Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
Manchester, August 1956
Pentru prieteni, fie ca ei să trăiască veșnic,
Aș dori să fiu mai aproape de prieteni odată cu apropierea anului nou. Trebuie să ne întărim cu încredere că vom fi răsplătiți cu răscumpărarea generală, că numele gloriei Împărăției Sale va fi descoperit peste tot pământul, iar cei care sunt departe vor auzi și vor veni. Adică cei care au simțit că sunt departe de a lucra în sfințenia pură vor fi răsplătiți cu auzul, moment în care există o unificare de a face și a auzi, așa cum este scris: „El ridică pe sărac din ţărână, înalţă pe cel lipsit, din gunoi”.
Se știe că există două discernăminte generale: 1] minte și 2] inimă. Când o persoană are gustul prafului în munca sa, ca în „Un șarpe, tot ce mănâncă este țărână”, ceea ce înseamnă că gustul lui în Tora și Mițvot [porunci] este doar cel al prafului, motivul este că este sărac, că îi lipsește credința. De asemenea, el intră într-o stare a inimii atunci când voința de a primi este pentru poftele lumești, numită „gunoi”, iar apoi este un mizerabil.
Când regretă, adică se roagă și strigă către Creator să-l ajute în situația sa, ce strigă el? „Ridicați pe cei săraci din praf”, pentru că este sărac și simte gustului prafului și este nenorocit și căzut în gunoi și totul din cauza ascunderii feței care este în lume. În acel moment, cerem Creatorului să ne elibereze din sclavie, la libertate.
Acesta este sensul celui care se roagă lângă stâlp. În Sulam [Comentariul Scara], el interpretează că asta înseamnă AHP al celui superior care a căzut în GE al celui inferior. Când cel superior ridică AHP-ul său, GE-ul inferior se ridică și el. Este scris, de asemenea, că prin stâlp, sufletele se ridică din lume în lume și aceasta este legătura dintre cel superior și cel inferior.
Putem interpreta acest lucru conform modului nostru, însemnând că prin căderea Kelim [vaselor] de la cel superior până la locul celui inferior, ceea ce înseamnă: dacă cel inferior simte Katnut [micimea] celui superior; acesta este înțelesul la „Israel care a fost exilat, Șchina [Divinitatea] este cu ei”. Aceasta înseamnă că Șchina este de asemenea în exil cu ei și se numește „Șchina în praf”, și anume că Tora și gustul muncii este ca praful.
Când o persoană regretă exilul Șchina, a Divinității, adică atunci când Șchina nu este în exil, ci se ascunde pentru Israel, și este de acord că cel inferior va vorbi despre cel superior tot ceea ce este menit să spună, căci cel inferior vorbește astfel pentru că simte în acest fel.
Când regretă și se roagă din adâncul inimii pentru a ridica Șchina din praf, prin aceasta cel superior se revelează celui inferior în deplina lui Gadlut [măreție]. În acel moment, cel inferior, de asemenea, urcă.
Rezultă că acesta este stâlpul menționat mai sus, adică prin acest stâlp, rugăciunile cresc de la o lume la alta, adică de la o revelație la una de o mai mare strălucire. De aceea trebuie să ne rugăm în mod special lângă acest stâlp.
Prin aceasta vom înțelege de ce Roș Hașana [începutul anului] și Yom Kipur sunt considerate zile bune (sărbători), deși sunt judecăți. Judecata se referă în primul rând la plenitudinea care apare în acele vremuri. Există temeri că cei din afară ar putea intra în primire de sine în minte și în inimă. De aceea trebuie să creștem trezirea pentru pocăință.
Pocăința înseamnă a întoarce dorința de a primi în a fi o dorință de a dărui. Prin aceasta ne întoarcem la adeziunea cu sursa superioară și ni se acordă veșnica Dvekut [adeziune]. În acel moment, putem să primim plenitudinea care apare în zilele teribile [cele zece zile de pocăință dintre Roș Hașana și Yom Kipur], deoarece hrănirea este alocată de Roș Hașana [începutul anului], ceea ce înseamnă că apare lumina Hochma a plenitudinii și clarității.
Cu toate acestea, trebuie să pregătim Kelim [vasele] care vor fi gata să primească lumina Hasadim [îndurării] pe care trebuie să o atragem. Aceasta este pocăința și trezirea Rahamim [compasiunii], la fel ca în „pe cât este El de milostiv, fii tu milostiv”, de atunci vom putea să primim puritatea totală.
Acesta este motivul pentru care este considerată o zi bună, datorită apariției plenitudinii. Acesta este și sensul de „a sufla în Șofar [cornul festiv] la lună nouă, la lună plină, în ziua noastră festivă”. Cuvântul Șofar vine din cuvântul Șapru [mărește] Maaseichem [lucrările tale], deoarece acum există un acoperământ pentru lună, adică ascundere.
Nu am putut elabora din cauza apropierii sărbătorii și vă doresc să aveți o bună înscriere și semnătură.
De la prietenul vostru care vă trimite salutări și tot ce e mai bun,
Baruch Șalom HaLevi Așlag
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)