inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link
13) Cu alte cuvinte, Dumnezeu a creat două constelații, fiecare alcătuită din cele patru lumi ABYA (Aţilut, Briya, Yeţira și Asiya), care sunt „una contrară celeilalte”. O forţă egală a binelui şi a răului a fost dată acestor două constelații, care exercită o influență deplină asupra omului. Războiul dintre bine și rău va rezista în lume până când Kduşa (Sfințenia) va triumfa peste Partea Calaltă (Tuma’a).
Întocmai datorită acestui echilibru de forţe care există între „Bine” și „Rău” în lumea Asiya, nu putem face noi distincţia între cel care-L slujește pe Dumnezeu în adevăr și cel care nu, adică nu avem o linie clară de demarcaţie pentru a face distincția între Kduşa (Sfințenia) și Tuma’a (Impuritatea). Având în vedere această condiție prevalentă în lumea noastră mondenă, cum de poate atunci lumea să supraviețuiască sau să atingă perfecțiunea? Ce criteriu trebuie să folosim pentru a cunoaște cum să facem distincţia între Kduşa și Tuma’a?! Există, totuşi un puternic factor distinctiv care, atunci când este înţeles, servește pentru a ilumina calea celor drepți. Trebuie avut în vedere faptul că, atunci când Dumnezeu a aranjat constelațiile cerești, ele au fost stabilite așa cum este revelat în „Eclesiastul”: „Una împotriva celeilalte”. Asta înseamnă „cele patru lumi pure și sfinte împotriva celor patru lumi impure și lipsite de sfinţenie” prin care Dumnezeu a limitat atunci „Cojile Răului”, Klipot, în măsura în care ele sunt împiedicate să se înmulțească și să-şi însuşească orice binecuvântare, adică Dumnezeu a făcut-o pe Sitra Achra sterilă și impotentă.
14) În consecință, cei care sunt obstrucționați sau încurcați de Klipot (Cojile Răului), sunt obligați să meargă pe calea „Părţii Celeilalte”, adică ABYA deTuma’a. Fântâna acestor oameni devine uscată, astfel încât să nu poată produce binecuvântarea fructelor spirituale. Fiind uniți cu ABYA deTuma’a, ei se usucă treptat până când sursa lor de susținere spirituală le este complet ascunsă.
Însă, cei care sunt uniți cu lumina Kduşa vor ajunge în cele din urmă să fie vrednici de a primi binecuvântare, căci Dumnezeu va face lucrările mâinilor lor să prospere. Acest lucru este ilustrat în versetul următor: „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit”. (Psalmi 1: 3)
Astfel, „îmbogățirea spirituală”, adică înțelegerea „secretelor” din Tora, este singura clarificare, testul distinctiv în lumea Asiya (această lume pământeană), prin care se poate stabili dacă este Kduşa sau Tuma’a, (sfințenie sau impuritate).
În versetul următor, profetul comentează, astfel subiectul: „Și dovediți-mă acum, a spus Domnul oștirilor dacă nu vă voi deschide ferestrele cerului și vă voi revărsa o binecuvântare, că nu va mai fi loc suficient pentru a o primi”. (Maleahi 3: 10,11). După aceea profetul afirmă în ultimul versetul al capitolului: „Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte”. (Maleahi 3: 18)
Asta explică modul în care slujitorul lui Dumnezeu poate determina dacă serviciul său este acceptabil pentru Dumnezeu. Anume prin „binecuvântarea” pe care o oferă Kduşa, așa cum a exprimat-o profetul: „ Și dovediți-mă acum …”.
15) Prin urmare, toate literele s-au înfăţişat înaintea lui Dumnezeu, întrucât fiecare dintre literele alfabetului ebraic credea că gradul de Kduşa ce-i fusese alocat este suficient pentru o face să fie potrivită și eligibilă în a fi aleasă de Dumnezeu pentru crearea Lumii.
Fiecare dintre cele douăzeci și două de litere este Roş-ul unui Madreigo (grad de sfințenie) ce se găseşte în cele patru lumi ABYA și astfel fiecare dintre litere a considerat valoarea „dimensiunii luminii” sale un “rezervor de lumină” suficient, aceasta constituind necesara calificare pentru crearea lumii.
Cu alte cuvinte, fiecare dintre literele alfabetului ebraic credea că slujitorul lui Dumnezeu, în virtutea alipirii la gradul ei de sfințenie(Madreigo), va reuși să crească puterea Kduşa asupra Tuma’a și, în felul acesta, să supună Klipot, pentru a împlini „rectificarea finală a lumii”.
16) Cu toate acestea, Dumnezeu le-a răspuns fiecăreia dintre litere, făcându-le cunoscut fiecăreia, în mod individual, că împotriva forţei sale, fusese asigurată o forţă similară și pentru Klipot și, prin urmare, omul nu va fi capabil să obţină, prin oricare dintre ele, mijlocul de a stabili dacă „litera” se află de partea lui Kduşa sau Tuma’a.
Dintre toate literele, numai Bet (ב) este simbolul binecuvântării. Când Bet (ב) i-a cerut lui Dumnezeu să creeze lumea cu ea, i s-a spus literei Bet (ב) că, întrucât ingredientul necesar pentru creație era deținută de ea, lumea va fi, în consecinţă, creată cu ea.
17) Astfel, numai în Bet (ב) se găseşte mijlocul de a determina dacă cineva Îl slujește sau nu în adevăr pe Dumnezeu; așa cum s-a menționat mai sus, acest merit (binecuvântarea) lipsește în partea opusă (Klipot), forţa malefică fiind făcută impotentă de către Dumnezeu, datorită faptului că a fost sterilizată de Creator și, drept urmare, nu poate produce niciun fruct.
În consecință, numai prin litera Bet (ב), serviciul oferit de Israel către Dumnezeu va ajuta lumea să învingă până când va atinge „perfecțiunea”.
Cu alte cuvinte, prevalenţa lui Kduşa faţă de Tuma’a (Klipot), cu care este înzestrată Bet (ב) va șterge pentru totdeauna moartea. În acel moment, lumea va ajunge la Gmar haTikun, adică rectificarea finală şi perfecțiunea supremă.
inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link