(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)
Comunismul egoist va adopta în cele din urmă forma nazismului pur, dar prin apariția comunismului național. Cu toate acestea, această diferență de nume nu a inhibat pe nimeni să se dedea la actele satanice ale lui Hitler. Astfel, rușii vor fi „națiunea maestră” și întreaga lume, slujitorii lor supuși, urmând calea lui Hitler.
În regimul burghez, concurența liberă este principalul combustibil pentru succes. Cu el se joacă industriașii și negustorii; câștigătorii sunt foarte fericiți, iar cei care nu câștigă suferă un final amar. Între aceștia se află proletariatul, care nu are parte în acest joc. Este aparent neutru, nici nu câştigă, nici nu pare să piardă. Cu toate acestea, datorită capacității sale de a face grevă, nivelul lor de viață este asigurat.
Până la urmă, atât în guvernările comuniste, cât și în cele burgheze, cei neputincioşi sunt improprii pentru a conduce, deși ei sunt mulţimea majoritară. Mai degrabă, ei trebuie să aleagă lideri dintre cei sârguincioși. Totuşi, pentru că ei sunt cei care aleg, pot avea speranța că nu vor fi exploatați prea mult.
În schimb, în guvernul comunist egoist, managerii nu sunt aleși de mulţimea majoritară, întrucât sunt anti-comuniști, ca în Rusia și în celelalte ţări, unde aleșii sunt doar dintre comuniști. Prin urmare, alegătorii se confruntă cu un final amar, întrucât proletariatul nu are nici măcar un singur reprezentant în conducere.
Toate cele de mai sus concură la regula conform căreia proletariatul este anticomunist prin natură. Proletariatul nu e format din idealiști; ei sunt majoritatea înapoiată a societății și cred că „împărțirea corectă” înseamnă să primească o cotă egală cu cea a celor harnici. Sârguincioșii nu vor dori niciodată asta.
Cuvintele mele se referă doar la proletariat, adică la cei înapoiați, care sunt mulţimea majoritară. Sârguincioșii și intelectualii vor culege întotdeauna crema, fie într-un guvern comunist, fie într-un guvern burghez. Este rezonabil să credem că mulți dintre ei o vor duce mai bine într-un regim comunist, întrucât nu se vor teme de critici, așa cum este scris la punctul …
Doar tu, proletariatul înapoiat, o vei duce cel mai rău în regimul comunist. Cu toate acestea, clasa celor sârguincioşi va avea un nume diferit: adică manageri și supraveghetori. Ei o vor duce mai bine pentru că vor scăpa de competiție, cea care îi afectează pe burghezi, și își vor primi partea constant și din abundență.
Cei neputincioşi nu au soluţii și artificii pentru a pune capăt fricii, șomajului și ignominiei, cu excepția comunismului altruist. Prin urmare, cuvintele mele nu se adresează celor sârguincioși și intelectualilor, întrucât aceștia cu siguranță nu le vor accepta, ci numai proletariatului și celor neputincioşi. Ei vor fi în stare să mă înțeleagă și ei sunt cei cărora le vorbesc, precum și celor care împărtăşesc viața celor neputincioşi și simpatizează cu angoasa lor.
Este una dintre libertățile omului aceea de a nu fi legat de un singur loc, precum plantele, care nu își pot părăsi habitatul. Prin urmare, fiecare țară trebuie să se asigure că nu împiedică cetățenii să se mute în altă țară. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că nicio țară nu își închide porțile în fața străinilor și a imigranților.
Un guvern al comunismului altruist nu trebuie instigat înainte ca mulţimea majoritară să fie pregătită pentru a-şi dărui unul altuia.
În cele din urmă, comunismul altruist va cuprinde întreaga lume și întreaga lume va avea un același nivel de viață. Cu toate acestea, procesul efectiv este lent și gradual. Fiecare națiune, a cărei mulţime majoritară a fost educată în sensul dăruirii reciproce, va intra mai întâi în sistemul comunist internațional.
Toate națiunile care au intrat deja în sistemul comunist internațional vor avea un nivel de trai egal. Astfel, surplusul unei națiuni bogate sau harnice va îmbunătăți nivelul de trai al unei națiuni înapoiate sau sărace în materii prime și mijloace de producţie.
Forma religioasă a tuturor națiunilor ar trebui mai întâi să-și oblige membrii să-şi dăruiască unii altora (în măsura în care viața celui apropiat va prevala faţă de propria viață), ca în sintagma „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Omul nu va avea din societate mai multă satisfacţie decât unul apropiat neajutorat.
Aceasta va fi religia colectivă a tuturor națiunilor care vor intra în sistemul comunismului. Pe lângă asta, însă, fiecare națiune îşi poate urma propria religie și tradiție și una nu trebuie să se amestece cu cealaltă.
Regulile religiei egale pentru întreaga lume sunt după cum urmează:
- Omul trebuie să muncească pentru bunăstarea poporului atât de mult cât poate și chiar mai mult decât capacităţile sale, dacă este necesar, până când nu va mai exista foamete sau sete nicăieri în întreaga lume.
- Omul poate fi sârguincios, dar nimeni nu se va bucura de societate mai mult decât cei neputincioşi. Va exista un acelaşi nivel de trai, egal pentru toți.
- Deși există religie, onorurile cuvenite ar trebui să fie acordate în funcție de religie; cu cât este mai mare beneficiul cu care el contribuie în societate, cu atât onorurile vor fi mai mari.
- Reținerea de la a-ţi arăta sârguinţa în beneficiul societății va induce pedepsirea conform legilor societății.
- Toţi şi fiecare în parte sunt angajaţi în munca de a ridica din ce în ce mai mult nivelul de trai al societății la nivel mondial, astfel încât toți oamenii din lume să se bucure de viața lor și să simtă din ce în ce mai multă fericire.
- Același lucru este valabil și pentru spiritualitate, deși nu toată lumea este obligată să se angajeze în spiritualitate, ci doar oamenii speciali, în funcție de necesităţi.
- Va exista un fel de instanță. Cei care vor dori să-și dedice munca pentru viața spirituală vor trebui să primească acceptul de a face acest lucru din partea acestei curţi.
Despre celelalte legi necesare:
Oricine, individ sau un grup, care intră în sistemul comunismului altruist, trebuie să depună un jurământ solemn să respecte toate acestea, întrucât Domnul a poruncit așa. Cel puțin fiecare trebuie să se angajeze să-şi învețe copiii că aşa a poruncit Domnul.
Cei care spun că idealul este suficient pentru ei ar trebui acceptați și verificaţi. Dacă este așa, pot fi acceptaţi. Cu toate acestea, ei trebuie să promită totuși că nu vor transmite căile lor eretice copiilor lor, ci îi vor preda statului pentru a fi educați de stat. Dacă cineva nu acceptă aceste condiţii, nu ar trebui să fie acceptat. Acesta si-ar corupe apropiaţii și ar produce mai multă pierdere decât ar aduce beneficii.
La început, trebuie să existe o mică comunitate, a cărei mulţime majoritară este dispusă să muncească cât poate și să primească cât are nevoie, din motive religioase. Vor funcționa la fel de sârguincios ca şi lucrătorii contractuali, chiar mai mult decât ziua de lucru de opt ore. Comunitatea va conține toate formele de guvernare ale unui stat complet. Într-un cuvânt, ordinea acelei mici comunităţi va fi suficientă pentru oricare dintre națiunile lumii, fără a adăuga sau a scădea nimic.
Această comunitate va fi ca un punct focal global pentru națiunile și statele care o înconjoară până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Toți cei care intră în acest sistem își vor asuma aceeași conducere și aceeași agendă precum comunitatea. Astfel, întreaga lume va fi o singură națiune, în ceea ce priveşte profiturile, pierderile și rezultatele.
Hotărârile care se bazează pe forță vor fi complet eliminate în această comunitate. Mai degrabă, toate conflictele dintre membrii comunităţii vor fi rezolvate între părțile interesate. Opinia publică generală va condamna pe oricine exploatează corectitudinea apropiatului său în beneficiul propriu.
Va mai exista totuşi un tribunal, dar acesta va servi doar pentru a rezolva neînţelegerile care vor apărea între oameni, fără însă să se bazeze pe vreun sistem de forță. Cel care respinge decizia instanței va fi condamnat de opinia publică și asta este tot.
Nu ar trebui să ne îndoim de suficiența acesteia, întrucât era de necrezut că copiii ar fi putut fi educați doar prin explicații, fără utilizarea bastonului. Astăzi, iată, cea mai mare parte a civilizației s-a angajat să se abțină de la bătaia aplicată copiilor, iar această educație are mai mult succes decât metoda anterioară.
Dacă există cineva care este excepțional în societate, el nu trebuie adus în fața unei instanțe care se bazează pe forță, ci trebuie rectificat prin argumentaţie și explicații. Dacă toate soluţiile nu dau niciun rezultat, mulţimea se va îndepărta de acea persoană ca și cum ar fi un paria. Astfel, el nu va putea corupe pe alții în societate.
Este important să se facă o astfel de rectificare, astfel încât nicio persoană să nu-și pretindă de la societate nevoile sale. În schimb, vor exista unii numiți în acest scop, care vor merge din ușă în ușă, examinând nevoile fiecăruia și asigurându-se că fiecare îşi va produce singur cele necesare. Astfel, gândurile fiecăruia vor fi dedicate dăruirii către semeni și nu va trebui niciodată să se gândească la propriile sale nevoi.
Totul are la bază observația că în consum suntem ca orice alt animal. În plus, fiecare act detestabil din lume provine din consum. Dimpotrivă, vedem că fiecare act de bucurie din lume provine din calitatea de a dărui semenilor. Astfel, ar trebui să eliminăm și să respingem gândurile de consum pentru noi înșine și să ne umplem mintea numai cu gânduri de a dărui semenilor noștri. Acest lucru este posibil în maniera de mai sus. Libertatea individului trebuie păstrată atâta timp cât nu dăunează comunităţii. Cu toate acestea, cel care dorește să părăsească comunitatea pentru o alta nu trebuie să fie reținut în niciun fel, chiar dacă și asta este dăunător comunității, și într-o manieră în care comunitatea să nu fie distrusă cu totul.
(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)