(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)
Clasa celor sârguincioşi, însemnând conducătorii și inspectorii, sunt obligați să creeze un exil, cum ar fi cel din Egipt, asupra celor din clasa neputincioşilor, care sunt cei care muncesc. Asta întrucât conducătorii acumulează în mâinile lor tot surplusul creat de muncitori și îşi iau partea leului.
În plus, considerând a fi în beneficiului comunităţii, aceștia nu vor lăsa niciun muncitor să le scape din mâini şi să plece în altă țară; îi vor păzi aşa cum au fost Israel ţinuţi în Egipt. Niciun sclav nu trebuie să-i părăsească și să fie liber. În cele din urmă, clasa celor sârguincioşi îi vor ucide pe toți vârstnicii și pe cei cu handicap care consumă și nu muncesc sau chiar dacă consumă mai mult decât pot munci, întrucât este în detrimentul societății, deoarece se știe că nu există aici sentimente.
Când comercianții și speculanţii ajung să fie cei care distribuie, cumpărătorii se vor transforma în beneficiari ai pomenilor primite din mâinile lor. Soarta lor va fi hotărâtă de mila distribuitorilor sau de cât de tare le este frică acestora de inspectori, dacă ar fi interesați de asta.
Întrucât proprietatea și controlul nu înseamnă același lucru, de pildă, dacă este vorba de o navă ce aparține statului, fiecare cetățean are teoretic dreptul de proprietate asupra acesteia, fără să aibă, însă, dreptul de o folosi, ci numai după cum consideră potrivit administrația care o controlează. Tot aşa, chiar dacă există un guvern al proletariatului, aceștia nu vor avea vreo influenţă în ce priveşte posesiile guvernului mai mare decât au acum în sistemul de proprietate burgheză. Asta întrucât tot controlul va fi deținut doar de executivi, care sunt burghezii de astăzi, sau cei asemenea lor.
Un astfel de stat, în care comuniștii îi guvernează pe anticomunişti, trebuie să fie în mâinile oligarhiei, într-o dictatură totală, unde toți cetățenii nu valorează nimic, fiind supuși unei represiuni brutale conform bunului plac al fiecărui executiv. Altfel, nu vor putea asigura susținerea necesităţilor statului. Într-un astfel de regim, guvernul trebuie să se asigure că nu există alegeri democratice, întrucât majoritatea comunităţii este anticomunistă.
Comunismul egoist nu eliberează proletariatul. Dimpotrivă, în loc de angajatori burghezi, îngăduitori cu muncitorii, ei vor institui o clasă de directori și supraveghetori care vor înrobi proletariatul prin constrângere și pedepse aspre și amare. Asuprirea și exploatarea vor fi dublate și nu le va fi mai ușor în niciun fel, dacă exploatarea este pentru binele țării, pentru că, în cele din urmă, angajatorii și opresorii iau crema, iar muncitorii primesc doar zerul. În schimb, ei sunt plasaţi sub frica constantă de moarte sau o pedeapsă mai dură decât moartea.
Într-un astfel de stat, unde comuniștii stăpânesc peste anticomunişti, executivii trebuie să aibă grijă ca cetățenii să nu poată descoperi povara și opresiunea sub care se află. Astfel, după ce toate mijloacele de propagandă vor fi în mâinile lor, vor interzice tipăritorilor să tipărească și vorbitorilor să vorbească, astfel încât să nu le fie criticate faptele. În schimb, toţi vor fi obligați să mintă și să-i acopere pe ei și să prezinte totul ca fiind raiul pe pământ, iar situația lor adevărată nu va ajunge niciodată să fie cunoscută.
Va fi cu atât mai rău pentru minoritățile care nu sunt favorizate de executivi din varii motive. Vor putea să-i anihileze fără nicio rușine sau vreo teamă că se va afla în afară. Și ce se va întâmpla cu evreii, pe care majoritatea lumii îi urăște?
Într-adevăr, este un adevăr absolut faptul că nu poate exista o societate bună și completă decât dacă majoritatea acesteia este bună, întrucât conducerea constituie oglinda fidelă a calitaţii societății, iar tipul de societate este o opţiune a majorităţii. Dacă majoritatea este rea, managementul va fi rău, în mod necesar rău, pentru că cei răi nu vor pune peste ei conducători pe care să nu îi aprobe.
Nu trebuie să tragem concluzii din democrațiile moderne, întrucât acestea folosesc diverse tactici pentru a-i înșela pe alegători. Când vor deveni mai înțelepți și le vor înțelege viclenia, majoritatea va alege cu siguranță o conducere conform spiritului lor. Iar principala lor tactică este aceea că sfințesc mai întâi oamenii cu o bună reputație și îi promovează fie ca înțelepți, fie ca virtuoşi, pentru ca apoi masele să-i creadă și să-i aleagă. Dar o minciună nu durează în veci.
Asta explică hitlerismul. Ce s-a întâmplat cu nemții este una dintre minunile naturii. Au fost considerați printre cele mai civilizate națiuni și dintr-o dată, peste noapte, au devenit sălbatici, mai răi decât chiar și cele mai primitive națiuni din istorie.
Mai mult, Hitler a fost ales prin votul majorității. În lumina celor de mai sus, este foarte simplu: într-adevăr, majoritatea colectivităţii, care este în esență rea, nu are opinii, nici măcar la cele mai civilizate națiuni. Mai degrabă, cei aleşi înșeală majoritatea colectivităţii. Aşadar, chiar dacă majoritatea colectivităţii este rea, poate exista o conducere bună.
Cu toate acestea, dacă o persoană malefică, capabilă să descopere înșelăciunea pe care o folosesc managerii cu oamenii celebri pe care îi creează, ar veni și i-ar prezenta pe oamenii care ar trebui aleși în conformitate cu spiritul și dorința lor, așa cum a făcut Hitler (dar și Lenin și Troțki [8]) , nu ar trebui să ne mire că îi răstoarnă pe cei necinstiţi și aleg lideri răi în conformitate cu spiritul lor.
[8] Leon Troţki, 1879-1940, un revoluționar marxist evreu
În felul acesta, Hitler a fost într-adevăr ales democratic și majoritatea mulţimii s-a unit în spatele lui. După aceea, el i-a supus și dezrădăcinat pe toți idealiștii și a făcut ce a vrut cu națiunile și aşa cum a dorit poporul.
Asta este întreaga noutate. De la începutul timpurilor, nu s-a întâmplat niciodată ca majoritatea mulţimii să guverneze un stat. Fie au făcut-o autocrații care, până la urmă, aveau o anumită măsură a moralităţii, fie oligarhia, fie democrații mincinoşi. Majoritatea oamenilor simpli au condus numai pe vremea lui Hitler care, în plus, a promovat turpitudinea față de alte națiuni. El a ridicat beneficiul public la nivelul devotamentului, întrucât a înțeles sistemul mental al sadicilor. Atunci când li s-a creat locul pentru a-și descărca sadismul, ei şi-ar fi dat viaţa pentru asta.
(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)