Această comunitate va fi ca un punct central care se va extinde asupra națiunilor și țărilor din întreaga lume, iar toți cei care intră în cadrul respectiv vor accepta programul de conducere și administrare al comunităţii inițiale, astfel încât întreaga lume să fie unită pentru a face față consecințelor fie că e vorba de pierdere sau de câştig.
• Toate contradicțiile dintre membrii comunităţii vor fi soluționate între părțile relevante și orice persoană care exploatează slăbiciunea sau onestitatea aproapelui său va fi ostracizat. Dacă se găsesc unele excepții în comunitate, publicul trebuie să fie înștiințat despre aceştia până la rectificarea acestora. În cazul în care eforturile de rectificare nu reușesc, comunitatea ar trebui s-i trateze ca pe niște proscrişi, astfel încât să nu-i poată corupe şi pe alții din comunitate.
• Nimeni nu își va revendica necesităţile de la comunitate. Oameni desemnați anume în acest scop îi vor întreba pe fiecare despre nevoile personale și se vor ocupa de satisfacerea lor, astfel încât toţi să fie preocupaţi numai de dăruire, fără să aibă vreodată nevoie de a-și contempla propriile nevoi.
• Libertatea individului trebuie menținută atât timp cât nu dăunează societății. Oricine dorește să plece și să se alăture altei comunităţi nu trebuie în niciun caz să fie reținut, chiar dacă plecarea lor este dăunătoare pentru comunitate.

PUBLICITATE

Există trei elemente fundamentale pentru diseminarea religiei:

1. Satisfacerea dorințelor: în fiecare om există o scânteie necunoscută care cere să se unească cu D-zeu. Iar atunci când revine la viață și se trezește să-l cunoască pe D-zeu sau să-l nege pe D-zeu (ceea ce este de fapt același lucru), și dacă există cineva care poate satisface acea nevoie, atunci omul ar fi de acord cu orice. În plus, există problema vieții de apoi și a recompensei în lumea cealaltă. Există, de asemenea, problema mândriei individului și a mândriei națiunii.
2. Dovada – că lumea nu poate exista fără El, mai ales în zilele epocii atomice.
3. Publicitatea: angajarea unor oameni pentru a răspândi aceste cuvinte către mulţime.

Nu există o lovitură mai grea pentru regimul capitalist decât această nouă modalitate de formare a societăţii. Nu trebuie deloc să ne așteptăm ca regimul capitalist să dispară de la sine. Publicitate: dacă ţii seama de faptul că toate greșelile pot fi schimbate doar în noul tip de societate, nu îţi va fi greu să i te dedici.

Evreii ar trebui să prezinte în fața neamurilor o noutate în înțelepciunea religiei, în dreptate și în pace. În faptul că majoritatea neamurilor sunt discipolii noștri și această înțelepciune ne este atribuită numai nouă, iar acest lucru se așteaptă de la întoarcerea în Țara lui Israel. Israelul este sărac, locuitorii săi sunt sortiți să sufere și să emigreze din țară. Singurul leac pentru această situaţie este noua societate, întrucât nu numai că ea unește toate națiunile ca să se ajute una pe alta, dar dă putere și rezistență tuturor. Și ceea ce este cel mai important – noua societate dă putere muncii în așa fel încât productivitatea muncii să compenseze sărăcia.

Dacă religia respectivă este acceptată, edificarea Templului este posibilă.

La baza tuturor acestor explicații se află descoperirea atât a creației spirituale, cât și a creației materiale, care nu este altceva decât voința de a primi, considerată existență din absență, dar ceea ce primește această substanță este existența extinsă din existență. Astfel putem vedea pe viu ceea ce D-zeu cere de la noi: echivalența de formă. Căci, prin natură, trupul nostru nu are decât voință de a primi și nimic din voința de a dărui, ceea ce este opusul Creatorului, care este intrutotul dăruitor și nu primește nimic. Această diferență de formă determină separarea de Creator. Prin urmare, suntem obligați să aducem mulțumire Celui care ne-a creat, prin acţiuni conforme Torei și Miţvot și prin dăruirea către ceilalţi, pentru a dobândi acea formă de dăruire și pentru a ne alipi din nou Creatorului precum înainte de creație.

Liderul generației

Oamenii cred în mod firesc că un lider care nu are interese personale și nu este angajat lui însuşi, care se dedică și își abandonează propriul interes în favoarea beneficiului celorlalţi, întrucât, într-adevăr, așa trebuie să fie. Iar dacă liderul îi face rău altuia dintr-un anume interes personal, el devine un mincinos și un trădător, și imediat ce oamenii află despre asta, îl vor călca în picioare. Există două tipuri de interese personale: unul fizic și celălalt mental.

Nu există un lider în lume care să nu dea greș faţă de mulţime din interese spirituale. De pildă, dacă cineva este milostiv și, prin urmare, se reţine să-i eradicheze pe  răufăcători sau să ia măsuri împotriva acestora, atunci el provoacă un rău mulţimii dintr-un motiv de interes personal. S-ar putea, de asemenea, să se teamă de răzbunare, chiar de răzbunarea Creatorului și, astfel, să descurajeze punerea în aplicare a  rectificărilor necesare. Astfel, chiar dacă dorește să-şi anuleze interesele materiale, nu va dori să-şi anuleze interesele idealiste sau religioase în favoarea comunităţii, deși acestea pot fi doar propriile sale senzații personale. Este posibil ca mulţimea să nu fie interesată de aceste aspecte, pentru că ei observă doar cuvântul „interes”, întrucât nici cel mai idealist lucru nu stă în calea „interesului”.

FAPTE BUNE ȘI MIŢVOT (Acte care determină alipirea)

Mintea nu poate percepe ceva care să nu fie, mai întâi, detectat de simţuri. Omul nu dorește ceva pentru că este bun, ci acel ceva este bun pentru că el şi-l doreşte. Simțurile nu detectează ceva ce nu este mai întâi făcut. Aşadar, acțiunea conduce la senzaţii, care senzaţii conduc la înțelegere. De pildă: simțurile nu se pot bucura de dăruire înainte de a se fi făcut actul de dăruire efectiv și este imposibil să înțelegem importanța mare a dăruirii înainte ca simțurile să nu-i fi căpătat gustul. În aceeaşi măsură, este imposibil să te bucuri de alipire înainte să fi adus la îndeplinire multe fapte bune, cu condiția să fi fost făcute pentru a-L mulțumi pe Creator, adică să te fi bucurat de mulțumirea pe care El o primește prin îndeplinirea de către tine a faptelor bune. Odată ce plăcerea în urma faptelor bune a fost simțită, este posibil să-L dobândim pe El, în măsura plăcerii resimţite.

Religia are două scopuri:

• A. Pragmatic, “nu pentru numele Ei” (Lo Lişma), atunci când omul obţine ce doreşte şi este mulțumit.
• B. Religios, o nevoie mentală de a se alipi Lui, care se numește “pentru numele Ei” (Lişma).

Prin acțiuni, omul poate ajunge de la Lo Lişma la Lişma.

OBIECTIVUL și scopul vieții

Dobândirea alipirii cu Creatorul, astfel încât să-L mulțumeşti numai pe El sau să-i purifici pe ceilalți, astfel încât să se poată alipi Creatorului.

DOUĂ TIPURI DE ASERVIRE ÎN LUME

Faţă de Creator sau faţă de făpturile Lui, una dintre ele fiind o necesitate. Nu există gust al libertății totale, decât pentru cei care îi slujesc numai Domnului și niciunei alte creaturi din lume.

CONECTAREA, ATINGEREA LUI

Nu este nimic mai firesc decât dobândirea contactului cu Creatorul, după cum spune versetul: „Tot pământul este plin de mărirea Lui” (Isaia 6:3), dar omul nu o ştie şi nu o simte. Iar credinciosul care este răsplătit cu contactul cu El, nu câștigă nimic altceva decât cunoașterea. Astfel, el devine mai firesc, mai simplu și mai sărac, până când poate spune că înainte de a fi răsplătit, și el și masele erau în afara simplei naturi, căci acum este egal și simplu și-i înțelege pe toți ceilalţi și este foarte implicat alături de ei și nimeni nu este mai apropiat și mai firesc față de mase decât el și fiecare trebuie să-l iubească, pentru că nu au pe nimeni mai aproape și mai fratern cu ei în afară de el.

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)