Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)
15 Ianuarie, 1972
Este scris în Zohar, „Pomul cunoașterii binelui și răului, dacă există răsplată – e bine, dacă nu există răsplată – e rău”.
Se explică în Comentariul Sulam că, dacă există răsplată, Midat ha Din (calitatea judecăţii) – Behina Dalet cea fără cruţare – este ascunsă, iar Midat ha Rachamim (calitatea milei) este revelată; adică Malchut care este atenuată în Midat ha Rachamim este revelată. Dar dacă nu există răsplată, atunci este invers.
Ar trebui să înțelegem sensul „revelării” și „ascunderii”. Se știe că omul constă din virtuți și calități bune, precum și din calități rele. Acest lucru se datorează faptului că „Nu există om neprihănit pe pământ care să facă bine și să nu fi păcătuit”.
Cu alte cuvinte, există întotdeauna o deficiență la un om, ceva ce mai este de corectat; altfel, nu ar mai avea nimic de făcut pe lume.
Este ca atunci când doi oameni sunt alături, existând o prietenie între ei şi, dintr-o data, unul dintre ei aude că celălalt i-a făcut ceva rău. Imediat el se îndepărtează de celălalt și nu poate să-l privească sau să stea lângă prietenul lui. Dar după un timp se împacă.
Înțelepții noștri au avertizat: „Nu-ți calma prietenul în timp ce este supărat.” Întrebarea este „De ce?” În timp ce este furios, el vede numai vina prietenului său și nu-l poate ierta deloc, deoarece vina acestuia este revelată în timp ce calitățile bune ale sale – pentru care l-a ales ca prieten – sunt acum ascunse, arătându-i-se numai vina lui. Aşadar, cum ar putea el să vorbească cu cineva care este rău?
După ceva timp, însă, când uită de răul pe care prietenul său i l-a cauzat, el poate redescoperi calitățile bune ale acestuia și poate acoperi calitățile rele ale lui, ceea ce înseamnă că reînvie senzația bunelor sale calități.
Desigur, atunci când nu dai forţă și susținere calităților rele ale prietenului, acestea sunt date la o parte și ascunse. Asta întrucât atunci când vorbim despre ceva, discursul dă forţă și viaţă lucrului discutat. Prin urmare, atunci când furia este uitată, adică atunci când durerea pe care prietenul ţi-a cauzat-o îşi pierde usturimea, este posibil să începi să pomeneşti plăcerea pe care ai primit-o de la bunele calități ale prietenului.
Această imagine se poate observa mai bine între un soț și soția sa. Uneori, ei sunt într-un asemenea dezacord încât doresc să se despartă unul de celălalt. Dar după un timp se împacă. Întrebarea este: „Ce zici de lucrurile rele care s-au întâmplat între ei în timp ce se certau? Au dispărut ele din lume?”
Într-adevăr, trebuie să spunem că au acoperit motivele, adică acele calități rele pe care fiecare le-a văzut în celălalt, iar acum, în timp de pace, fiecare dintre ei își amintește doar de calitățile bune, de virtuțile pentru care s-au potrivit unul cu celălalt.
Dar chiar și atunci, dacă altcineva din familie ar fi venit și ar fi început să vorbească cu bărbatul sau femeia arătându-i greșelile celuilalt, ei ar fi dat putere și viaţă lucrurilor pe care le suprimaseră şi le acoperiseră, scoţându-le la vedere. În această stare, cineva poate provoca rupture între ei.
La fel, între doi prieteni, dacă o a treia persoană vine și începe să arate unuia dintre ei defectele și neajunsurile celuilalt, vorbind despre lucruri care sunt ascunse în ei, aceasta le-ar da acestor lucruri forţă și vitalitate, provocând rupture între ei.
Și poate acesta este motivul pentru care calomnia este interzisă chiar și atunci când este vorba de un adevăr, deoarece dezvăluie lucruri care erau ascunse anterior. Asta provoacă contrariul – ascunde virtuțile și dezvăluie greșelile prietenului – provocând astfel ruptură și ură între prieteni. Și, deși tot ce se spune este adevărat, motivul este acela că, după cum am spus mai sus, totul depinde de ceea ce este revelat și ceea ce este ascuns.
La fel este şi între om Creator. În timp ce răul său este acoperit și omul se consideră virtuos, el se simte calificat pentru a se angaja în Tora și Mitzvot (porunci / fapte bune), fiind demn de a urca în grad. Atunci, însă, când dimpotrivă virtuțile sale sunt acoperite fiind revelate numai neajunsurile sale, el nu poate să se angajeze în Tora și Mitzvot, deoarece simte că nu este apt pentru nimic.
Astfel, cel puțin el se va bucura de această lume ca o fiară, deoarece nu poate fi o ființă umană. Baal HaSulam s-a referit la asta, spunând că, de obicei, atâta timp cât cineva se angajează în Tora și Mitzvot, acesta își simte fundamentul și, atunci când se angajează în probleme trupeşti, nu simte nici o înjosire.
Ar fi trebuit, însă, să fie invers – în timp ce se angajează în probleme trupeşti, ar trebui să-şi simtă inferioritatea și să facă totul în mod firesc fără nicio însufleţire, în timp ce angajându-se în Tora și Mitzvot, să se considere pe sine ca întreg. Într-adevăr, este aceeași problemă pe care am menționat-o mai sus.
Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)