(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)
Până acum, am arătat faptul că altruismul și comunismul sunt unul și acelaşi lucru și, totodată, că egoismul și anticomunismul sunt aceleași. Totuși, toate acestea constituie doctrina mea. Dacă îi întrebați pe liderii comuniști înșiși, ei o vor nega fără rezerve.
În schimb, ei ar susține că sunt departe de orice sentimentalism și moralitate burgheză, căutând doar dreptate conform principiului „al meu este al meu și al tău este al tău”. (Toate acestea le-au venit datorită conexiunii lor cu proletariatul) Aşadar, să examinăm lucrurile în funcție de percepția lor și să examinăm această justeţe pe care o caută ei.
În urma evoluţiei guvernărilor actuale, termenii de „burghez” și „proletariat” nu mai sunt acoperitori pentru a explica istoria. Avem nevoie de definiții mai cuprinzătoare. Denumirile ar trebui înlocuite cu cele de “sârguincios” (harnic) şi “neputincios” (leneş).
Orice societate este împărțită în sârguincioşi şi neputincioşi (harnici şi leneşi). Aproximativ douăzeci la sută sunt cei harnici, iar optzeci la sută sunt cei leneşi. Este o lege naturală după care clasa celor sârguincioşi exploatează clasa celor neputincioşi, precum peştii din mare, unde cei puternici îi înghit pe cei slabi. În această privință, nu are nicio importanţă dacă sârguincioșii sunt în capitalism burghezi şi manageri sau supraveghetori și intelectuali în comunism. În cele din urmă, aceleași douăzeci de procente sârguincioşi vor lua întotdeauna crema și vor lăsa zerul sărac celor optzeci de procente neputincioşi. Întrebarea este, însă, cât de mult îi exploatează cei dintâi pe cei din urmă și cine exercită o mai mare exploatare – burghezia sau managerii și supraveghetorii din comunism.
(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)