(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)
Omul a fost creat în așa fel încât oriunde merge, el caută plăceri și are toate șansele pe care le poate avea pentru a-și satisface dorința. De unde vin aceste dorințe și cum știe să şi le satisfacă?
În orice moment, există noi dorințe care se trezesc în om, la toate nivelurile existenței: la nivel fizic, la nivel uman și la nivel spiritual. Dorințele fizice sunt alcătuite din dorințe pe care nu le simțim întotdeauna, cum ar fi dorințele celulelor corpului de a se dezvolta, dorința corpului de a exista și dorința organelor de a acționa. Prin urmare, există dorințe de care suntem conștienți și dorințe de care nu suntem. Unele dintre dorințele conștiente sunt satisfăcute în mod natural, iar altele necesită participarea noastră activă pentru a fi satisfăcute.
În ansamblu, dorințele pot fi împărțite în trei părți:
1. Dorințele fizice (animalice) care există și la animale.
2. Dorințele umane care există în societatea umană, dar nu și la animale, cum ar fi dorințele de avere, onoare și cunoaștere. Există, de asemenea, dorințe umano-spirituale, dorințe pentru ceva sublim care în mod clar nu aparțin lumii noastre. Căutarea de fenomene supranaturale, ritualuri religioase și tehnici din Orientul Îndepărtat pentru îmbunătățirea trupului și a minții, pot exprima astfel de dorințe.
3. Dorințe spirituale care-L vizează direct pe Creatorul unic. Cabala face o distincţie între dorința pentru Creator şi toate celelalte dorințe. Dorințele omului pentru plăceri lumești se numesc „Inima omului”, în timp ce dorința pentru Creator este numită „Punctul din inimă”.
Dorințele sunt formulate în noi drept rezultat al ieşirii la suprafață a Reşimot (pluralul pentru Reşimo). Reşimot sunt purtătoarele informațiilor din noi. Sunt ca niște “gene spirituale”. Ele apar în noi și ne obligă să le respectăm cerințele. Există un lanț de Reşimot preliminar imprimat în om, care îl fac să simtă dorințele pe care acestea le trezesc pe măsură ce apar la suprafață. Omul nu are de ales decât să le asculte, deși nu simte că este ceva ce trebuie să asculte, ci pur și simplu și le dorește. Este ca și cum Reşimot ar apărea de nicăieri în subconștient chiar înainte de a le detecta și, atunci când intră în conștiința noastră, le simțim ca pe niște dorințe. Noi nu ne dorim decât un singur lucru: plăcerea.
Plăcerea pe care Creatorul dorește să o dea creaturilor se caracterizează printr-o singură proprietate: desăvârşirea. Creatorul vrea să dea creaturilor din interiorul desăvârşirii sale. El este unic și complet. Nu este nimeni mai complet decât el. De aceea, scopul creaturii este de a dobândi perfecțiunea, desăvârşirea Creatorului.
Întrucât scopul creaturii este să-și dezvolte punctul în inimă până la nivelul Creatorului, toate dorințele omului, cele ale acestei lumi – numite „inimă” – și cele pentru Creator – numite „punctul din inimă”- trebuie să se dezvolte atât în calitate, cât și în cantitate.
În fiecare punct din inimă există un lanț de Reşimot, un flux de informaţii, stări spirituale, prin care sufletul trebuie să treacă pentru a se ridica de la cea mai de jos stare la cea mai înaltă, adică gradul Creatorului. Numai după ce omul îl dobândeşte pe Creator din starea opusă Lui, cea mai joasă dintre toate, există o dorință autentică (un vas) pentru senzația de liniște, desăvârşire, unicitate și eternitate.
Punctul din inimă se dezvoltă sub influența luminii superioare. Punctul în sine a coborât din Creator. Este singurul lucru pe care îl are omul de Sus, care îl simte pe Creator, în timp ce toate celelalte lucruri din el sunt făcute dintr-o substanță a acestei lumi.
Fiecare nouă Reşimo apare sub influența luminii superioare asupra punctului inimii, la fel ca plantele care cresc sub influența soarelui. Omul începe să simtă o nouă dorință spirituală, care trezește în el dorința de a o satisface și a o împlini. Astfel, întreaga noastră viață de aici este o împlinire a acestor Reşimot.
Sufletul coboară de la Creator, de la cel mai înalt grad, la lumea noastră, la cel mai mic grad, prin cele 6.000 de grade ale lumilor. Fiecare grad lasă o Reşimo în suflet, creând astfel un lanț de Reşimot tezaurizat în inimă.
La început, se dezvoltă doar dorințele inimii, dorințele de plăceri lumești – hrană, sex, familie, putere de avere, cunoaștere etc. Apoi ceea ce se întâmplă este că punctul din inimă începe să se dezvolte, dorința de ceva mai înalt, nedefinit, apare brusc. Atunci, omul începe să-și dorească să împlinească această dorință, dar nu poate găsi împlinirea ei oriunde s-ar uita. Atunci omul începe să-și dea seama, încetul cu încetul, că de fapt el își satisface inima, dorințele sale corporale prin cele cinci simțuri naturale. El le umple prin aceste cinci canale cu tot felul de plăceri. Dar noua Reşimo, cea spirituală, nu poate fi umplută prin aceste simțuri. Ea nu este împlinită de plăceri lumești, ci de lumină. De aceea această Reşimo îl împinge pe om să dobândească lumina superioară, Creatorul.
Natura luminii este aceea de a da. Dacă dorința din punctul din inimă va fi și ea de a da, atunci în funcție de intensitatea acestei dorințe, lumina o poate satisface. Este o condiție obligatorie. Dorința trebuie pur și simplu să semene cu lumina. Prin urmare, o dorință se umple de plăcere numai dacă intenționează să ofere și nu să primească. Cu alte cuvinte, putem simți plăcere numai dacă aceasta rezultă din dăruire.
Echivalența atributelor dintre dorință și lumină îl aduce pe om la cea mai desăvârşită apropiere – alipirea, întrucât distanța dintre dorințe se măsoară prin gradul echivalenței dintre ele.
Până acum am discutat doar despre dezvoltarea naturală a Reşimot în om. Dar ritmul în care Reşimot ies la suprafață, se împlinesc și se dezvoltă poate fi accelerat prin metoda Cabalei: studiul cărților potrivite, sub îndrumarea unui învăţător autentic, într-un grup de oameni care doresc să împlinească scopul creației .
Astfel vedem că nu avem nicio libertate de alegere în ceea ce priveşte Reşimot, dorințele, forţele și mintea. Singura alegere este în accelerarea dezvoltării prin influența externă corectă.
Creatorul ne influențează din interior, prin caracterul nostru, atributele naturale și Reşimot, și din exterior – prin familie și societate. Dar el ne lasă o zonă a libertăţii: anturajul. Prin intermediul acestuia ne putem accelera dezvoltarea și viteza de avansare către obiectiv.
Omul va evolua pentru a atinge obiectivul în orice caz, dar poate accelera ritmul dacă va găsi alți oameni cu care să construiască un grup și un anturaj. Prin urmare, cei care doresc să avanseze ar trebui să aspire să se adune în grupuri și, în același timp, să devină parte a unui singur grup format din întreaga omenire.
Este imposibil de omis oricare dintre cele 6.000 de grade de progres de jos în sus, prin care sufletul a coborât inițial. Este imposibil de omis oricare dintre senzaţii și să nu le simțim. Toate stările trebuie trăite, dar o societate care vizează scopul spiritual corect îi permite omului să ajungă la senzația că voința sa de a primi este rea și trebuie să scape de ea cât mai repede.
Astfel, omul devine mai rapid conștient de senzațiile sale. Și asta este alegerea lui. Dorința sa de a avansa mai repede decât ies la suprafaţă Reşimot îl mută pe om de pe calea durerii pe calea Cabalei.
Folosindu-și libertatea de alegere, omul constată că accelerându-şi el însuşi progresul obţine un rezultat minunat: dacă vrea să-și împlinească dorințele de a-l dobândi pe Creator, prin el însuși, el o ia înaintea suferinţelor; depăşind ritmul natural al ieşirii la suprafaţă a Reşimot, el se eliberează de Reşimot ca și cum ar fi scăpat de suferinţe.
Și nu numai că o ia înaintea apariţiei Reşimot și a suferinţelor, dar devine precum un cal care aleargă mai repede decât loviturile biciului călărețului. Nu este numai faptul că el trezește acele Reşimot înainte ca ele să se trezească în mod natural în el, dar începe să fie liber de orice presiune sau influență exterioară. El nu acționează sub influența Reşimot, ci din propria sa voință. De aceea se spune că Israel este deasupra stelelor și sorţilor. Acela care avansează independent către Creator, şi care se numește Israel, (Yaşar El – direct la Creator) nu este influențat de providența de Sus, pentru că el conduce lumea de unul singur, precedând instrucțiunile Creatorului.
Astfel, precedând Reşimot, omul nu numai că accelerează procesul de avansare, ci își asumă întreaga conducere. Când omul precede providența, chiar înainte de a ști ce este și înainte de manifestarea Reşimot, el creează progresul de la sine și devine cu desăvârşire independent și liber. El se simte deasupra întregului univers, egal cu Creatorul.
(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)