(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)
Ne putem înfrânge propria dorință? Gradul nostru de dezvoltare spirituală determină totul în interiorul nostru și ce putem și ce nu putem face.
Ar trebui sau nu să lupt cu propria dorință? La urma urmei, cum pot să-mi dau seama ce îmi este rezervat în acest grad? Răspunsul este să lupt într-adevăr, dar pentru a-mi da seama că nu pot face nimic singur și, totodată, să mă studiez pe mine însumi. Pentru asta mi s-a dat mintea, pe lângă dorințele mele.
În lumea spirituală lucrurile pot exista doar în perechi: plăcere sau lipsa plăcerii, dulce și adevărat, fals și amar. Adevărul este întotdeauna dulce, iar minciuna este întotdeauna amară și vin întotdeauna în mod corespunzător. Dar această situație nu există în lumea noastră. Falsitatea nu este amară și adevărul nu este dulce. Prin urmare, în lumea noastră ne confruntăm permanent cu decizii dure: să alegem falsitatea, superficialitatea și dulceaţa sau amăreala care este în schimb sinceră.
Nu putem rezista dorințelor care apar în noi. Trupul nostru poate alege doar între amar și dulce, iar mintea între adevărat și fals. Putem încerca, însă, în mod indirect să realizăm că ceea ce considerăm dulce în lumea noastră este de fapt rău și atunci putem simți amăreala în acea dulceață. Astfel, alegerea intelectuală ne ajută să schimbăm alegerea pe care o face trupul.
De exemplu: un anume bărbat fumează de când era foarte tânăr și îi place. Va renunța la fumat numai atunci când este convins de daunele pe care i le va aduce acest obicei și atunci fumatul va deveni pentru el amar.
Această încurcătură a fost creată odată cu păcatul primului om. În lumea Aţilut, a existat o legătură directă între amar și dulce, respectiv, între adevărat și fals. În acea lume, amarul a indicat adevărul, altruismul, dăruirea și o apropiere mai mare față de Creator. Dar, după păcatul primului om și spargerea sufletului său, scântei din acea spargere au coborât sub lumea Aţilut și s-a creat un astfel de amestec, încât falsitatea a devenit dulce și adevărul – amar.
Omul urcă spre spiritualitate pe trei linii: dreapta, stânga și linia de mijloc. Din linia dreaptă primește lumină, din stânga – dorința, iar pe linia de mijloc construiește ecranul care corectează dorința. Astfel, omul trebuie să se miște în mod constant între linii până când ajunge în lumea Aţilut, unde liniile se unesc, iar dulceața spirituală, „pentru Creator”, se îmbină cu amăreala „pentru sine”.
(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)