Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)
Cele Treisprezece Calităţi ale Compasiunii
Conform Tomer Devorah
(1) „Cine este un zeu ca tine?”
Nicio altă ființă nu-l poate egala pe D-zeu în puterea Lui. Cu toate acestea, chiar dacă o persoană păcătuiește împotriva Lui, D-zeu îi dă în mod activ ființa și puterea de a face acest lucru. Prin urmare, nicio altă forță sau ființă nu poate egala răbdarea și smerenia lui D-zeu.
Îl imităm pe D-zeu acționând față de ceilalți cu bunătate ca principiu, chiar și atunci când aceștia sunt lipsiți de apreciere și jignitori.
(2) „Iartă păcatul”.
Când o persoană păcătuiește împotriva lui D-zeu, creează o forță spirituală distructivă care are puterea de a-i scurge energiile. Cu toate acestea, D-zeu îl protejează de această forță distructivă și așteaptă să se pocăiască.
Îl imităm pe D-zeu tratându-i pe ceilalți cu dragoste, chiar dacă aceștia nu și-au corectat încă comportamentul împotriva noastră.
(3) „Și treci peste nelegiuire”.
Însuși D-zeu iartă păcatul unei persoane și îndreaptă ceea ce a stricat. D-zeu a spălat “murdăriile fiicelor Sionului” (Isaia 4: 4).
Îl imităm pe D-zeu atunci când ne coborâm pentru a ajuta pe cineva să se curețe de turpitudinea sa morală. Se poate ca această persoană să-și fi creat propria murdărie. Cu toate acestea, un simţ al principiului iubirii ne împinge să-l ridicăm din situația sa.
(4) „Pentru reminiscenţele moștenirii Lui”.
Așa cum D-zeu iubește poporul evreu, tot așa trebuie să dorim tot ce este mai bun pentru ceilalți evrei. Trebuie să ne dăm seama că toți evreii sunt în esență un singur organism și că rușinea altui evreu este dăunătoare propriei noastre ființe.
Deși această relație se extinde pe tărâmul mai mare al omenirii, ea este anume referitoare la națiunea care este numită „un popor special”. [12]
(5) „El nu ține pentru totdeauna mânia Sa”.
D-zeu își potoleşte mânia, chiar dacă cineva nu se căiește. Așa a fost cazul când Ieroboam a construit vițeii de aur ca idoli, totuși D-zeu a restaurat granițele lui Israel (Împăraţi 2, 14: 26).
Îl imităm pe D-zeu atunci când nu ne autoimplicăm în mustrarea cu supărare a altei persoane, chiar și atunci când acea mânie și mustrare ar fi justificate. Și Îl imităm pe D-zeu când încercăm să-l ridicăm pe un altul prin atragerea lui cu iubire.
(6) „Căci El dorește bunătatea din dragoste”.
D-zeu dorește ca ființele umane să acționeze cu iubire unul față de celălalt. Când ei fac acest lucru, chiar dacă pot fi în greșeală și păcătoase, D-zeu le iartă greșelile.
Îl imităm pe D-zeu atunci când, văzând că o persoană care ne-a tratat greșit acționează cu bunătate față de ceilalți, ne potolim mânia împotriva sa. De exemplu, atunci când un bărbat vede că soția lui se dedică cu generozitate pentru a avea grijă de copiii lor, respectul pentru ea îi poate anula furia.
(7) „El va avea din nou compasiune pentru noi”.
Dacă o persoană acționează rău împotriva alteia și apoi îşi ia seama, a doua persoană o iartă, dar dragostea sa s-a diminuat.
D-zeu este diferit. Când cineva se căiește de faptele sale greșite, D-zeu îl iubește chiar mai mult decât a făcut-o înainte.
Astfel, „El va avea din nou compasiune pentru noi” – după ce ne vom pocăi. El ne va trata cu mare compasiune, chiar mai mult decât a făcut-o înainte.
Îl imităm pe D-zeu acționând în același mod. Când o persoană care a acționat greșit, acum ne arată că are remușcări, nu ar trebui să adăpostim nici o furie, ci mai degrabă să o iubim și mai mult.
(8) „El ne va subjuga păcatele”.
Ori de câte ori o persoană face o faptă bună, aceasta vine înaintea prezenței lui D-zeu. Dar dacă o persoană păcătuiește, D-zeu în dragostea Sa subjugă acel păcat pentru a nu-i permite să se ridice înaintea Lui.
Tora ne învață că D-zeu ”nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri” (Deuteronomul, 10:17 și Ramban ad loc). D-zeu nu pedepsește neapărat fiecare păcat. Și atunci când iartă păcatul, El o face fără nicio condiţie atașată: El nu cere fapte bune ca mită, ca plată. Pe lângă faptul că ni se vor ierta păcatele, vom fi răsplătiți pentru fiecare dintre faptele noastre bune.
Îl imităm pe D-zeu, ne ținând cont exact de modul în care altcineva a acționat greșit. Mai degrabă, ar trebui să facem mai mult bine celuilalt și să minimalizăm răul.
(9) „Și aruncă în adâncul mării toate păcatele lor”.
Răufăcătorii sunt numiți „adâncurile mării”, ca în versetul: „cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl” (Isaia, 57:20). Această frază poate fi interpretată omiletic prin a citi că D-zeu va arunca în cele din urmă pe cei răi care au asuprit poporul evreu.
Uneori, când evreii păcătuiau, aveau nevoie de experiențe dificile pentru a fi purificaţi. Aceste experiențe au fost oferite de răufăcători, cum ar fi Faraon. În cele din urmă, acești răufăcători fac din propria lor voință mai mult decât era necesar. „Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.” (Zaharia, 1:15). Eventual, D-zeu regretă decizia Sa originală și ia partea evreilor.
În mod similar, întrucât totul este de la D-zeu, o persoană abuzivă poate pretinde că este un agent al lui D-zeu. Dar, în cele din urmă, D-zeu nu dorește un astfel de agent. Acel agresor va trebui să își asume în cele din urmă responsabilitatea pentru acțiunea sa. Iar victima poate simți în mod justificat că este acceptată și iubită de D-zeu – chiar dacă ar fi acționat incorect.
Îl imităm pe D-zeu atunci când acționăm cu dragoste chiar și față de o persoană care în mod evident acționa greșit, după ce acea persoană a fost zdrobită de suferință și și-a demonstrat regretul pentru faptele sale anterioare.
(10) „Îi dai adevărul lui Iacov”.
Iacov are două nume: Iacov și Israel. Iacov se referă la o stare de ființă în care o persoană acționează conform principiilor stricte de corectitudine și dreptate. Israel se referă la o condiție mai expansivă, care depășește litera legii.
Atunci când o persoană se află la nivelul lui „Iacov”, D-zeu răspunde în natură și îl tratează cu o strictă aderare la dreptate și adevăr, care sunt colorate cu compasiune.
Îl imităm pe D-zeu tratându-i pe ceilalți în mod corect, într-un spirit de dragoste.
(11) „Bunătatea iubitoare față de Avraam”.
Avraam este paradigma iubirii altruiste, necondiționate. Când o persoană acționează în așa fel, D-zeu răspunde în natură.
Îl imităm pe D-zeu acționând față de acei oameni deosebit de buni și evlavioși într-un mod care se extinde dincolo de litera legii, cu o răbdare și o compasiune deosebite.
(12) „Așa cum ai jurat strămoșilor noștri”.
Chiar dacă poporul evreu acționează într-o manieră care nu este demnă de iubirea lui D-zeu, D-zeu are un depozit de har din care El le dăruiește, datorită meritului înaintașilor lor (în special, al patriarhilor).
Îl imităm pe D-zeu adoptând o atitudine similară față de evreii care se comportă rău, știind că până și ei conțin în ei scânteia de binecuvântare care a fost dată strămoșilor lor.
(13) „Din vremuri străvechi”.
Când meritul strămoșilor se epuizează, D-zeu continuă să-i iubească pe iudei, chiar dacă sunt necredincioși, reamintindu-și credincioșia și bunătatea lor din „vremurile străvechi”: „Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta când erai logodită”(Ieremia 2: 2).
Îl imităm pe D-zeu într-un mod similar. Când vedem o persoană care pare a nu fi iubită, ne putem gândi la ea ca la un copil înainte să păcătuiască vreodată. Ne putem gândi la lucrurile bune pe care le-a făcut în trecut. Acest lucru poate stârni dragoste în inima și acțiunile noastre (cf. Tomer Devorah, capitolul 1).
_______________
[12] Rabinul Akiva ne-a învățat: „Iubitul este omul, care a fost creat după chipul lui D-zeu. Iubiți sunt evreii, care sunt numiți copiii lui D-zeu” (Pirkei Avot).
Toate ființele umane sunt creaturi ale lui D-zeu și au o soartă împletită și o responsabilitate unul față de celălalt. Poporul evreu în special este numit copii ai lui D-zeu.
[13] Toată omenirea trebuie apreciată. Dar un evreu are un sentiment special pentru apropiaţii săi evrei. În acest sens, rabinul Avraham Yiţchak Kook a scris:
„Iubesc totul. Nu pot să nu iubesc toate ființele, toate națiunile.”
„Doresc cu toată profunzimea mea frumusețea tuturor, rectificarea tuturor.”
„Dragostea mea pentru poporul evreu este mai aprinsă, mai profundă, dar dorința interioară se răspândește cu o iubire puternică pentru toți.”
„Nu am literalmente nevoie să forțez acest sentiment de dragoste. El curge direct din adâncimea sfințeniei înțelepciunii, din sufletul divin” (Arpelei Tohar 22, citat în Mişnato Şel Harav Kook, p. 307).
Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)